Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Cea mai frumoasă rugăciune

Cerul nopții

Foto: Getty Images

În urmă cu câteva zile am auzit de la un prieten drag cea mai frumoasă rugăciune. Sunt atât de frumoase împrejurarea și felul în care a fost spusă, încât nu mă pot abține să nu povestesc.

Prietenul meu s-a dus seara să închidă la păsări. Se întunecase. S-a împiedicat de ceva și a căzut pe spate în ocolul păsărilor din fața grajdului. A încercat să se ridice. O dată... De două ori... De trei ori... Nu putea! a constatat cu groază, deși nu îl durea nimic și nu percepea dacă s-a lovit sau nu. Tot ce simțea e că nu se poate ridica. Groaza cea mai mare nu era frica de moarte, ci de altceva: nu voia să moară așa! Nu căzut pe spate în gunoiul păsărilor!

I-au fugit prin fața ochilor toate locurile de pe pământ, pe care le-a vizitat și toți oamenii speciali, pe care i-a cunoscut. Unul din ei cred că eram eu.

Nu era nimeni în jurul lui. Telefonul îl lăsase în casă. Nu putea chema pe nimeni și nu îl putea ajuta nimeni, constata și frica îl copleșea.

Și-a poruncit inimii să se liniștească. Și-a potolit frica. A încetat să se mai zbată zadarnic în noroi. Simțea frigul că îl mușcă, deși el frigul nu îl mai simțea de mult și privea cerul întunecat. Respira rar. Undeva, departe, spre apus se vedea un ochi de cer luminos. Și-a fixat ochii în acel petec de lumină, și-a spus că acolo e Dumnezeu și a început să se roage: 

...Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă să mă pot ajuta singur!

S-a rugat mult... mult... mult... privind acel ochi de cer luminos, apoi s-a ridicat și a mers în casă. M-a sunat. Nu mi-a spus ce a pățit, ci m-a întrebat ce fac și cum sunt. Am început să mă miorlăi că mi-e frig și nu mă pot încălzi că am stat afară în frig o jumătate de zi și am tăiat patru cocoși. M-a ascultat în tăcere. După aceea mi-a spus calm ce a pățit el. Când mi-a spus cum rostea: ...Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă să mă pot ajuta singur! am simțit furnicături pe șira spinării, dar mi-a fost și rușine că iar m-am plâns de frig.

M-a tot bântuit rugăciunea lui. Nu cred că există alta mai frumoasă! Îmi permit să îl parafrazez și să spun: Doamne, ajută poporul meu să se ajute singur, că e căzut pe spate de vreo treizeci de ani și așteaptă o mână din cer să îl ridice!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O frumoasa poveste de "doamne ajuta" prin care "ZamolcXsii" stravechi isi imparteau CoVid-ul arhaic romanesc mai exact CREDINTA contopind alte popoare cu duhul CLAR-VAZATOR. Prezentul duhovnicesc fiind presarat cu popi "PREA FERICITI" iar Biserica pe persoane fizice fenomen de altfel intalnit in toate structurile romane ex. enoriasul porunceste ducandu-se iar clopotul suna a fericire sau paguba...oricum ne-important....D-zeu este amanetat Isus Christos vopsit iar tata Maria prorocii si sfintii undeva intr-un COVRIG de mucenic care oricum trece prin STOMAC....de fapt nici n-au existat decat in infirmitatile noastre zilnice propagabile sub forme de energie de sus in jos sau de jos in sus mai exact relatia energie-duh-nor si CAM ATAT. Un alt mit cum ca Romania este un rai o gradina a maicii domnului pentru vizitatorii occidentali iluzie minciuna cat Mitropolia de mare ea insasi fiind DA o gradina DAR CU "IEPURI" cu barba pana-n sandale si "iepuroaice" postite gata sa "plesneasca" cand dau de greu. Mda o turma de CLAR-VAZATORI pe care s-a modelat succesul trecutului calator occidental succesului partial din cercetare autohton si eforturile prezervarii unor MIMOZE dotate speciale ale prezentului cu ochii beliti spre un viitor care nu le mai inglobeaza...TRIST si deplorabil. ( metaforic ironic "cu drag celalalt D-zeu " mai exact CUNOSTEREA )
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Copertă Scrisoare pentru Augustin

Deși produc distorsiuni grave, cu impact puternic, statele lumii intervin tot mai des în ordinea spontană a pieței, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Lucian Croitoru remarcă faptul că trăim într-o disonanță cognitivă de amploare istorică la nivel planetar: același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Dar nu o face din ipocrizie, scrie autorul.

Citește mai mult

Prof.dr. Victor Costache

La finalul săptămânii trecute, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a publicat în cadrul procesului de transparență legislativă un proiect de ordin care modifică normele tehnice pentru programele naționale de sănătate. Documentul introduce o formulă de calcul care ar trebui să se aplice la nivel de județ, pentru a stabili dacă spitalele publice au o „capacitate depășită”- numai în acest caz urmând a fi contractați furnizori privați pentru îngrijirea pacienților. Cu alte cuvinte, spun asociațiile de pacienți și patronatele din industrie, se urmărește reducerea accesului cetățenilor la tratament. CNAS spune însă că efectul va fi exact opus.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Casa dintre blocuri / sursa foto: Mystage.ro

Afrim este regizorul care a înțeles ceva esențial despre cum funcționează psihicul uman: că ceea ce ne marchează profund nu sunt doar evenimentele mari, spectaculoase, catastrofice, deși acestea își fac din plin loc pe scenele lui. Ceea ce ne marchează sunt gesturile mărunte, repetitive, tăcerile prea lungi la masa de seară, privirea unui părinte care nu reacționează, melodia care se aude mereu din camera de alături.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro