Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Vinovații de pe 10 august trebuie să răspundă, cu nume si prenume. Știți cum putem da o mână de ajutor?

Violente 10 august - George Calin

Foto: Inquam Photos/George Călin

Orice dictatură de pe lumea asta s-a sprijinit pe un aparat funcționăresc servil. Obedient. Slugile de serviciu ale statului, recompensate pentru susținerea necondiționată a regimului cu mici favoruri sau privilegii.

Oameni capabili să facă orice, fără nici o mustrare de conștiință, la adăpostul unei hârtii prin care primeau o directivă. De-a lungul timpului, de multe ori, în procesele celor acuzați de acțiuni de represiune și teroare împotriva populației, a fost invocat acest argument: „Așa am primit ordin...”

Chipurile, asta îi dezvinovățea si îi exonera de orice vină.

Acești oameni au memoria scurtă. Pentru că ei au fost întotdeauna primii care, după schimbarea regimului, au răspuns pentru faptele lor. Niciun regim autoritar nu durează o veșnicie. Nici un factor politic nu poate deține puterea o eternitate. Nimeni nu le poate garanta protecția pe termen nelimitat.

Cea mai bună protecție pentru un funcționar al statului este o conduită profesională în acord cu valorile și morala unei societăți democratice. Asta îi va da siguranța că, indiferent de cei care dețin puterea politică la un moment dat, nimeni nu-i va putea reproșa ceva.

Ceea ce, pentru Jandarmeria Română si șefii ei, nu se poate spune.

10 august nu e o zi pe care să o putem uita vreodată.

10 august a rămas drept un moment de referință in istoria noastră recentă, pentru care vinovații trebuie să răspundă, cu nume și prenume.

Știți cum putem da o mână de ajutor?

Ieșiți la vot pe 26 mai.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • se pare ca in conceptia unora , trebuie sa raspunda cei care au actionat legal , iar p r o v o c a t o r i i , trebuie sa fie lasati in pace ... pentru astfel de legi demonstreaza cei care acuza !
    • Like 0
  • Aiurea ! Nu o sa se intample mare lucru. Sau gasit vinovatii principali ai revolutiei din '89 ? Nu prea ... Dar de la mineriade ? Dar de la evenimentele de la Tg Mures din anii '90 ? Sunt foarte multe institutii ale statului roman care sunt domninate de Sistem, ala cu unchi, matusi, nepoti, fini, frati-cumnati, etc si mai avem o justitie care pe fata e cea mai verticala dintre toate institutiile statului, dar pe la spate e Sa traiti, sefu' !
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult