Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Ce vreau să-mi iei de ziua mea...” O tendință în România la aniversări: cei care-și fac cadou propria zi de naștere

Zi de naștere

Foto: Guliver Getty Images

Mereu mi-a fost greu cu cadourile pentru zilele de naştere. O obligaţie socială, despre care am aflat recent că alte popoare se sinchisesc prea puţin. Nu mi-a plăcut nici să primesc, nici să ofer cadouri. Eram mereu stânjenită atât când se apropia ziua mea de naştere, cât şi când se apropia ziua de naştere a prietenilor. Având mulţi prieteni, eram stânjenită o bună bucată de timp din viaţa mea.

Când era rândul meu să primesc, mai era cum mai era, pentru că aveam mereu opţiunea de a recicla ceea ce nu mă avantaja sau nu îmi plăcea. Îmi amintesc când am primit de la o verişoară, adolescentă fiind, o carte de rugăciuni. 

Ea era studentă la teologie şi cu adevărat pasionată de cele sfinte. Eu eram în etapa în care îmi puneam un milion de întrebări nu numai despre Dumnezeu, dar şi despre cum să trec strada… ştiţi, etapa aia în viaţă… Despre parfumuri urât mirositoare, cărţi ameţitor de plictisitoare şi eşarfe cu ‘motive’ ambigue nici nu mai zic. 

Dacă era greu cu primitul, cu datul cadourilor era şi mai greu. Prin anii ’90 mă mai descurcam. Eram destul de săraci cu toţii şi era destul să afli ce îşi doreşte omul în secret (secretul era pentru că nu avea bani şi nu prea îi dădea mâna să spună asta) şi apoi să faci rost de banii necesari ca să cumperi ce trebuia. Mai recent, a devenit tot mai greu. 

Şi nu mă plâng, pentru că această „greutate” e semn de prosperitate în cele mai multe cazuri. Acum, cei apropiaţi ori îşi permit să îşi cumpere tot ce îşi doresc, ori îşi doresc experienţe (mai degrabă decât obiecte) pe care cu greu le poţi face cadou: sănătate (că-i mai bună decât toate), o căsnicie fericită, un copil, un serviciu mai bun.

Viaţa mea de receptor şi dătător de cadouri s-a schimbat semnificativ de când a apărut ideea de a-ţi dărui ziua de naştere. Prima oară când mi s-a întâmplat asta am rămas descumpănită. O prietenă a venit la mine cu un cadou inedit. Un calendar (de doi lei), pe care mi-a spus că a dat 10 euro ca să ajute o asociaţie de nevăzători. M-am uitat la ea ca la o fiinţă căzută din cer şi după ce mi-a trecut mirarea, am simţit o imensă uşurare: în sfârşit ceva util de ziua mea. Acum, de ziua mea şi de Moş Crăciun ea îmi face astfel de cadouri, iar eu mă bucur de bucuria ei şi a celor care se bucură că am binevoit să mă nasc. 

Acum, să îţi dăruieşti ziua de naştere e cel mai simplu lucru din lume. Există platforme online (ex. www.galantom.ro), care îţi oferă o experienţă foarte plăcută. E simplu: mergi pe site, îţi faci un profil, descrii cauza pe care vrei să o susţii, îţi informezi prietenii (facebook ajută tare) şi îi rogi să te ajute să strângi bani. Până acum aproape trei mii de oameni au strâns aproape 4 milioane de RON, pentru 137 de organizaţii, prin donaţii medii de 147 de RON.

Eu am depăşit donaţia medie în două ocazii. O dată când sărbătoritul era Ionuţ, partea artistică a familiei mele, care organizează un club de teatru cu copii dezavantajaţi din Ferentari. Evident că am dat şi de drag (e singurul meu frate), dar şi pentru că era de fapt o dublă sărbătorire. În aceeşi zi cu el era născută Nicoleta, una din tinerele actriţe. Apoi mi-a plăcut tare mult „strategia inovativă”. Nu s-au limitat la a descrie cauza, dar au compus şi un cântec care narează povestea acestui club de teatru şi a felului în care a prins avânt.

Mihaela a fost prima mea clientă în programul de consiliere filantropică. Eram proaspăt absolventă a unui program în care învăţasem cum să sfătuiesc persoane care vor să aibă impact prin intermediul acţiunilor filantropice (donaţii, voluntariat, etc.) şi deşi îmi plăcuse extrem de mult, eram absolut convinsă că nu o să am veci clienţi pentru aşa ceva în România. Şi aşa a fost, până când mi-a scris Mihaela şi am început să lucrăm împreună. 

Una din acţiunile pe care şi le-a propus a fost aceea de a dona ziua de naştere. Iniţial a fost un pic dezamăgită, pentru că se aştepta să strângă mai mulţi bani, dar apoi i-a trecut când şi-a dat seama că doi copii dintr-un centru de plasament au mers într-o tabără, prima din viaţa lor, pentru că s-a născut ea.

Diana e jurnalist şi pentru că s-a născut şi a decis să îşi doneze ziua a ajutat un (alt) Ionuţ, un puşti de 7 ani să… îşi construiască o casă. Ionuţ şi ai lui stăteau, 7 suflete, într-o casă de chirpici de 3 pe 3 (povestea lui aici). Targetul ei a fost de 10.000 RON si a strâns 10.009 din 42 de donaţii. Şi mai sunt mulţi oameni aşa: Melania care şi-a donat ziua de naştere pentru copii bolnavi de cancer, Ilinca a cărei zi va fi probabil dăruită unei organizaţii care ajută copiii din centrele de plasament.

Mai nou, sunt mereu întrebată ce organizaţii recomand pentru donarea zilei de naştere. Din fericire, de la ajutor pentru copii, la treburi cetăţeneşti, nu avem deloc lipsă de organizaţii bune. Pentru susţinerea copiilor de la sate care merg flămânzi la culcare şi nu au pacheţel la şcoală eu recomand programul Pâine şi Mâine al organizaţiei World Vision. Pentru sprijin acordat copiilor din centrele de plasament, recomand programul Ajungem Mari. Pentru susţinerea copiilor cu cancer există Asociaţia Pavel şi Asociaţia MagicCamp. Pentru treburi cetăţeneşti recomand Funky Citizens, CeRe şi reţeaua de fundaţii comunitare (cu puncte in aproape 20 de judeţe). Pentru promovarea filantropiei recomand Asociaţia pentru Relaţii Comunitare din Cluj. Şi mă opresc aici, pentru că nu îmi propuneam să fac o listă, ci doar să ilustrez că din fericire pentru orice cauză există organizaţia potrivită şi foarte profesionistă, care ar putea să facă un milion de lucruri bune cu ziua ta de naştere.

Tu cui îţi donezi ziua de naştere? Dacă vrei să faci o încercare şi ai nevoie de câteva sfaturi în plus, dă-mi de ştire. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult