Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

„- Da’ pe unde să ies, bre, că doar nu-s șapte uși?!” ISU, tanti Eva și silueta alergătorului misterios de pe peretele bisericii

Pentru că unde-i lege, nu-i tocmeală, în urmă cu câteva luni, după o vizită a celor de la ISU, în bisericuța de la noi au apărut câteva modificări destul de discrete, dar vizibile: s-au scos beculețele care înlocuiseră candelele și s-a revenit la candelele clasice, cu feștilă și ulei, s-a lipit în holișor un desen făcut cam la repezeală care schițează stângaci un plan de evacuare și s-au montat pe un perete lateral și deasupra ușii, pe interior, două indicatoare: unul cu un desen și o săgeată, celălalt cu un text scurt. Care verde pe fond alb, care alb pe fond verde.

Primul, montat în stânga unei icoane și deasupra scaunelor vechi, vișinii, cu spătar de lemn sculptat înălțându-se până la jumătatea peretelui, înfățișează o siluetă zveltă, cu care cu greu s-ar putea identifica vreunul dintre enoriași, alergând în urma unei săgeți groase. Cel de-al doilea are un mesaj simplu, scris cu majuscule: EXIT.

Pentru că le-am văzut în nenumărate alte locuri, nu mi-au atras atenția până astăzi, când tanti Eva, o bătrânică subțire și mititică s-a oprit deodată în fața scaunelor și a arătat cu bățul care-i ține loc de baston spre silueta verde a alergătorului misterios:

- Ce-i cu ăsta aici? întrebă.

- Dacă ia cumva foc biserica, îți arată pe unde să ieși. Și că trebuie să fugi, să nu te prindă focul din urmă. Iar săgeata aia îți arată unde-i ușa.

- Chiaaar? se miră tanti Eva. Da’ ce, eu nu știu unde-i ușa? Nu știu pe unde am intrat? Tre’ să mă uit pe pereți? Și cine stă să se uite pe pereți când ia foc biserica? Mare prostie! mai adăugă, înveselită deodată.

- Stai așa, că asta nu-i tot, zic. Uite colea, mai este ceva - și-i arăt dreptunghiul cu EXIT.

- Daa? Și ăsta ce-i?

- Tot așa, îți arată încă o dată pe unde să ieși.

- Da’ pe unde să ies, bre, că doar nu-s șapte uși! Nici să vreau să ies prin altă parte nu aș avea cum, iaca prostie! Și de ce-i zice așa?

- E pe englezește, tanti Eva. Ca să înțeleagă toată lumea.

- Cum să înțeleagă toată lumea? Că eu nu știu ce înseamnă asta. Nici nu m-am uitat până acu', că-i pusă prea sus. Acu’ o văd. Și mai scrie și pe altă limbă! De ce nu-i zice pe românește?

- Așa-i regula, în caz că e cineva care nu-i român pe aici, să știe pe unde să fugă. Dar, repet, astea-s valabile numai dacă ia foc biserica.

- Așaaa, zâmbi foarte amuzată tanti Eva. Care nu-i român? Nu vezi că nu vin nici români, darămite care nu-i român? După care a dat a lehamite din mână: n-au avut ce face!

Tare mă tem că prima mea lecție de engleză a fost un eșec. Nici cu alea de istorie nu cred că stau cu mult mai bine. Așa am eu noroc, să vorbesc degeaba în cea mai mare parte a timpului. Un lucru însă e sigur: cu sau fără indicatoare, tanti Eva, cea care nu știe boabă de engleză, și bătrânelele din sat, cele asemenea ei, în caz de ceva, s-ar descurca de minune să iasă și singure din foc. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Carmen, vinieta ta este, cred, familiara multora dintre noi, dar am senzatia ca textul e neterminat: lipseste concluzia ta.

    Nu, nu mi se pare ca reflectiile tale auto-deprecatorii ("prima mea lecție de engleză a fost un eșec. Nici cu alea de istorie nu [...] stau cu mult mai bine") sunt concluzii valide, nici repetarea convingerilor lui tanti Eva (desi stiu ca asa se scriu majoritatea textelor pe Republica).

    Deci? Este cumva despre Romania ramasa in urma? Despre nostalgia vremurilor cand realitatea era mai simpla? Despre cum oamenii obisnuiti percep "invazia" normelor societatii moderne? Despre cei care nu sunt din "bula noastra"? Despre faptul ca bunul simt / "cei sapte ani de acasa" par sa ofere raspunsuri la toate framantarile vietii, dar de fapt nu o fac?

    Pedantic vorbind, semnele nu sunt cea mai buna alegere. Cel cu alergatorul este conform normelor britanice - cu omul in cadrul usii; cele europene au sageata intre alergator si usa. De asemenea, inscriptia de deasupra usii este o alegere (a bisericii sau, mai probabil, a furnizorului): "iesire" e la fel de corect ca "exit", acesta din urma fiind derivat din latina, nu?
    • Like 0
  • Asa credeti dvs. doamna ziarista, cu povesti de adormit batranii, ca tanti Eva nu stie ceva engleza! Pai, idolul dansei, tov. ilici, ne-a oferit si mostre de engleza pe vremea cand ne conducea. De atunci, pe langa tanti Eva (poate o fosta activista de nadejde pcr care topaia batand din palme la "vizitele de lucru" ale "tovarasului" ) au crescut nepotii scoliti la universitati straine, de la care a mai 'prins" cate ceva. Asa ca tanti Eva stie cate ceva;ba se pricepe acum si la afaceri. Ca acum Partidul le-a zis ca pot si trebuie sa se priceapa. Dar pentru mine, un simplu pensionar care inainte de '89 se mai ducea la biserica iar acum nu se mai duce de loc, merge povestea; ba chiar m-a adormit.
    • Like 0
  • Văzând că Statul nu le poate face dreptate, este f. posibil ca romanii sa înceapă sa-si faca dreptate singuri. Cei informati vor asocia, sa spunem, violatorul, cu salvatori lui. Peste vre-un an s-ar putea ca unii "mari juristi" actuali sa nu mai poata ieși pe strada neprotejati. Iar cine a pierdut pe cineva f. drag nu se mai teme de nimic. Semnat Socrate
    • Like 0
  • Frumos Doamna Carmen Catalina Alexa.
    • Like 1
  • Nenorocirea de la Colectiv a venit exact în momentul în care investisem într-o nouă afacere.... Cu noile regulamente și criza forței de muncă pun cruce (sic) investițiilor..dar, Vai....Biserica ...acest pseudo srl se conformează în stil mioritic...sanchi.. măsuri ISU... Calvarul autorizațiilor cade pe privați!!! cei cu grija zilei de mâine pentru angajați, facturi, chirii, taxe.. 90% din business-uri se duc dracu după drama Colectiv, iar noi ăștia normali ca tanti Eva scârbiți și sătui de nepăsarea și incompetența autorităților ne luâm lumea în cap...Trist..
    • Like 1
    • @ Constantinoaia Sorin
      O fi greu să-ți construiești responsabil afacerea, încît să nu pui în pericol angajații și clienții? Sau e mai ușor să dai vina pe instituțiile birocratice? Nu s-ar fi întîmplat „Colectiv” dacă patronul nu-și mînca de sub unghii cînd a tapetat șandramaua.
      • Like 3
  • As vrea sa o vad pe tanti Eva noaptea, dupa vreun cutremur cind pica alimentarea cu energie electrica, cautind disperata pe ce parte o fi usa. Pe lumina toata lumea stie pe unde sa iasa, dar pe intuneric mult hulitul semn cu Exit este singurul care mai este aprins si arata o cale de iesire. Dar ce stie tanti Eva.
    • Like 2
  • ... cum s-au descurcat cei din Colectiv și atîtea alte „locuri de pierzanie”? Și să nu-mi vii cu „erau păcătoși” că și așa am dubii ref. la nivelul autorilor din Republica! ;)
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult