„Bine ai venit în țara noastră”. O țară în care vorbim în neștire despre politicieni mediocri și aproape deloc despre oamenii muncitori și talentați

(Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Singura, dar chiar singura greşeală pe care o facem, în relaţie cu Gabriela Firea şi Simona Halep, e că după evenimentul de pe Arena Naţională tindem să-i oferim mai multă atenţie (negativă - ceea ce, poate, explică fenomenul) primarului general „al României”. Reacția e firească și de înțeles: e un fel de mişcare eliberatoare, mai ales acum, după mitingul PSD, noile ameninţări ale lui Dragnea la adresa procurorilor, lansarea, de către liderii Coaliţiei, a ideii unei noi OUG 13 etc.

Uneori, pedepsirea publică şi fără echivoc a imposturii poate fi mai exaltantă decât aclamarea publică a reuşitei. Ambele sunt, în fond, reacţii de fundamentală sănătate şi luciditate civică. Iar eu nu scriu acest text ca să condamn ceea ce, la drept cuvânt, mă unge pe suflet - ci ca să atrag atenţia asupra valenţelor formidabil de pozitive ale celeilalte părţi a balanţei.

S-a insistat mult, la televiziunile PSD, asupra unor idei socotite drept absurde de orice om cu un dram de discernământ: fie că Simona a fost cea huiduită, fie că acest moment nu trebuia „umbrit” prin atacul asupra unui politician care era firesc să fie acolo, fie, în fine, că protagonista principală însăşi, Simona Halep, ar fi fost deranjată de gestul publicului.

Şi, da, am văzut o descumpănire de câteva secunde - un fel de „ce-a fost asta şi cum trebuie eu să răspund semnalului primit?”. Şi, tot aşa cum face şi în tenis, Simona a înţeles cu inteligenţă şi formidabil instinct despre ce e vorba, iar zâmbetul (uşor amuzat şi pentru modul cum „şi-o luau” autorităţile - vezi reacţia ei când Năstase a dat peste nas Federaţiei) i-a revenit pe chip.

Bunul simţ al Simonei şi uluitorul ei tact s-au simţit, zic eu, mai ales când, intuind că şi lui Năstase i s-ar putea întâmpla ceva similar, a intervenit şi, de parcă ar fi fost îndelung şcolită în retorică, a captat un pic de bunăvoinţă nu pentru actualul general vulgar, misogin şi infatuat, ci pentru tenismenul legendar pe care, vădit, ea îl respectă ca pe un model. Nu neapărat că omul ar fi meritat asta (raportarea lui de până acum la Simona n-a fost întotdeauna cea mai elegantă), dar aşa e fair-play. Plus că, în cele doar câteva cuvinte pe care le-a spus, Simona i-a transmis fără echivoc lui „Nasty” şi că are de gând să-i ajungă din urmă şi să-i depăşească recordul, cele două titluri de mare şlem.

Simona a făcut totul perfect şi cu naturaleţe (scria cineva pe Facebook, şi trebuie să repet cuvântul, pentru că e perfect potrivit: cu drăgălăşenie, chiar). E aproape de necrezut cât instinct al situaţiei are fata asta. Un gen de înţelegere care solicită, desigur, un imens talent şi multă, multă inteligenţă; dar care poate deveni atât de rapid-eficient doar fiindcă s-a călit şi s-a format în dramatica (o ştim, am văzut-o cu toţii) încleştare, luptă a Simonei cu cel mai redutabil adversar pe care l-a întâlnit şi îl va întâlni vreodată: cu sine însăşi.

P.S. Simona este româncă în sensul cel mai puternic al cuvântului, nu pentru că s-a întâmplat să se nască aici, ci pentru că alege să fie româncă. Orice țară ar fi fericită să o aibă, însă ea se întoarce mereu aici. Iar fanii o urmează peste tot în lume, indiferent unde se desfășoară turneul. Este cea mai frumoasă și mai discretă formă de patriotism. De aceea, cum credeți că i-a picat Simonei urarea pe care Gabriela Firea i-a făcut-o pe scenă: „Bine ai venit în țara noastră?” Și ce poți să răspunzi la așa ceva?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp