Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cea mai frumoasă rugăciune

Cerul nopții

Foto: Getty Images

În urmă cu câteva zile am auzit de la un prieten drag cea mai frumoasă rugăciune. Sunt atât de frumoase împrejurarea și felul în care a fost spusă, încât nu mă pot abține să nu povestesc.

Prietenul meu s-a dus seara să închidă la păsări. Se întunecase. S-a împiedicat de ceva și a căzut pe spate în ocolul păsărilor din fața grajdului. A încercat să se ridice. O dată... De două ori... De trei ori... Nu putea! a constatat cu groază, deși nu îl durea nimic și nu percepea dacă s-a lovit sau nu. Tot ce simțea e că nu se poate ridica. Groaza cea mai mare nu era frica de moarte, ci de altceva: nu voia să moară așa! Nu căzut pe spate în gunoiul păsărilor!

I-au fugit prin fața ochilor toate locurile de pe pământ, pe care le-a vizitat și toți oamenii speciali, pe care i-a cunoscut. Unul din ei cred că eram eu.

Nu era nimeni în jurul lui. Telefonul îl lăsase în casă. Nu putea chema pe nimeni și nu îl putea ajuta nimeni, constata și frica îl copleșea.

Și-a poruncit inimii să se liniștească. Și-a potolit frica. A încetat să se mai zbată zadarnic în noroi. Simțea frigul că îl mușcă, deși el frigul nu îl mai simțea de mult și privea cerul întunecat. Respira rar. Undeva, departe, spre apus se vedea un ochi de cer luminos. Și-a fixat ochii în acel petec de lumină, și-a spus că acolo e Dumnezeu și a început să se roage: 

...Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă să mă pot ajuta singur!

S-a rugat mult... mult... mult... privind acel ochi de cer luminos, apoi s-a ridicat și a mers în casă. M-a sunat. Nu mi-a spus ce a pățit, ci m-a întrebat ce fac și cum sunt. Am început să mă miorlăi că mi-e frig și nu mă pot încălzi că am stat afară în frig o jumătate de zi și am tăiat patru cocoși. M-a ascultat în tăcere. După aceea mi-a spus calm ce a pățit el. Când mi-a spus cum rostea: ...Doamne, ajută-mă! Doamne, ajută-mă să mă pot ajuta singur! am simțit furnicături pe șira spinării, dar mi-a fost și rușine că iar m-am plâns de frig.

M-a tot bântuit rugăciunea lui. Nu cred că există alta mai frumoasă! Îmi permit să îl parafrazez și să spun: Doamne, ajută poporul meu să se ajute singur, că e căzut pe spate de vreo treizeci de ani și așteaptă o mână din cer să îl ridice!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O frumoasa poveste de "doamne ajuta" prin care "ZamolcXsii" stravechi isi imparteau CoVid-ul arhaic romanesc mai exact CREDINTA contopind alte popoare cu duhul CLAR-VAZATOR. Prezentul duhovnicesc fiind presarat cu popi "PREA FERICITI" iar Biserica pe persoane fizice fenomen de altfel intalnit in toate structurile romane ex. enoriasul porunceste ducandu-se iar clopotul suna a fericire sau paguba...oricum ne-important....D-zeu este amanetat Isus Christos vopsit iar tata Maria prorocii si sfintii undeva intr-un COVRIG de mucenic care oricum trece prin STOMAC....de fapt nici n-au existat decat in infirmitatile noastre zilnice propagabile sub forme de energie de sus in jos sau de jos in sus mai exact relatia energie-duh-nor si CAM ATAT. Un alt mit cum ca Romania este un rai o gradina a maicii domnului pentru vizitatorii occidentali iluzie minciuna cat Mitropolia de mare ea insasi fiind DA o gradina DAR CU "IEPURI" cu barba pana-n sandale si "iepuroaice" postite gata sa "plesneasca" cand dau de greu. Mda o turma de CLAR-VAZATORI pe care s-a modelat succesul trecutului calator occidental succesului partial din cercetare autohton si eforturile prezervarii unor MIMOZE dotate speciale ale prezentului cu ochii beliti spre un viitor care nu le mai inglobeaza...TRIST si deplorabil. ( metaforic ironic "cu drag celalalt D-zeu " mai exact CUNOSTEREA )
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

1000 de angajați ai șantierului naval Damen Mangalia își așteaptă concedierea, strigând și plângându-și de milă, cu acompaniamentul țiparnițelor tv. Un spectacol mișcător; dar ce-au făcut acești oameni în cei aproape 2 ani de când șantierul este în insolvență? Nu era clară probabilitatea ridicată a declarării falimentului? Nu vedeau ce se întâmplă la locul lor de muncă? Ba da, dar n-au mișcat un deget.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Florin Negrutiu in Columbia

Columbienii pe care i-am întâlnit în călătoria mea au avut necazuri ceva mai mari decât noi, românii mai noi. Imaginați-vă că în anii 80-90, tinerii din Medellin se considerau norocoși dacă treceau de 20 de ani. Copiii și adolescenții erau rǎpiți de carteluri ca să comită asasinate. Fermierii erau executați dacă refuzau să cultive coca.

Citește mai mult

femeie la birou

E o zi de marți obișnuită. O femeie de 46 de ani intră la ședința de echipă, cu dosarele pregătite, prezentarea deschisă pe laptop. Pe la mijlocul discuției, simte că nu mai găsește cuvântul. Îl știe, l-a știut mereu, dar acum nu mai vine. Face o pauză de o secundă, reacoperă cu o altă frază și continuă. Nimeni nu observă nimic. Ea, în schimb, a simțit totul: valul de căldură care a urcat în față, panica de o clipă că mintea i-a stat pe loc, efortul de a face să pară că totul e în regulă. foto Profimedia

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon PIB Romania istorie / sursa foto: Profimedia

Datele pe care urmează să le prezint sunt exprimate în dolari internaționali, la valoarea prețurilor din 2011 – tocmai pentru a anula „bruiajul” generat de inflație și pentru a putea face comparații cu sens atât în durată lungă, cât și între țări/regiuni. Deci nu vorbim de un PIB nominal pe cap de locuitor, ci de o estimare care ține cont de inflație și de costurile diferite ale vieții în regiuni/țări diferite și în perioade diferite.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Odată ce trupele aliaților au pătruns pe teritoriul Germaniei naziste, în aprilie 1945, unitatea specială americano-britanică Alsos a început să caute locul în care aflaseră că s-a construit un reactor nuclear de către echipa lui Werner Heisenberg. În acest scop, analizau mostre de pământ din diverse zone pentru a detecta urme de radioactivitate semnificative. Un american glumeț a trimis spre cercetare experților un eșantion de sol și o sticlă cu vin găsită prin zonă, cu bilețelul „Analizați-l și pe ăsta!”.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro