Dragă prietene,
Mă întrebi, cu sinceră curiozitate, cum se vede situaţia recentă din România prin prisma celor din afară.
Trăind, după cum ştii, pe alte tărâmuri, după iunie 1990, şi lucrând zi de zi cu oameni din alte culturi, obiceiuri şi cu alte „apucături“, sper să reuşesc să sintetizez, chiar îndrăznind să generalizez, cam ce cred şi spun cei din jur, indiferent de unde ar veni ei. Pentru că ceea ce se întâmplă în România în aceste zile trece dincolo de politică sau de viziunea unui partid sau altul. Ţine de esenţa democraţiei (expresia voinţei populare, nu?), în care unii chiar cred, iar alţii, mulţi de altfel, chiar se comportă conform crezului.
O să las deoparte ceea ce scriu ziarele anglo-germano-francofone, multe articole din presa internaţională au fost traduse în româneşte. O să las deoparte şi ceea ce cred eu, asta o putem face prin email privat. Important este să reuşesc să-ţi transmit cam cum se vede sau simte România sfârşitului de iarnă 2017.
Pentru a încerca să înţelegem cum se uită alţii la demonstraţiile şi protestele româneşti, iată două exemple relativ recente din ţările în care am trăit.
- În 2014, Barry O’Farrel, premierul statului New South Wales din Australia a demisionat când o carte poştală semnată de el în care mulţumea lui Nick de Girolamo de la Australian Water Holdings pentru o sticlă de vin, Penfold Grange 1959, primită cadou în 2011, a fost făcută publică. Nu cartea poştală a fost cauza demisiei, bineînţeles, ci faptul că premierul nu inclusese primirea sticlei de vin în valoare de 3000 de dolari australieni, în declaraţia de avere.
- Al doilea „eveniment” este din Germania. La jumătatea lunii ianuarie, anul acesta, în oraşul Regensburg, nu departe de unde locuiesc acum, primarul Joachim Wolberg a fost arestat, şi se află încă în arest, pentru suspiciunea de a fi favorizat contracte cu unele firme de construcţii care, în schimb, ar fi făcut donaţii către noi zone de dezvoltare urbană în oraş. Este o parere tot mai răspândită, că societatea vestică se afla într-o perioadă de redefinire a valorilor (unii spun de pierdere a celor tradiţionale, alţii vorbesc de viziuni noi, progresiste sau postmoderne încă neexplorate).
Pe aici, avem, totuşi, o populaţie majoritară care se comportă în limitele regulilor şi a legilor, dar care observă că şi la ea acasă sunt tot felul de situaţii în care guvernanţii iau decizii majore în scop personal sau nu, fără a o consulta. Această este percepţia unei mari părţi a cetăţenilor şi ştim cu toţii cât de mult contează percepţia la conturarea diverselor atitudini ale maselor.
Unele ţări, mai ales est-europene, îşi redefinesc întreaga viziune de ţară din perspectiva că Europa este mai slăbită şi mai puţin unită decât şi-ar dori.
Deci, pe acest fond vede europeanul din Germania, Anglia sau Olanda cum în capitala unei ţări din UE şi din NATO sute de mii de oameni, preponderent tineri şi de vârstă a doua, protestează paşnic pentru ceea ce ei percep ca derapaj antidemocraţie. Pentru mulţi aici, demonstraţiile din România au si un efect cathartic. Prin români, îşi curată şi ei năduful acumulat împotriva propriilor guvernanţi sau a politicilor lor. Revolta romaneasca le da speranța că lucrurile se pot îndrepta.
Sar de la una la alta, dar între prieteni se acceptă. Când vine vorba de alţii, de străini, pe lângă inadcvările inerente, am observat că românii, în general, au două tendinţe, aproape extreme. De multe ori chiar fiind active simultan! Ori cei din vest sunt aproape divinizaţi atribuindu-li-se calităţi umane demne de sfințenie, ori sunt consideraţi naivi sau posesori ai unor defecte psihologice iremediabile. Îţi propun să ieşim din această capcană. Sunt şi ei oameni, însă au trăit în altă cultură cu întreg specificul ei. Cert este că, indiferent ce credem noi despre ei, omul de rând: profesorul, inginerul, tehnicianul, micul întreprinzător etc cam cade de acord când vine vorba de ce se întâmplă în jurul Palatului Victoria.
„Bravo lor, românilor!”
Noi ştim că democraţia aduce bunăstare şi pace (sunt deja peste 70 de ani fără războaie în Europa!), ştim şi că democraţia este fragilă şi poate dispărea chiar şi după alegeri libere (vezi 1933), de aceea ne bucurăm când vedem că sute de mii de oameni spun „Gata, opriţi-vă, nu ne mai luaţi de papagali”.
Cu multă dragoste, dragă prietene, şi să auzim de bine, vorba unui om mult drag inimii noastre din vremuri mult mai vitrege!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Şi nemţii s-au simţit trădaţi că banii lor împrumutaţi Greciei nu produc cât se promisese iniţial!
Important este să înţelegem că în UE toţi câştigă, e mult mai periculos afară, că UE este perfectibilă şi trebuie lucrat cu sinceritate la perfectarea ei.