Imagine și montaj: Cristian Tomoială
Mi-am operat mama, căreia am pus o proteză de șold și mi-am făcut curaj, aș putea spune, câteva luni. După ce am intrat în intervenție și am reușit să mă detașez și să uit că o operez, lucrurile au decurs foarte bine. Slavă Domnului, e pe picioarele ei și merge în continuare, spune medicul ortoped al cărui nume este sinonim cu excelența în chirurgia artroscopică și a genunchiului: Vlad Predescu.
Primul medic ortoped din România care a primit acreditarea de Chirurg de Excelență, din partea Surgical Review Corporation din SUA, Vlad Predescu este șef de lucrări și coordonator al secției de Ortopedie și Traumatologie la Ponderas Academic Hospital.
De peste 20 de ani numele său e legat de cel al rețelei Regina Maria, cu care a făcut „echipă câștigătoare”. A realizat peste 7.500 de intervenții chirurgicale și continuă să inoveze implementând osteotomii personalizate și tehnici de protezare asistate robotic, precum și proteze 3D adaptate anatomiei pacientului sau transplant de țesut.
Acest reportaj este parte parte din seria Regina Maria 3.0.
Dincolo de CV-ul impresionant, e un om pasionat de profesie, de munte, de sporturi extreme și de bisturiu. Are umor și spune că, la petreceri- ori de câte ori e de tăiat un tort- primește cuțitul și remarca: Taie tu, că ești obișnuit. L-am întâlnit în ziua în care sărbătorea 30 de ani de la absolvirea facultății, cum altfel decât printr-o intervenție chirurgicală de protezare a genunchiului cu ajutorul robotului Mako. Dr. Predescu îl folosește din 2020, fiind singurul chirurg ortoped din țară care a primit acreditarea de a opera cu cel mai eficient braț robotic ortoped din lume. Pacientul de la sală avusese un genunchi suferind, „blocat și deformat”. După protezare și-a recâștigat mobilitatea, iar membrul inferior „extrem de curbat” a fost îndreptat, explică doctorul care își măsoară reușitele profesionale în libertatea de mișcare pe care o redă pacienților săi: „Întotdeauna am emoții când mă întâlnesc cu un pacient operat și mă întreb dacă am reușit să-i redau întreaga lui activitate sau întreaga lui libertate de mișcare”, spune. Și asta pentru că, în ani, a observat o schimbare a pacientului și a nevoilor sale. În urmă cu 20-30 de ani, dacă ne gândim la operațiile de protezare, de exemplu, unica cerință a pacienților era doar să scape de durere, explică dr Predescu. „La ora actuală, când suntem mult mai activi, facem mai mult sport, trăim mai mult, ne dorim articulații perfecte și intervenții chirurgicale ortopedice perfecte, care să ne redea în totalitate libertatea de mișcare. De multe ori reușim, uneori poate nu, dar una peste alta e o provocare în zona în care suntem acum”.
„Dom’le, știți, m-ați operat’. “– Aoleo, da”
Doctorul Predescu are mulți pacienți și mărturisește că, cu fiecare intrare la sală, moare câte un pic. Pentru că da, în fiecare zi are emoții: „Mă gândesc dacă pot să ating așteptările pacientului, să trecem în siguranță și să îi depășim așteptările în actul chirurgical. Sigur că uneori emoțiile sunt mai mici, alteori sunt mai mari când intervențiile sunt mai complicate și necesită mai multă pregătire”. Iar cu unii dintre pacienți are adesea întâlniri destul de interesante: „Uneori ne-am întâlnit în mijlocul munților, făcând escaladă cu pacienți pe care i-am operat și să-mi spună: Dom'le, știți, m-ați operat. Zic: Aoleu, da și văzându-l pe munte mi-am dat seama că e bine. Am pacienți la care ne-am chinuit cu intervenții complexe de revizii ale protezelor puse inițial și aceste operații sunt extrem de dificile, necesită și multă tehnologie. Dar și multă răbdare și abilități chirurgicale”, spune Vlad Predescu.
Până unde e robotul și unde e chirurgul
Deși face echipă cu robotul, doctorul operează și clasic. Consideră că, odată ce te-ai obișnuit cu gestul de a tăia și a folosi bisturiu, acesta rămâne în mintea și în sufletul tău și nu va putea fi înlocuit de plăcerea unei operații chirurgicale efectuate de robot. „Unii ar putea spune că sunt de generație veche, dar chirurgul este un specialist, un personaj care prin excelență face gesturi, face incizii, secționează și, prin urmare, această plăcere nu va putea fi niciodată înlocuită de un robot”. Mai mult, afirmă medicul, un chirurg trebuie să fie capabil să facă orice fel de intervenție chirurgicală fără robot. „Robotul trebuie privit doar ca un accesoriu care să ne ajute să fim mai buni. Dacă vreți, dacă am fi de nota 9.50, robotul ar trebui să facă acea diferență de 50 de sutimi, ca să ajungi la 10.00. Dar până la 9.50 e treaba ta de chirurg. Altfel, poate să se întâmple orice, poate să se decalibreze, poate să se strice și dacă cumva nu ai fost antrenat să fii capabil să faci operația fără robot, și să o duci în siguranță la capăt, atunci este o mare problemă; o problemă de siguranță a pacientului”.
„Așa am citit în carte”
Predescu vorbește despre proceduri, despre procesul continuu de învățare al unui medic și despre oferirea maximului de calitate din punct de vedere chirurgical ortopedic pacienților săi. Și-a ales profesia din vocație, fiind primul din familie care s-a îndreptat către medicină. La sugestia prietenei din facultate, devenită ulterior soție, Vlad Predescu a ales Chirurgia Ortopedică. Specialitatea i s-a potrivit felului său de a fi, spune: „Pentru că mi-am dorit să fac lucrurile și să văd imediat rezultatul muncii mele. Și atunci, prin chirurgie, prin definiție, ai o mare provocare. Sigur că este o mare tensiune în a rezolva cazul respectiv, dar și poți culege extrem de repede rezultatul”. Medicul are doi copii: o fiică, Ioana Ilinca, absolventă de Medicină și șefă de promoție și un băiat, Tudor Ioan, care este student în anul III la UMF Carol Davilla. Doctorul Predescu a lucrat inițial la unul dintre spitalele publice din București : „A fost o perioadă destul de complicată. Și o dată ce a apărut posibilitatea de a te dezvolta în zona privată, în care (…) puteai să spui de mâine Eu am citit așa în carte, am văzut așa, vreau să fac așa, și găsind sprijin pentru schimbare, am crezut că acesta va fi drumul”, povestește doctorul Predescu.
Șocul Americii. Bursa la clinica Mayo
Mărturisește că a realizat nevoia de schimbare și de a face pasul către sistemul medical privat după ce, imediat după specialitate, a plecat cu o bursă peste ocean. „Am stat în clinica, depinde ce topuri citim, de pe locul întâi din Statele Unite sau de pe locul doi, mă refer la clinica Mayo, care este lider mondial în medicină. Am petrecut șase săptămâni și, după ce am trecut de șocul inițial, mi-am dat seama unde erau ei și unde suntem noi, unde eram noi atunci și de faptul că nu suntem bine. Că una e să-ți vezi și alta e să-ți spună cineva. Și după ce am învățat pe propria piele cât de departe era drumul și diferența dintre ceea ce am învățat noi și ce se întâmpla în România atunci, și unde era America atunci, mi-am dat seama că trebuie făcut ceva. Și că atunci când va apărea o oportunitate de a învăța, de a te schimba, să o faci cât mai repede, fiindcă altfel rămâi de căruță. Și de asemenea tratamentele erau extrem de diferite și performanțele, nu numai chirurgicale, dar ceea ce se întâmpla cu pacientul după actul chirurgical-ortopedic. Erau diferențele atât de mari când am zis: Dom’le, eu nu pot să fac o specialitate la care nu pot să ofer pacientului ceea ce citesc în cărți sau ceea ce mă învață ghidurile internaționale și ceea ce văd deja că se face. Adică, noi nu vorbim de science fiction, noi vorbeam de operații care se făceau în mod normal și care, pe vremea aceea, erau prezentate așa… ca niște excepții la noi, ca niște lucruri posibile, dar noi nu le facem”.
