Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Vorbeam de Nicolae Manolescu, iar asta era de ajuns

Nicolae Manolescu

Foto: Inquam Photos / George Călin

A trecut aproape un an. L-am văzut urcând scările până la etajul unu, acolo unde avea biroul, fără să arate nici cel mai mic semn de oboseală. Am stat apoi vreo două ore, timp în care mi-a vorbit despre actuala generație de critici literari și șefi ai gazetelor din domeniu. Două ore în care făcea fie o paranteză, pe care o închidea și revenea imediat unde rămăsese, fie se trezea cu niște sute de documente de care trebuia să se ocupe, iar din când în când răspundea la solicitări de tipul „domnule profesor, v-a căutat X, iar Y v-a trimis un mail...” Avea o capacitate de concentrare supraomenească, nicicând în timpul discuției nu m-a întrebat „unde am rămas?” sau „despre ce vorbeam?”, așa cum fac oameni mult, mult mai tineri care nu pot ține firul unei idei mai mult de cinci minute. Am rămas șocat, aveam în față un om de peste 80 de ani care trăia ignorându-și vârsta. Am înțeles după cum era posibil: vorbeam de Nicolae Manolescu, iar asta era de ajuns. Ultima dată l-am văzut la înmormântarea lui Alex. Ștefănescu, retras într-un colț. Am reținut foarte bine privirea pe care i-a aruncat-o lui Emil Constantinescu. Era privirea pe care doar Nicolae Manolescu o putea afișa, una care nu exprima nimic față de cealaltă persoană, ci arăta o siguranță de sine de care sunt capabili doar vreo trei sau patru inși din literatura contemporană. 

Sunt multe de spus despre Nicolae Manolescu, am să mă rezum doar la atât: nu am înțeles de ce în cadrul Colocviului aniversar „Litere 160”, organizat în noiembrie 2023, domnul profesor nu a fost invitat. Un astfel de eveniment fără Nicolae Manolescu este doar o formalitate, un capitol care trebuie bifat și atât, adică degeaba. Și încă ceva: probabil că în holul de la Litere va fi așezată o masă pe care vor fi puse o fotografie și o lumânare, așa cum a fost la Eugen Simion și la alte personalități. E firesc. Zic totuși că se cuvine așezarea unei plăci comemorative din marmură, alături de cele ale lui G. Călinescu și Al. Piru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un om care va rămâne în memoria mea - și sper că în a multora- ca un model de comportament într-o societate bulversată de schimbări politice dramatice. Sobru și discret, s-a retras în profesia lui, după ce a încercat să realizeze ceva pe scena politică. Nu era omul care să facă compromisuri, așa că a luat cea mai bună decizie. Acolo, în domeniul literaturii, a realizat o carieră remarcabilă, poate prea puțin cunoscută publicului larg.
    În interviurile și comentariile sale- pe care le voi găsi mereu cu plăcere pe YouTube- o să păstrez mereu liniștea , calmul și sobrietatea sa. Dincolo de competența profesionala incontestabila.
    Adio, Nicolae Manolescu. Sunt mulți oameni care nu te vor uita.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chris Simion

Claudiu este doar unul dintre cei peste 11.000 de ctitori ai teatrului care se construiește în prezent pe Grivița, la nr 53, în București, la inițiativa cunoscutei regizoare, invitată recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu”.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro