Foto: Getty Images
În urmă cu câteva zile am auzit de la un prieten drag cea mai frumoasă rugăciune. Sunt atât de frumoase împrejurarea și felul în care a fost spusă, încât nu mă pot abține să nu povestesc.
Prietenul meu s-a dus seara să închidă la păsări. Se întunecase. S-a împiedicat de ceva și a căzut pe spate în ocolul păsărilor din fața grajdului. A încercat să se ridice. O dată... De două ori... De trei ori... Nu putea! a constatat cu groază, deși nu îl durea nimic și nu percepea dacă s-a lovit sau nu. Tot ce simțea e că nu se poate ridica. Groaza cea mai mare nu era frica de moarte, ci de altceva: nu voia să moară așa! Nu căzut pe spate în gunoiul păsărilor!
I-au fugit prin fața ochilor toate locurile de pe pământ, pe care le-a vizitat și toți oamenii speciali, pe care i-a cunoscut. Unul din ei cred că eram eu.
Nu era nimeni în jurul lui. Telefonul îl lăsase în casă. Nu putea chema pe nimeni și nu îl putea ajuta nimeni, constata și frica îl copleșea.
Și-a poruncit inimii să se liniștească. Și-a potolit frica. A încetat să se mai zbată zadarnic în noroi. Simțea frigul că îl mușcă, deși el frigul nu îl mai simțea de mult și privea cerul întunecat. Respira rar. Undeva, departe, spre apus se vedea un ochi de cer luminos. Și-a fixat ochii în acel petec de lumină, și-a spus că acolo e Dumnezeu și a început să se roage:
...Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă să mă pot ajuta singur!
S-a rugat mult... mult... mult... privind acel ochi de cer luminos, apoi s-a ridicat și a mers în casă. M-a sunat. Nu mi-a spus ce a pățit, ci m-a întrebat ce fac și cum sunt. Am început să mă miorlăi că mi-e frig și nu mă pot încălzi că am stat afară în frig o jumătate de zi și am tăiat patru cocoși. M-a ascultat în tăcere. După aceea mi-a spus calm ce a pățit el. Când mi-a spus cum rostea: ...Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă să mă pot ajuta singur! am simțit furnicături pe șira spinării, dar mi-a fost și rușine că iar m-am plâns de frig.
M-a tot bântuit rugăciunea lui. Nu cred că există alta mai frumoasă! Îmi permit să îl parafrazez și să spun: Doamne, ajută poporul meu să se ajute singur, că e căzut pe spate de vreo treizeci de ani și așteaptă o mână din cer să îl ridice!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.