De 20 de ani în rețeaua Regina Maria
Posibil să fi fost și o ambiție, abilități, niște frustrări, dar toate acestea l-au împins pe doctorul Predescu la începutul anilor 2000 ca să facă o schimbare: după o perioadă în care a lucrat în paralel și la stat și la privat, medicul a decis să facă pentru pacienții săi tot ceea ce citea în cărți că se poate face. Așa că a ales rețeaua de sănătate Regina Maria, în cadrul căreia profesează de 20 de ani: „Aș putea spune că sunt un mic dinozaur”, glumește. „În acea perioadă toate sistemele medicale private erau absolut la început și căutau să își găsească drumul și identitatea și eu am ales să văd cum este o altfel de medicină. Încet- încet am construit alături de Regina Maria și cred că am făcut o echipă câștigătoare”. În 2019, doctorul Predescu a devenit primul ortoped din România care a primit certificarea de Chirurg de Excelență în Chirurgia Ortopedică, iar sub coordonarea sa Ponderas a primit distincția de Centru de Excelență în Chirurgia Ortopedică și, ulterior, în Protezare Articulară, din partea Surgical Review Corporation (SUA). „Titlul acesta te obligă, te responsabilizează, pentru că a venit oarecum ca o încununare a eforturilor făcute în ceea ce privește siguranța pacientului și a venit și ca o confirmare a faptului că noi suntem pe drumul cel bun”, afirmă medicul. Recunoaște că, pentru el a fost o experiență extrem de interesantă acreditarea, pentru că a fost privită nu doar prin prisma criteriilor de siguranță ale pacientului, ci și din prisma abilităților chirurgicale, ceea ce era ceva cu totul nou. Practic, acreditarea era condiționată un număr de intervenții chirurgicale realizate într-un an, dar intervenții complexe și cu complicațiile apărute monitorizate. „Aș putea spune că nu ești obișnuit ca cineva să îți numere complicațiile, să ți le analizeze, iar tu să fii tot timpul în priză. Să te uiți dacă operezi suficient de bine și acest bine nu să se regăsească în părerea ta personală, ci să se regăsească în niște cifre și în niște indicatori care să-ți confirme că ești pe drumul bun”.
Cum se domolește orgoliul unui chirurg
Întrebat cum gestionează un medic acest proces de evaluare extern, care îi poate atinge ego-ul, dr Vlad Predescu spune că lupta interioară se rezolvă foarte simplu: contează ce-ți dorești. „Dacă îți dorești să fii din ce în ce mai bun, atunci ai nevoie de cineva care să-ți analizeze rezultatele și să-l privești ca pe un prieten. Și să consideri că rezultatele, sau analiza care poate nu-ți convine, te ajută să fii mai bun. Deci, ai nevoie de acest lucru și ar trebui să nu ai o problemă de orgoliu. De asemenea, ca medic, ar trebui să-ți dorești să oferi pacienților tăi tot ce e mai bun din tine. De multe ori spun că, la toate operațiile grele, mai mor câte un pic alături de pacienții mei și lucrul ăsta nu este doar o vorbă, ci este într-adevăr o trăire și un consum pe care îl simțim de zi cu zi. Nu cred că e intervenție chirurgicală la care să nu mă gândesc că trebuie să fac totul ca să-i fie foarte bine pacientului, să nu avem complicații sau eșec. Prin urmare, dacă te gândești și din prisma pacientului și din prisma ta personală, analiza sau statistica unor complicații, unor eșecuri, analiza întregii tale activități pe un an de zile sau an de an, este de fapt favoare. E doar o modalitate de poziționare”.
Analiza eșecului în chirurgie
Recunoaște că atunci când se confruntă cu eșecul, învață din el. „Toate eșecurile noastre, în orice domeniu în viață, de fapt ne ajută să fim mai buni. Deși pare un dicton, realizăm că din greșeli învățăm mai mult decât atunci când avem succes. Sigur, e un moment mai greu, tragi aer adânc în piept, te gândești la ce ai greșit… Cel mai important este să-ți dai seama de ce a apărut. Fiindcă dacă reușești să-ți dai seama de ce a apărut, să-ți faci analiza gesturilor, a pașilor, poți să fii mai bun la următorul. O analiză a eșecului în chirurgie este esențială ca să-ți dai seama ce ai greșit. După aceea, chiar dacă nu-ți dai seama, să pui mâna pe carte din nou, să cobori de acolo de unde crezi că ești și să devii din nou învățăcel, să vezi ce se întâmplă dacă puteai, dacă ți-a scăpat ceva din ceea ce ai citit sau nu ai înțeles. Și apoi, pe partea emoțională, cred că trebuie să ai pe cineva căruia să-ți descarci sufletul. Conversațiile cu soția mea, care spre norocul meu este și anestezistă și mă înțelege, reprezintă așa... un paratrăsnet”.
Crezuri și dorințe
„E bine să nu uităm că nu suntem Dumnezeu și e bine să stăm umili, fiindcă în felul ăsta reușim să facem mai mult pentru pacienți”, spune chirurgul ortoped. „De atât ce devii arogant, de atât ce devii suficient, nici nu mai evoluezi tu ca om, nici nu mai evoluezi profesional, și cred că ăsta e momentul în care încep să-ți apară eșecurile; nu doar profesional, ci pe toate planurile”.
Dorința doctorului Vlad Predescu? „Aș vrea să oferim tot pacienților. Între sistemul public și cel privat nu trebuie să există o competență, o concurență, așa cum sunt văzute acum. Cele două sisteme trebuie văzute complementare și să ne ajutăm unii cu ceilalți, nicidecum să ne situăm pe poziții adverse”.
Regina Maria 3.0 este un proiect susținut de Rețeaua de sănătate REGINA MARIA.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.