Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„- Cum identificați o țoapă cu bani?” „- Poșeta pe masă la restaurant." Antreprenoarea Amalia Săftoiu, despre brandurile purtate la vedere și „luxul tăcut”

D&G shop

Foto: RooM the Agency / Alamy / Alamy / Profimedia

Stilul nu mai este neapărat dictat de buget în ziua de azi, iar adoptarea unei ținute sofisticate este posibilă și fără cheltuirea unor sume exorbitante, prin accesarea de exemplu a site-urilor de resale cu articole de lux, crede antreprenoarea Amalia Săftoiu, fondatoarea businessului de modă Ami Amalia. Ea a criticat ideea cheltuirii în exces pe articole de îmbrăcăminte ieftine din magazinele de fast fashion și a subliniat importanța investiției în articole de calitate.

„Nu, stilul nu ține de buget. În 2024, cu acces la toate site-urile de resale de luxury, stilul chiar nu ține de buget. Dimpotrivă, cred că se strică foarte mulți bani pe lucruri ieftine. Eu am văzut oameni care pleacă din magazine de fast fashion cărând sacoșe de parcă eram pe vremuri, venind de la piață, în loc să care o singură plăsuță cu ceva de calitate”, spune antreprenoarea, invitată la emisiunea „În fața ta”, de la Digi24.

Întrebată cum identifică „o țoapă cu bani” Amalia Săftoiu a răspuns: „Poșeta pe masă la restaurant."

Despre purtarea brandurilor la vedere, Săftoiu a subliniat că totul depinde de modul în care acestea sunt integrate în stil și asumate. Antreprenoarea a menționat conceptul de „lux tăcut", care pare să înlocuiască brandurile purtate ostentativ.

„Depinde cum le porți la vedere și cum ți le asumi și ce vrei să faci cu ele. Cred că din ce în ce mai puțin oamenii poartă brandurile la vedere. Este acest concept, care a prins foarte bine după un serial din America, quiet luxury sau luxul tăcut - care acum este varianta brandului la vedere, poate o să devină la fel de agasant în curând. Depinde de personalitate, unii pot să ducă un nume și să spună o poveste prin contrastul stilului lor și al personalității, dar pe alții nu îi avantajează”, a răspuns Săftoiu, întrebată ce crede despre cei ce poartă brandurile la vedere.

Citiți și:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult