Foto: Facebook Victor Socaciu
A plecat la cer cu căruța lui cu flori într-o zi de Crăciun și ne-a lăsat mai săraci de poezie, de cântec, de puritate, de frumusețe. Zăpada asta ce ne îngroapă, aici, la Suceava, cred că se scutură din căruța lui cu flori ce urcă spre rai.
Eram liceană când am început să îi fredonez melodiile, să îi respir versurile și mă minunam de câtă frumusețe a pus Dumnezeu într-un singur suflet de om. De câte ori ascultam melodia „Tata și caii” gândul îmi fugea la tata. Nu știu de ce...
Te-am iubit, te-am admirat, ți-am trăit muzica și poezia, ce îmi îmbogățea sufletul și îmi făcea inima să explodeze de fericire și îmi pare rău că ți-o spun atât de târziu, într-o zi de Crăciun, când ai plecat spre rai.
Nu știu ce o să cânți în cer, dar pe pământ de câte ori își va aminti cineva de Victor Socaciu se va gândi la o căruță cu flori. Cânt și plâng săracă de cuvinte și de inimă:
„În mâinile cui, privirile cui te-ating?
Trimite-mi vești înapoi,
Privirile cui și mâinile cui te strâng?
Trimite-mi vești despre noi...”
Trimite-ne vești din rai, Victor Socaciu! Cântă-ne și de acolo, dacă poți, în mâinile cui ți-ai așezat sufletul!? Cântă-ne și de acolo: privirile cui te-ating!?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.