Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Vorbeam de Nicolae Manolescu, iar asta era de ajuns

Nicolae Manolescu

Foto: Inquam Photos / George Călin

A trecut aproape un an. L-am văzut urcând scările până la etajul unu, acolo unde avea biroul, fără să arate nici cel mai mic semn de oboseală. Am stat apoi vreo două ore, timp în care mi-a vorbit despre actuala generație de critici literari și șefi ai gazetelor din domeniu. Două ore în care făcea fie o paranteză, pe care o închidea și revenea imediat unde rămăsese, fie se trezea cu niște sute de documente de care trebuia să se ocupe, iar din când în când răspundea la solicitări de tipul „domnule profesor, v-a căutat X, iar Y v-a trimis un mail...” Avea o capacitate de concentrare supraomenească, nicicând în timpul discuției nu m-a întrebat „unde am rămas?” sau „despre ce vorbeam?”, așa cum fac oameni mult, mult mai tineri care nu pot ține firul unei idei mai mult de cinci minute. Am rămas șocat, aveam în față un om de peste 80 de ani care trăia ignorându-și vârsta. Am înțeles după cum era posibil: vorbeam de Nicolae Manolescu, iar asta era de ajuns. Ultima dată l-am văzut la înmormântarea lui Alex. Ștefănescu, retras într-un colț. Am reținut foarte bine privirea pe care i-a aruncat-o lui Emil Constantinescu. Era privirea pe care doar Nicolae Manolescu o putea afișa, una care nu exprima nimic față de cealaltă persoană, ci arăta o siguranță de sine de care sunt capabili doar vreo trei sau patru inși din literatura contemporană. 

Sunt multe de spus despre Nicolae Manolescu, am să mă rezum doar la atât: nu am înțeles de ce în cadrul Colocviului aniversar „Litere 160”, organizat în noiembrie 2023, domnul profesor nu a fost invitat. Un astfel de eveniment fără Nicolae Manolescu este doar o formalitate, un capitol care trebuie bifat și atât, adică degeaba. Și încă ceva: probabil că în holul de la Litere va fi așezată o masă pe care vor fi puse o fotografie și o lumânare, așa cum a fost la Eugen Simion și la alte personalități. E firesc. Zic totuși că se cuvine așezarea unei plăci comemorative din marmură, alături de cele ale lui G. Călinescu și Al. Piru.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un om care va rămâne în memoria mea - și sper că în a multora- ca un model de comportament într-o societate bulversată de schimbări politice dramatice. Sobru și discret, s-a retras în profesia lui, după ce a încercat să realizeze ceva pe scena politică. Nu era omul care să facă compromisuri, așa că a luat cea mai bună decizie. Acolo, în domeniul literaturii, a realizat o carieră remarcabilă, poate prea puțin cunoscută publicului larg.
    În interviurile și comentariile sale- pe care le voi găsi mereu cu plăcere pe YouTube- o să păstrez mereu liniștea , calmul și sobrietatea sa. Dincolo de competența profesionala incontestabila.
    Adio, Nicolae Manolescu. Sunt mulți oameni care nu te vor uita.
    • Like 0

Îți recomandăm

Eco-creatorii de energie

Mă bucur să descopăr astfel de inițiative care ne dovedesc încă o dată că educația și formarea cetățenilor de mâine este un efort comun al familiei, al școlii, al ONG-urilor și al companiilor private responsabile. Semințele plantate acum ne vor arăta probabil peste 10-20 de ani dacă țara asta va fi mai bună și mai curată.

Citește mai mult

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult