Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„A ucis-o la ușa secției de poliție, iar eu a trebuit să le spun părinților că a murit”. Confesiunile unui fost polițist britanic despre lupta contra violenței domestice

John Liversidge

Foto și video: Alexandra Pandrea

Vreme de 30 de ani, John Liversidge a fost ofițer al poliției britanice, iar în ultima partea a carierei a fost comisar șef în cadrul Poliției din Thames Valley. Anual, în regiunea care cuprindea comitatele Berkshire, Buckinghamshire și Oxfordshire aveau loc între 16 și 20 de omucideri. Cel puțin jumătate dintre acestea erau comise de partenerul de viață al victimei, spune Liversidge, care a văzut din postura de șef al diviziei de investigare a crimelor consecințele tragice ale violenței domestice.

„A existat un caz tragic când o tânără femeie s-a dus la Poliție și a cerut ajutor. Polițiștii au convenit să o viziteze ziua următoare, dar ziua următoare au fost ocupați și au spus că or să vină ziua următoare. În ziua următoare, tânăra a fost acostată de partenerul ei. Ea a condus spre secția de poliția panicată, iar el a înjunghiat-o și a ucis-o la ușa secției de poliție. Iar eu a trebuit să le spun părinților ei că a murit”, spune Liversidge. 

„Dacă victima nu voia să depună plângere, adesea polițiștii plecau. Acum sunt mult mai perseverenți”

De-a lungul anilor, Poliția britanică și-a perfecționat procedurile și a îmbunătățit felul în care abordează problema violenței domestice. „Nu au fost întotdeauna buni la asta, pentru că este vorba despre o infracțiune care se întâmplă în spatele ușilor închise. Dacă victima nu voia să depună plângere adesea polițiștii plecau. Acum sunt mult mai perseverenți, au la dispoziție mai multe metode de a anticipa și recunoaște abuzul. Iar unul dintre elementele cheie introduse în Marea Britanie este că nicio agenție nu poate aborda acest fenomen de una singură. Așadar, Poliția, autoritățile din domeniul sănătății și al educației, serviciile sociale sunt obligate prin lege să împărtășească unele cu altele informații despre cazurile individuale, ceea ce face ca ele să fie identificate mult mai repede”, povestește fostul comisar șef. 

Cursuri despre violența domestică pentru fiecare polițist

Acesta își amintește, că pe vremea când lucra în Poliție fiecare ofițer din Thames Valley a trebuit să fie instruit în ceea ce privește felul în care trebuie să reacționeze în cazurile de violență domestică. 

„Pot să vorbesc doar despre unitatea mea, Thames Valley Police, care avea 4.000-5.000 de ofițeri. Pentru că am avut incidente în care ofițerii au făcut greșeli, inspectoarea noastră șefă, care era foarte, foarte bună, a decis ca fiecare ofițer, fiecare, indiferent de rolul pe care îl îndeplinește, să urmeze cursuri de pregătire în ceea ce privește violența domestică. Și a trebuit să facem cu toții acest curs de pregătire, iar specialiștii făcut o pregătire de nivel mult mai înalt astfel încât să poată depista semnele, să înțeleagă că e nevoie să asculte și să nu desconsidere victima. Există ocazii când lucrezi foarte mult cu un supraviețuitor al violenței domestice și iei declarații și aduni dovezi. Apoi, dintr-un oarecare motiv, acesta decide să se întoarcă în mediul abuziv. Și oricât de dezamăgitor ar fi acest lucru, trebuie să perseverezi. Trebuie să accepți în continuare că acea persoană este într-o relație periculoasă și, dacă vine la tine a doua oară, nu o poți refuza și nu-i poți spune: „Te-am ajutat data trecută și m-ai dezamăgit”. Trebuie să perseverezi. Pentru că este un pas uriaș pentru cineva să admită că persoana pe care o iubește nu e un om foarte bun”, explică fostul ofițer.

„Era pe cale să fie strangulată și și-a activat dispozitivul ascuns în sutien, iar Poliția a putut ajunge la timp”

Deși s-a retras din munca de poliție, Liversidge lucrează în continuare, din postura de reprezentant al unei organizații non-guvernamentale, Thames Valley Partnership, cu forțele de ordine pentru a le ajuta pe victimele violenței domestice. Unul din proiectele de care se ocupă este TecSOS. Prin intermediul acestuia, victimele violenței domestice aflate în situații ridicate de risc, după ce s-au separat de partenerii lor abuzivi, primesc un dispozitiv cu buton de panică prin care pot alerta forțele de ordine atunci când agresorul este în apropiere. Realizat cu sprijinul Fundației Vodafone UK, sistemul a fost preluat de poliția britanică și a fost deja folosit cu succes. Prima dată când a fost activat a fost în cazul unei tinere pe care membrii familiei voiau să o ucidă, pe motiv că i-ar fi făcut de râs. „În cele din urmă, familia a găsit-o și, cu ajutorul acestei tehnologii, poliția a putut să intervină chiar în momentul în care erau literalmente gata să o omoare. Iar poliția a putut să o salveze și să-i pună sub acuzare pe agresori. A doua oară când a fost activat sistemul, persoana care era pe cale să fie strangulată, și-a activat dispozitivul ascuns în sutien, iar Poliția a putut ajunge la timp și a salvat-o”, povestește fostul polițist.

Ce este în neregulă în această fotografie perfectă de familie?

După aceea, supraviețuitoarea a început să se implice activ în ajutarea victimelor violenței domestice și a început să participe la prezentări alături de John Liversidge. Înainte să înceapă să vorbească audienței, obișnuia să proiecteze pe ecran o fotografie în care apărea alături de fostul soț și alte două cupluri, în fața unei case perfecte, și să îi întrebe pe cei prezenți: „Ce e în neregulă în această imagine?” Iar toată lumea obișnuia să spună: „Nimic”. Iar atunci femeia întreba din nou: „Atunci de ce sunt eu singura persoană care poartă o jachetă în toiul verii?” Cu o oră înainte de a face fotografia, soțul ei o atacase în timp ce făcea duș, o bătuse, iar ea era plină de vânătăi în urma agresiunii.

Violența domestică este o infracțiune care rămâne de cele mai multe ori neraportată, explică John Liversidge. O persoană poate să sufere de pe urma violenței domestice vreme de 20 sau 30 de ani fără ca nimeni să se sesizeze. În majoritatea cazurilor, o femeie este bătută de partenerul de cuplu de minimum 30-35 de ori până când cazul să ajungă în atenția Poliției. De-a lungul vieții 1 din 4 femei ajunge să sufere agresiuni în familie, spune John Liversidge, citând date din Marea Britanie. „Dacă ai fi jefuit pe stradă, ai anunța poliția. Dacă locuința ta ar fi spartă, ai anunța poliția. Unele victime ale violenței domestice suferă vreme de 20-30 de ani și, dintr-o varietate de motive, nu anunță poliția sau nu se adresează serviciilor sociale”, arată el.

Victima este foarte izolată

De ce nu cer ajutor victimele violenței domestice, de ce nu încearcă să iasă din relația abuzivă? „Victimele se tem că dacă dezvăluie abuzul, își pot pierde copiii, își pot pierde situația materială. Abuzatorii sunt adesea foarte inteligenți și abili în a-și exercita controlul și fac deseori victima să creadă că ea este de vină. Unele dintre victime nu știu pur și simplu unde să meargă, ce să facă și uneori nu știu nici măcar că ceea ce îndură este un abuz. Există un mit că violența domestică tinde să îi afecteze pe oamenii din medii sărace. Pot să vă spun că ea există în toate straturile societății, dar un numitor comun este faptul că, deseori, victimele sunt izolate de către partenerii lor. Partenerii lor le îndepărtează de prieteni. Își pierd astfel rețeaua socială, devenind chiar mai dependente de parteneri. Aceștia le controlează și adesea victima este foarte izolată”, spune el.

Luna trecută, John Liversidge s-a aflat la București pentru a lucra împreună cu ONG-uri românești la adaptarea pentru România a unei aplicații care să ofere informații victimelor violenței domestice, dar și tuturor celor care vor să ajute pe cineva să iasă dintr-o relație abuzivă. 

Numită Bright Sky, aplicația care funcționează deja în Marea Britanie, va fi disponibilă și la noi cu sprijinul Fundației Vodafone România. „Aplicația reprezintă un kit care oferă informații pentru oricine. Poate să te ajute, dacă crezi că ești într-o relație abuzivă, poate fi folosită de cineva care e îngrijorat pentru un prieten sau cineva drag. Poate fi folosită de ONG-uri, asistenti sociali, doctori, chiar și ofițeri de poliție. Motivul pentru care sunt aici este să ajut Fundația Vodafone din România să adapteze aplicația pentru a o face disponibilă pentru oamenii din România”, spune John Liversidge.

„Uneori să dai un sfat rău poate să dăuneze mai mult decât să nu faci nimic”

Este important, spune el, ca prietenii, colegii de serviciu, rudele să fie atenți la semnele care arată că o femeie sau, uneori, chiar și un bărbat suferă de pe urma abuzurilor în relația de cuplu. Un partener care dă semne de agresivitate sau care își manifestă controlul asupra celuilalt, retragerea cu regularitate a acesteia sau acestuia din urmă din situațiile sociale, comportamentul evitant al celei agresate/celui agresat, vânătăile puse pe seama unor așa-zise accidente sunt semne care ar trebui să le dea de gândit celor din jur. Cel mai important lucru pe care îl poate un apropiat, un polițist sau un asistent social în această situație este să asculte și să încerce să îi câștige încrederea. „Numărul 1, trebuie să asculți. Numărul 2, nu trebuie să judeci. Și numărul 3. dacă nu ești sigur care este cel mai bun sfat pe care îl poți oferi, informează-te. Pentru că uneori să dai un sfat rău poate să dăuneze mai mult decât să nu faci nimic. Sunt mituri în jurul violenței domestice. O femeie îi poate spune surorii ei: Sunt îngrijorată din pricina soțului meu, începe să mă rănească, face asta sau cealaltă. Iar sora, deși bine intenționată, poate să spună: Sunt sigură că este stresat, sunt sigură că este îngrijorat din cauza muncii, sunt sigură că lucrurile vor fi ok, lasă lucrurile să se liniștească. Iar ea se poate duce înapoi într-o conjunctură foarte violentă, pentru că pur și simplu sora nu știe cum să o sfătuiască”, explică specialistul.

În opinia sa cel mai important moment este acela în care cineva conștientizează că se află într-o relație abuzivă și face primii pași pentru a ieși din ea.

„Problema a fost întotdeauna să îi determini pe oamenii care suferă abuzuri, care nu au spus nimănui, să facă acel prim pas curajos. Iar una din căile prin care poți să faci acest lucru este să le oferi putere dându-le informații corecte”, spune John Liversidge.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cum s-ar putea ca John Liversidge să ajungă să povestească și cu polițiști ("poliția română" ar fi un grup prea puțin interesat)? ONG-urile devin baza unei funcționări normale a societății românești?!
    Apropo violența în familie, probabil ar merita să-i fie cerută și părerea lui Valeriu Nicolae.
    • Like 1


Îți recomandăm

iancu guda - andreearosca.ro

Iancu trăiește printre cifre. Biroul lui e mic și „decorat” cu o grămadă de lucruri care reflectă și preocupările, și pasiunile, și munca lui: pe un perete e un tricou semnat al echipei Viitorul Constanța și alte memorabilia legate de clubul creat de Gheorghe Hagi. Fotbalul e una dintre pasiunile lui Iancu, alături de înot.

Citește mai mult

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult