Pentru că unde-i lege, nu-i tocmeală, în urmă cu câteva luni, după o vizită a celor de la ISU, în bisericuța de la noi au apărut câteva modificări destul de discrete, dar vizibile: s-au scos beculețele care înlocuiseră candelele și s-a revenit la candelele clasice, cu feștilă și ulei, s-a lipit în holișor un desen făcut cam la repezeală care schițează stângaci un plan de evacuare și s-au montat pe un perete lateral și deasupra ușii, pe interior, două indicatoare: unul cu un desen și o săgeată, celălalt cu un text scurt. Care verde pe fond alb, care alb pe fond verde.
Primul, montat în stânga unei icoane și deasupra scaunelor vechi, vișinii, cu spătar de lemn sculptat înălțându-se până la jumătatea peretelui, înfățișează o siluetă zveltă, cu care cu greu s-ar putea identifica vreunul dintre enoriași, alergând în urma unei săgeți groase. Cel de-al doilea are un mesaj simplu, scris cu majuscule: EXIT.
Pentru că le-am văzut în nenumărate alte locuri, nu mi-au atras atenția până astăzi, când tanti Eva, o bătrânică subțire și mititică s-a oprit deodată în fața scaunelor și a arătat cu bățul care-i ține loc de baston spre silueta verde a alergătorului misterios:
- Ce-i cu ăsta aici? întrebă.
- Dacă ia cumva foc biserica, îți arată pe unde să ieși. Și că trebuie să fugi, să nu te prindă focul din urmă. Iar săgeata aia îți arată unde-i ușa.
- Chiaaar? se miră tanti Eva. Da’ ce, eu nu știu unde-i ușa? Nu știu pe unde am intrat? Tre’ să mă uit pe pereți? Și cine stă să se uite pe pereți când ia foc biserica? Mare prostie! mai adăugă, înveselită deodată.
- Stai așa, că asta nu-i tot, zic. Uite colea, mai este ceva - și-i arăt dreptunghiul cu EXIT.
- Daa? Și ăsta ce-i?
- Tot așa, îți arată încă o dată pe unde să ieși.
- Da’ pe unde să ies, bre, că doar nu-s șapte uși! Nici să vreau să ies prin altă parte nu aș avea cum, iaca prostie! Și de ce-i zice așa?
- E pe englezește, tanti Eva. Ca să înțeleagă toată lumea.
- Cum să înțeleagă toată lumea? Că eu nu știu ce înseamnă asta. Nici nu m-am uitat până acu', că-i pusă prea sus. Acu’ o văd. Și mai scrie și pe altă limbă! De ce nu-i zice pe românește?
- Așa-i regula, în caz că e cineva care nu-i român pe aici, să știe pe unde să fugă. Dar, repet, astea-s valabile numai dacă ia foc biserica.
- Așaaa, zâmbi foarte amuzată tanti Eva. Care nu-i român? Nu vezi că nu vin nici români, darămite care nu-i român? După care a dat a lehamite din mână: n-au avut ce face!
Tare mă tem că prima mea lecție de engleză a fost un eșec. Nici cu alea de istorie nu cred că stau cu mult mai bine. Așa am eu noroc, să vorbesc degeaba în cea mai mare parte a timpului. Un lucru însă e sigur: cu sau fără indicatoare, tanti Eva, cea care nu știe boabă de engleză, și bătrânelele din sat, cele asemenea ei, în caz de ceva, s-ar descurca de minune să iasă și singure din foc.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu, nu mi se pare ca reflectiile tale auto-deprecatorii ("prima mea lecție de engleză a fost un eșec. Nici cu alea de istorie nu [...] stau cu mult mai bine") sunt concluzii valide, nici repetarea convingerilor lui tanti Eva (desi stiu ca asa se scriu majoritatea textelor pe Republica).
Deci? Este cumva despre Romania ramasa in urma? Despre nostalgia vremurilor cand realitatea era mai simpla? Despre cum oamenii obisnuiti percep "invazia" normelor societatii moderne? Despre cei care nu sunt din "bula noastra"? Despre faptul ca bunul simt / "cei sapte ani de acasa" par sa ofere raspunsuri la toate framantarile vietii, dar de fapt nu o fac?
Pedantic vorbind, semnele nu sunt cea mai buna alegere. Cel cu alergatorul este conform normelor britanice - cu omul in cadrul usii; cele europene au sageata intre alergator si usa. De asemenea, inscriptia de deasupra usii este o alegere (a bisericii sau, mai probabil, a furnizorului): "iesire" e la fel de corect ca "exit", acesta din urma fiind derivat din latina, nu?