- Iară ai plecat pe coclauri! o aud în telefon.
Ați recunoscut-o pe mama.
- Unde-i bine, nu-i de mine, unde-i rău, hop și eu! continuă.
Mama are un întreg arsenal paremiologic, iar când îl folosește, știu că e de rău.
- Au anunțat furtuni mari, vijelii…
Întotdeauna deschide „atacul” cu prognoza meteo, deși nu reușește niciodată să mă sperie cu toate cataclismele reale sau inventate pe care le vede la televizor.
- Te-ai mai dus și cu bicicleta prin râpele alea, să pățești, Doamne ferește, ceva…
O asigur că sunt piste amenajate, condiții, totul e sigur. Nu pare convinsă. Urmează să-mi spună că m-a visat de rău.
- Şi când te întorci?
Îi spun când, deși i-am spus în fiecare zi, prilej pentru ea să exclame din nou catastrofic:
- Atât de mult ești plecat?! Da’ mai stai și acasă, nu mai merge hudra-hudra.
Asta cu „hudra-hudra” o folosea și bunica, nu am știut niciodată ce înseamnă exact și nici n-am vrut să cercetez, ca să nu strivesc corola de minuni a lumii…
Încearcă un ultim argument:
- Uite Pândaru… stă la televizor, nu fuge toată ziua de colo-colo.
Ştiu că-mi poartă grija, ca orice mamă, și mai știu că ritualul ăsta al sunatului ca să mă certe într-un fel o liniștește.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.