Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Venitul minim european adecvat - nicio acțiune concretă pentru transpunerea în România a reglementărilor adoptate de UE în 2022

Romania rurala

Foto: Daniel Mihăilescu/ AFP / Profimedia

La începutul acestui an aduceam în atenție faptul că România trebuie să transpună în legislația locală Directiva Europeană nr. 2041/2022 privind Venitul Minim European Adecvat (Fair Minimum Wage), un act legislativ controversat, dar și ambițios, care și-a propus să asigure o minimă protecție socio-economică categoriilor vulnerabile de lucrători din cadrul Uniunii Europene.

Această directivă a fost construită în jurul idealului de a asigura un cadru unitar, echitabil din punct de vedere social, transparent, predictibil, dar și adaptat realităților cotidiene, în ceea ce privește modul de determinare a salariului minim național necesar pentru un trai decent (și nu doar a unuia de subzistență) în cadrul statelor membre UE.

Ca orice directivă europeană, și aceasta are un termen limită de transpunere în legislația națională. Reiterăm faptul că statele membre au la dispoziție pentru transpunerea prevederilor acesteia doi ani de la data intrării ei în vigoare. Cu alte cuvinte, România trebuie să asigure apariția cadrului legislativ aferent până la finalul anului 2024.

Să ne reamintim ce presupune această directivă și cum ar putea fi implementată, întrucât aceasta permite adoptarea unor scenarii optimiste, care să producă schimbări semnificative în favoarea lucrătorului, dar și a unor alternative ceva mai „cinice”, să spunem, care, deși „bifează” prevederile directivei, pot duce la o „îmbunătățire” a traiului mai mult pe hârtie și mai puțin în realitate.

Explicația este simplă: metodele de calcul recomandate de actul legislativ european aprobat pentru acest „venit minim adecvat” permit ambivalența sugerată, deși, în substanță, este insuflată adoptarea celor mai favorabile scenarii în aplicarea directivei. Dar acestea nu pot fi, totuși, impuse statelor membre.

Astfel, am putea spune că varianta favorabilă angajatului este determinarea venitului minim pornind de la valoarea coșului de consum. În contrapartidă, alternativele ce nu ar aduce neapărat o schimbare pozitivă pentru salariații români sunt cele prin care venitul minim pentru un trai decent s-ar baza pe indicatorii economici prevăzuți de directivă, și anume valoarea la nivelul de 60% din salariul median sau valoarea a 50% din salariul mediu brut pe economie.

De ce spunem că valoarea de referință a coșului de consum pentru un trai decent poate fi un barometru „fericit” pentru salariatul român? Pentru că, de regulă, valoarea coșului minim de consum are în vedere costurile uzuale pentru: alimentație, îmbrăcăminte și încălțăminte, asigurarea unei locuințe, dotarea și întreținerea acesteia, produse de uz casnic și igienă personală, servicii, educație și cultură, îngrijirea sănătății, recreere și vacanță, fond de economii. Așadar, un venit minim raportat la toate aceste costuri ale vieții ar putea reprezenta un venit satisfăcător pentru foarte mulți dintre cei care formează azi forța de muncă activă din România. Pe de altă parte, contextul economic din țară nu pare capabil momentan să susțină o astfel de abordare curajoasă.

Știm că România face parte din grupul țărilor cu venituri minime statutare, adică din grupul majoritar al statelor cu venituri reglementate prin legi sau statute (spre deosebire de state ca Austria, Cipru, Danemarca, Finlanda, Italia și Suedia, unde veniturile minime sunt negociate colectiv între sindicate și angajatori). România nu se situează pe o poziție avantajoasă în ceea ce privește valoarea salariului minim garantat (ori a venitului mediu pe economie) şi nici când vine vorba despre indicele nivelului prețurilor pentru consumul final al gospodăriilor. Pe scurt, putem spune că România este o țară cu costuri de trai (relativ) mari, raportat la veniturile (încă) mici ale populaţiei.

Revenind la coșul minim de consum pentru un trai decent, notăm că în România valoarea acestuia în 2023 pentru o persoană adultă singură a fost evaluată la 3.807 lei (cu o creștere de aprox. 40%, de la 2.708 lei anul trecut), conform unui studiu elaborat de Fundația Friedrich Ebert România și Syndex România (raportat la luna septembrie a.c.). Așadar, pentru un astfel de câștig net (minim) venitul brut corespondent ar fi de aprox. 6.507 lei. Comparativ cu salariul minim brut național actual de doar 3.300 lei, este evident că efortul financiar s-ar dubla, ceea ce ar reprezenta o povară economică poate mult prea mare și greu de susținut – cel puțin pe termen scurt și mediu – pentru mediul de afaceri. Este totuși un ideal către care ar trebui să tindem cu toții (de ce nu?), mai ales că în unele sectoare de activitate din țară acest venit este deja o realitate cotidiană.

Sărind de la optimism la realism, ajungem să punctăm și formulele de calcul ce au la bază indicatorii economici mai sus menționați. Cum salariul median nu este un parametru de referință al rapoartelor de statistică din România, ne rămâne doar să presupunem că autoritățile din România ar putea îmbrățișa, dacă va fi cazul, metoda de calcul bazată pe valoarea a 50% din salariul mediu brut pe economie.

Conform informațiilor publicate de Institutul Național de Statistică din România (INS), salariul mediu brut pe economie a trecut în 2023 de borna de 7.000 lei (în luna septembrie 2023, acesta a fost de 7.350 lei), iar dacă facem un calcul matematic simplu, un venit minim „adecvat” calculat ca fiind jumătate din această valoare înseamnă aproximativ 3.500 – 3.700 lei lunar brut. Imediat realizăm că este o sumă foarte apropiată ca valoare de cea a însuși salariului minim brut național actual (i.e., 3.300 lei). În consecință, o astfel de formulă de calcul pragmatică ar oferi autorităților ocazia de a rezolva ecuația cu necunoscute a transpunerii directivei într-un mod destul de simplu și acoperitor din punct de vedere legislativ.

Astfel, dacă analizăm cu optimism prevederile Directivei 2041/2022, ne-am duce rapid cu gândul direct la valoarea coșului minim de consum ca valoare de referință pentru calculul acestui venit (net) minim decent. Totodată, fiindcă directiva oferă și opțiuni mai realiste, cel puțin, pentru economia românească (de exemplu, prin utilizarea formulei de calcul pentru aflarea salariului minim adecvat prin înjumătățirea salariului mediu brut pe economie – variantă care se potrivește mănușă pentru autoritățile noastre), există posibilitatea ca lucrătorul de rând din România nici să nu simtă efectele acestui act european.

Ce urmează, totuși? După mai bine de un an de la adoptarea Directivei de către Comisia Europeană și intrarea ei în vigoare, acțiunile concrete ale autorităților din România în vederea transpunerii acesteia întârzie să apară. Deși această Directivă apare într-o anexă publicată pe 13 septembrie 2023 pe pagina de internet a Secretariatului General al Guvernului privind planul anual de transpunere a directivelor UE pentru anul 2024, sesizăm că nu există informații suplimentare privind calendarul de transpunere. Nu în ultimul rând, merită precizat că instituția competentă desemnată pentru transpunere este Ministerul Muncii și Solidarității Sociale iar termenul asumat pentru implementare este 15 noiembrie 2024. Astfel, conform Planului publicat, Ministerul Muncii urmează să efectueze o serie de propuneri de proiecte: (i) pentru modificarea Codului Muncii și a legii privind dialogul social, (ii) de Hotărâri de Guvern privind reglementarea mecanismului de stabilire a salariului minim și pentru instituirea Planului de acțiune pentru promovarea negocierii colective.

Așadar, urmează 2024 – un an cu o agendă electorală încărcată în România: poate fi toamna viitoare momentul schimbării de paradigmă pentru ceea ce reprezintă conceptul de venit minim adecvat/ decent și în România? Rămâne de văzut.

A contribuit Dan Răuţ, Manager, Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vorbe multe si tot felul de cifre aruncate care incotro. E foarte simplu: minim 1000 de euro net sunt necesari pentru un trai cat de cat decent.
    Cam 400 de euro chirie/rata la banca (foarte multi au asemenea cheltuiala lunara).
    Cam 200 de euro cheltuieli cu intretinerea, lumina, telefonul, internetul, TV-ul, alte abonamente.
    Restul de 400 de euro alte cheltuieli (mancare, detergenti, cosmetice, ceva medicamente si din cand in cand, dupa ce economisesti cateva luni la rand, ceva de imbracat sau de incaltat sau plimbare la o cafea sau o carte).

    E o suma care iti asigura o locuinta, mancare, detergenti si cosmetice de baza. E o suma care nu te lasa nici sa mori, nici sa traiesti. Nici nu te ineci, nici nu inoti, pur si simplu stai scufundat pana la gat si speri sa nu-ti intre apa in gura.

    Daca ai norocul sa nu platesti chirie sau vreo rata la banca, atunci iti vei permite cateva zile de vacanta pe an, iar in decembrie un brad.

    In mai multe tari exista indexari anuale in functie de preturi, evolutia sistemului de salarizare etc. Pe langa asta salariatii primesc sporuri diverse in functie de domeniu: tichete, prime, prime de vacanta, al 13-lea salariu. Adica la salariul de baza negociat se adauga si alte venituri.
    In Romania doar cei de la stat beneficiaza de toate sporurile si drepturile salariale prevazute in lege.
    In sistemul privat nu exista, spre exemplu, sporul de vechime in munca. Legea nu obliga la acordarea acestui spor chiar daca e prevazut cu limite minime si maxime in Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National.

    Mi se pare absolut incorecta aceasta departajare intre sectorul public si cel privat. Dupa parerea mea ar trebui sa existe o lege pentru toata lumea pentru ca si cei de la stat si cei de la privat muncesc 8 ore pe zi, uneori si mai mult, mai ales in sectorul privat. Culmea!

    • Like 0
  • Ion check icon
    Inainte de asta ar trebui introdus "Universal Basic Income" in cazul particular al Romaniei ar fi mai eficient decat asistenta sociala clasica si poate chiar mai ieftin prin desfiintarea a tot felul de institutii si directii care au drept obiect de activitate asistenta sociala. 2/3 din bugetul acestora merge pe propria functionare si nu la beneficiari. UBI nu va descuraja pe nimeni sa munceasca asa cum o face asistenta sociala clasica pentru ca nu va fi suficient pentru a acoperi nevoile de trai si ar fi neconditionat! UBI face casa buna cu STATUL MINIMAL; in felul asta s-ar putea desfiinta tot felul de indemnizatii, alocatii, suplimente, vouchere, ajutoare, gratuitati, si institutiile ce le gestioneaza, etc. Ar fi un drept constitutional care ar stopa mita electorala cu vouchere si pomeni!
    • Like 2
  • Mihai check icon
    Nu aș blama deloc guvernul pentru că nu pune în aplicare încă o elucubrație ieșită pe poarta parlamentului uniunii socialiste europene.
    • Like 1
    • @ Mihai
      mhm check icon
      Atunci nu-l mai blamati nici pe Nehammer ca nu pune în aplicare încă o elucubrație ieșită pe poarta parlamentului uniunii socialiste europene. Adica rezolutiile cu Romania in Schengen.
      • Like 1
    • @ mhm
      Mihai check icon
      Nici nu le baga si nici nu poate fi obligat dar nu aceasta este problema ci mai degraba lipsa de motive. Pe de alta parte se stie ca institutiile internationale nu sunt respectate 100%. Nu degeaba UK a votat Brexit si potrivit lui Nigel Farage ar trebui sa iasa si din CEDO pentru a putea expulza in tara persoane intrate ilegal fara a avea nevoie de aprobarea curtii, lucru pe care alte state nu il respecta.
      • Like 0


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult