„Doamne, ridică-mă și îți promit că voi ajuta oameni!” La 25 de ani, după o traumă, Daniela a făcut o alegere de viață. Azi e câștigătoarea „Oscarului” în asistență socială

Vă aducem în față unul dintre cei mai buni profesioniști dintr-un domeniu despre care rar se scrie în România și anume domeniul asistenței sociale. Nu mulți oameni știu cu ce se ocupă asistenții sociali și astăzi în România încă mai există confuzia când vine vorba de rolul și importanța asistenților sociali. Adesea persoanele care lucrează în acest domeniu sunt confundate fie cu asistenții medicali, fie cu asistenții personali.

În vârstă de 45 de ani și cu o vechime de 24 de ani, Daniela Lupu este asistent social principal cu atestat de liberă practică, ce activează în propriul Cabinet Individual de Asistență Socială. Daniela Lupu, a câștigat în 2019 premiul asistentul social al anului, cel mai important premiu în domeniu, cunoscut ca „Oscarul” în Asistență Socială la Gala Națională a Excelenței în Asistență Socială, organizată de Colegiul Național al Asistenților Sociali din România. Este de asemenea antreprenor în economie socială, iar pentru Daniela Lupu, pandemia Covid-19 a însemnat o dezvoltare în plan profesional. „Pandemia asta a fost și bună pentru că a deschis online-ul și m-a adus mai aproape de orice asistent social, fie el și din capătul țării, fie că este de la Constanța, din Botoșani, sau din Oltenia, eu am putut să ajung la el dacă acesta a vrut să primească informații. Și asta consider eu că am făcut și fac foarte bine în continuare. Și de aceea am devenit un nume sonor, cunoscută nu doar de colegii mei, nu doar local sau în zona centru, ci și național, chiar și la ministerul de resort”.

În perioada pandemiei Covid-19, a înființat organizația Smart Social Work sub brandul Academia Socială, iar de atunci furnizează cursuri de formare profesională în asistență socială și domeniul conex, promovate prin platforma academia-sociala.ro.

„În 2020 am început, de fapt, din pandemie am început să scriu propriul proiect, acesta al organizației Smart Social Work, a cărei fondatoare sunt, care funcționează sub brandul Academia Socială. Am început să scriu un proiect pe fonduri europene. În 2021 mi-a fost aprobat și finanțat. Proiectul a devenit câștigător din cele 21 de proiecte, doar că eram ultima câștigătoare pe lista proiectelor finanțate. Este primul meu proiect scris și deși am mai lucrat și pe alte proiecte, a fost pentru prima dată când eu am scris un proiect, fără consultant, fără plată, pentru că în pandemie era și foarte greu, plus că mă aflam într-o perioadă în care nu îmi permiteam costurile, de a-mi scrie cineva proiectul, dar chiar și așa am câștigat... ultima, dar am câștigat. Dar ultimii pot fi cei dintâi. Și de atunci implementez acest proiect până în prezent, proiectul intitulat Academia Socială „AS-ul” tău în asistență socială / www.academia-sociala.ro”, în cadrul căruia sunt și formator.

Începuturile carierei în asistență socială

Începuturile carierei construite deja de un sfert de veac au fost pe meleaguri bănățene, activând ca asistent social la Episcopia Caransebeșului, unde o perioadă a fost și director la un centru eparhial. Revenită în orașul natal, Brașov, deși inițial i-a fost greu pentru că nimeni nu o angaja, dorința ei imensă de a lucra în domeniul asistenței sociale a determinat-o să se implice ca voluntară la Protopopiatul Ortodox, apoi a ajuns să lucreze ca expert în asistență socială și formator în domeniul social, în proiecte de combatere a excluziunii sociale, în proiecte privind dezinstituționalizarea copiilor și integrarea tinerilor NEETs, având colaborări cu diverse organizații neguvernamentale și instituții, printre care Asociația Filantropică „Christiana”, Societatea Națională de Cruce Roșie din România, UNICEF, Asociațiile GRADO, TRANSCENA, Centrul FILIA, ANAIS, Mitropolia Ardealului, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție (ANPDCA), Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse (ANES), Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Avocatul Poporului, Consiliul de Monitorizare sub controlul Parlamentului României, precum și Banca Mondială. Din 2023 este și cadru didactic asociat în cadrul Facultății de Sociologie și Comunicare, la Universitatea Transilvania din Brașov. 

„În prezent sunt asistent social cu liberă practică având propriul cabinet, efectuând servicii sociale pentru 8 primării, 1 asociație, 3 centre pentru persoanele vârstnice, antreprenor la Academia Socială - Smart Social Work și expert independent la Consiliul de Monitorizare, care monitorizează modul în care drepturile persoanelor cu dizabilități aflate în instituții sunt respectate. Actualmente, astea sunt trei funcții pe care le am în mod continuu”.

Mărturisește că viața ei profesională se împarte în două perioade, viața profesională de dinainte de a avea cabinetul individual de asistență socială, și viața profesională de după ce și-a deschis propriul cabinet de asistență socială. Din 2021 are propriul cabinet individual de asistență socială, colaborând cu peste jumătate din primăriile județului Brașov, dar și cu primării din județele Covasna și Prahova: „Am reușit în 2021 să îmi deschid propriul cabinet. Mândria mea cea mai mare este faptul că am reușit să acreditez ca și furnizor de servicii sociale peste jumătate din primăriile din județ, pentru că nu erau acreditate ca furnizori de servicii sociale și să licențiez câteva servicii sociale. Până în prezent am intervenit în peste 5000 de situații sociale (anchete sociale pentru persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități, violență domestică, minori în situații de risc, anchete judiciare etc.), pentru care am efectuat intervenții, am oferit servicii și am dezvoltat instrumente sociale. Nu este suficient, poate am făcut puțin, dar măcar am încercat să fac anumite lucruri”.

Valori ale profesiei de asistent social

Ceea ce contează în domeniul asistenței sociale sunt empatia, altruismul, determinarea, perseverența și luciditatea, mărturisește Daniela Lupu. Aceasta spune că fără empatie și fără altruism nu poți să lucrezi în acest domeniu. Cei care ajung să lucreze în asistență socială au nevoie de determinare, pentru a fi un profesionist desăvârșit. E nevoie de pregătire continuă astfel încât cei care activează în acest domeniu să ajungă la un nivel înalt de expertiză, să fie buni experți ca să reziste, să facă față nevoilor multiple pe care le au persoanele, grupurile și comunitățile, de fapt întreaga țară: „Deci empatia cu altruismul, îmbinat cu determinarea și cu o pregătire profesională de cea mai înaltă calitate. Adică zilnic trebuie să lucrezi și să îți propui să te îmbunătățești, să te pui la punct cu legislația”. Un alt lucru de care e nevoie în domeniul asistenței sociale este luciditatea, spune aceasta, pentru a nu te lăsa tras în jos de greutățile oamenilor, ale beneficiarilor sau clienților pe care-i au asistenții sociali. Luciditatea e necesară și pentru a nu fi intimidat de anumite lucruri și mai ales pentru a nu pune în aceeași balanță problemele oamenilor cu experiența personală a asistenților sociali.

Daniela Lupu a creat un curs intitulat „Bunele practici la nivelul comunelor”, destinat primarilor și viceprimarilor, dar și persoanelor care lucrează în domeniu și care în multe cazuri, au atribuții ale unui asistent social, nefiind absolvente ale unui program de studiu în domeniu, cu rolul de conștientizare a importanței serviciilor de asistență socială din cadrul primăriilor, precum și a importanței ca structurile de asistență socială din primării să devină furnizori de servicii sociale. Ideea ei a fost primită cu entuziasm de structurile teritoriale ale Colegiului Național al Asistenților Sociali din România (CNASR), având sprijinul președinților sucursalelor CNASR de la nivel local. A purtat discuții cu sute de primari și viceprimari, consilieri locali și personal cu responsabilități în domeniul asistenței sociale, pentru a le sublinia importanța dezvoltării serviciilor sociale, a aplicării corecte a cadrului legislativ în acest domeniu și a integrării serviciilor sociale în strategiile locale de dezvoltare. Deși a străbătut țara în lung și în lat, mergând în mai multe județe din țară, în trei regiuni: Banat, Oltenia și Ardeal, visul ei de a promova asistența socială la nivelul comunităților rurale și nu numai s-a extins la nivelul întregii țări. Pornind de la ideea ei, cei de la CNASR au preluat inițiativa și au demarat o acțiune similară la nivel național, prin caravana intitulată „România în picioare pentru Asistența Socială”, care și-a propus conștientizarea importanței asistenței sociale în rândul autorităților de la nivel local.

Un eveniment nefericit în tinerețe a determinat-o să se îndrepte spre asistență socială: „Doamne, ridică-mă și îți promit că voi ajuta oameni!”

Mărturisește că a fost de mică o fire altruistă, dar un eveniment din tinerețe care a făcut-o să treacă prin momente grele a determinat-o să acorde o atenție deosebită unui domeniu specific al asistenței sociale și anume violența domestică. O perioadă de violență domestică la care a fost martoră la vârsta de 25 de ani, din care a reușit să scape, și-a lăsat o amprentă profundă asupra sănătății ei emoționale și psihice. Timp de șapte ani s-a luptat să depășească traumele suferite în acea perioadă și a făcut o promisiune care avea să își arate efectele mulți ani mai târziu, tocmai când se afla la apogeul carierei sale profesionale: „A fost un moment foarte greu în viața mea și acela a fost momentul în care eu, la 25 de ani, am trecut printr-o situație de violență domestică. O doamnă m-a salvat, iar eu m-am rugat ca să zic așa și am zis: „Doamne, ridică-mă și îți promit că voi ajuta oameni! (...) Și ani la rând, parcă totul mi se deschidea și totul mi se întâmpla într-un fel în care eu să pot să fac treabă. Și tot timpul îmi aducem aminte de această promisiune a mea. (...) în 2018 când eu am fost în forță și putere, mi s-a întâmplat să fac fix ce a făcut doamna Gerlinde Gabler pentru mine atunci. Doar că eu nu m-am dus doar după o persoană, m-am dus după cinci, o mămică cu 4 copii. Și mi s-a părut cu mult mai mare greutatea. Astăzi organizez webinarii pe tema violenței domestice”.

Daniela Lupu este genul de persoană care ajută indiferent cu ce, pe oricine care vine spre ea și îi cere ajutorul. Asistența socială pe care o practică Daniela Lupu este un mod de viață pentru ea. Mulți ani a muncit non-stop, fără a face pauză deloc de-a lungul anilor, dar experiența a învățat-o că uneori mai e nevoie și de momente de odihnă. „Dacă lucrezi și simți că asta e calea ta, atunci devine un stil de viață... Cel puțin, pentru mine asta a devenit, un stil de viață. Cum s-ar spune, respir asistență socială, știu că asta am de făcut, o fac cu cea mai mare plăcere, oricând o iau de la capăt. Da, obosesc. Am ajuns, la un moment dat, încât nu am avut nici măcar cinci ani de zile concediu, deloc. Dar acum am început să spun stop și pot să spun stop și să îmi iau zece zile pauză și să plec undeva sau pur și simplu să rămân acasă, dar să nu mai lucrez, ca să pot să merg mai departe”.

Atunci când vorbește de greutățile pe care le-a întâmpinat în practicarea profesiei de asistent social, Daniela Lupu spune că singurele obstacole cu care s-a confruntat și pe care cu greu le depășește și astăzi sunt reprezentate de reticența autorităților locale,  mentalitatea edililor din primării care încă nu înțeleg importanța și rolul asistenței sociale în soluționarea problemelor și situaților adverse de viață cu care se confruntă unele persoane. Pentru toate celelalte greutăți din domeniu, spune aceasta, trebuie găsite soluții. Daniela Lupu este genul de persoană care nu se lasă ușor intimidată, care atunci când se confruntă cu o dificultate, se activează și se înverșunează și mai mult să reușească, se luptă și mai mult pentru a o depăși și își propune să nu se lase înfrântă până nu rezolvă cazul. „Eu niciodată nu m-am lăsat. Sunt genul de persoană care atunci când are un obstacol sau i se pune o piedică, atunci se aprinde (...) Nu cedez pur și simplu. Când am ținut un discurs pe scena Ateneului Român, la momentul câștigării premiului, am început discursul meu așa: Prima dată doresc să le mulțumesc tuturor celor care nu au avut încredere în mine, care mi-au pus mari bariere și obstacole. Prima dată lor le-am mulțumit. Au fost furnizorul perfect, combustibilul perfect pentru a da 110% din mine și nu 100%”.

Și astăzi dacă e să spună ceea ce-i este greu în exercitarea profesiei de asistent social este să convingă factorii decidenți de la nivel local de necesitatea dezvoltării serviciilor sociale, în detrimentul acordării de beneficii sociale, așa numitele ajutoare sociale, care sunt necesare, dar au ajuns să fie principalul sprijin al multor persoane și familii aflate în situații vulnerabile, în România. Aceste servicii sociale sunt necesare a fi dezvoltate mai ales în zonele din mediul rural, dar și în mediul urban, unde lipsesc sau mai pot fi îmbunătățite. De ani de zile, Daniela Lupu se străduiește să schimbe mentalitățile, încercând să convingă diferiți factori de decizie la nivel local de importanța înființării și dezvoltării serviciilor sociale. A avut ani de zile și are în continuare întâlniri cu medici, preoți, directori de grădinițe, școli, licee, organizații, fundații, lideri locali, cărora le spune că un centru de zi pentru vârstnici, un centru de consiliere pentru copii și părinți sau o cantină socială pot ajuta mult comunitățile să supraviețuiască și să depășească greutățile cu care se confruntă. „Am reușit să fac într-o comunitate o cantină socială, am licențiat în altă comunitate un centru de asistență comunitară, la Păulești, în Prahova, m-au chemat am licențiat un serviciu de asistență comunitară (...) Nu cred că e dificil, mai este mult până când piața serviciilor sociale publice și private va fi cu adevărat o forță. Aici consider eu că încă avem mult de lucru și aici văd obstacole și iarăși multă rezistență”.

Colegiul Național al Asistenților Sociali din România

Este membră a Colegiului Național al Asistenților Sociali din România (CNASR), o structură similară Colegiului Medicilor, Colegiului Psihologilor, care de-a lungul anilor, de când s-a înființat, a reușit să reglementeze multe aspecte ale profesiei de asistent social. Colegiul îi ajută pe asistenții sociali să fie mai uniți, mai puternici și reușește să facă profesia să fie mai vizibilă. Le este recunoscătoare membrilor boardului Colegiului Național al Asistenților Sociali din România care au remarcat munca asiduă pe care a făcut-o cu mare pasiune ani de zile, premiind-o în cadrul uneia dintre galele anuale ale excelenței în asistență socială: „Pentru mine să știți că a fost un plus din acesta care m-a ajutat. Mi-a dat un plus de energie și încredere și forță. Nu că nu știam. Știu ce forță am în mine. Știu că pot. Dar acolo a fost așa... un moment în care am primit încă un impuls”.

Pentru Daniela Lupu, asistența socială este o misiune. Ea știe că trebuie să ajute oamenii și oamenii au nevoie de ajutorul ei. Mărturisește că, în profesia de asistent social, poate mai mult ca în alte profesii, trebuie să-i asculți pe oameni și mai ales să iubești oamenii. „Cred eu că primul lucru pe care l-am făcut cu adevărat a fost să-i ascult pe oameni și să-i iubesc. Pentru că degeaba te duci într-o comunitate și dacă tu nu iubești oamenii, nu poți să rezolvi nimic. În mediul rural sunt atât de mari nevoile, încât nici nu știu să vă spun care mai de care e mai presantă”, mărturisește aceasta.

Daniela Lupu este un asistent social atipic, deschizător de drumuri. Până să obțină treapta de asistent social principal, a lucrat inițial în trei cabinete individuale de asistență socială ale unor colege de breaslă. Pentru Daniela Lupu, colaborarea cu cele trei cabinete individuale de asistență socială a fost o modalitate legală ca să poată să lucreze, astfel încât să poată să facă asistență socială. La început, dacă unii oameni erau foarte apreciativi la adresa ei, au existat și persoane care o priveau cu invidie, spunând că prin munca în domeniul social face business ca să câștige bani. Legat de acest aspect, spune: „Și atunci mi-a fost greu să-mi arăt expertiza, nivelul. A trebuit să fiu foarte bună, foarte bine pregătită ca să pot să rezist tirului de întrebări. Mergeam la ședințe, pentru că mă trimiteau primarii, văzând cât de bine pregătită sunt, nu mai trimiteau persoana cu atribuții din primării, spunând că oricum nu înțelege - mergeți dumneavoastră, Doamna Lupu”.

Ani de-a rândul a făcut advocacy și a fost facilitator la nivelul comunelor pentru edilii locali în ceea ce privește bunele practici în asistență socială. Prin multă pregătire pe cont propriu și multă muncă a reușit să câștige încrederea primarilor. Aceștia i-au văzut potențialul, au început să se deschidă și să accepte mai ușor colaborarea cu un asistent social din exteriorul instituției. „Primul lucru a fost acela de a câștiga încrederea primarilor de la nivel rural. Și au acceptat să merg în teren”. La început a făcut anchete de tutelă, de curatelă, gestionând cazuri sociale pe care ani de zile primarii nu au reușit să le gestioneze. A făcut consiliere cu oamenii, punându-i pe mulți în drepturi și explicându-le care sunt pașii pe care trebuie să-i urmeze pentru a beneficia de prestații sociale. Ani la rândul a instruit personalul și a organizat munca acestora din compartimentele de asistență socială din primării, a făcut îndrumare metodologică, le-a explicat aspecte legislative din domeniul asistenței sociale și a ajuns chiar să militeze pentru aceste aspecte și să le introducă în strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale (SDSS). A propus înființarea de servicii sociale și s-a preocupat de formarea profesională a multor persoane care activau în aceste structuri ale primăriilor etc. Mărturisește că astăzi, în multe primării, în compartimentele de asistență socială, cel puțin din județul Brașov, lucrurile s-au mai îmbunătățit în ceea ce privește asistența socială: „Avem baze de date, că nu existau baze de date. Nu știau nici câți vârstnici avem, nici câți copii în situații de risc avem. Nu se știa nimic. Se știa doar câte dosare de ajutor social avem. Atât. Nici nu se făcea diferența între prestații sau beneficii sociale și servicii sociale. Nu știau mai nimic în acel moment despre servicii sociale. Și eu a trebuit să o iau de la zero, să le explic și bineînțeles, a fost greu, n-a fost simplu, că nu s-a înțeles din prima, vă dați seama”.

Cum ajungi să ai succes în domeniul în care profesezi

Daniela Lupu s-a ghidat dintotdeauna după un principiu clar, acela de a iubi nu numai beneficiarii, ci și colegii de breaslă: „În comunitatea și în breasla profesională, încă de la început de când m-am făcut remarcată, eu mi-am iubit și continui să îmi iubesc colegii. Acesta este un aspect, din punctul meu de vedere, foarte important”. După ce a ajuns să-și facă un nume în domeniu și să fie remarcată de colegii de breaslă, le-a acordat fiecăruia în parte sprijinul, i-a ajutat cu sfaturi și a început să-i consilieze, la început telefonic, apoi online. Ulterior a mers prin țară și a interacționat în mod direct cu ei. Le-a vorbit despre aspectele care-i interesau, de la cum se face un CV, la cum se acreditează și licențiază un serviciu social sau etapele pentru deschiderea cabinetului individual de asistență socială. După câștigarea premiului Cel mai bun asistent social al anului, începând cu 2019 și-a propus să aducă o contribuție și mai mare în domeniul în care profesează. „A fost momentul în care am început să mă gândesc la ce ar trebui să fac mai departe, ceva mai mare decât atât. Și atunci am făcut Academia Socială (...) care înseamnă promovarea profesiei noastre, înseamnă stabilirea unor valori, înseamnă că se vorbește despre asistența socială și despre asistentul social. Înseamnă că ne facem cunoscuți oamenilor, comunităților, primarilor (...) După momentul premiului, am avut invitată pe doamna Roxana Mânzatu, fost Ministru al Fondurilor Europene, Secretar de Stat, de curând Comisar European, n-am stat cu mâinile încrucișate”.

Succesul în profesie se traduce prin perseverență, prin dorința permanentă de a urca treaptă cu treaptă în domeniu. Aceasta spune că în spatele succesului stă o muncă asiduă, colosală, înseamnă un efort susținut zilnic. De asemenea succesul în profesie vine, dorindu-ți să faci mai mult în domeniul în care profesezi, să te autodepășești. Aceasta mărturisește: „Tot ce se vede ca succes sau este catalogat ca succes, eu consider că încă de la început am știut că asta pot să fac. După aceea mi-am dat seama că am o forță mai mare de atât și pot să fac mai mult. După aia mi-am dorit și mai mult și mai mult, iar acum o văd pur și simplu ca pe o misiune. Eu nici atunci nu m-am luptat neapărat pentru succes. Pur și simplu, mă întrec eu cu mine”. De cele mai multe ori succesul vine, trecând și prin eșecuri și mai ales învățând din acestea. Daniela Lupu mărturisește în ceea ce privește succesul profesional că: „Îmi permit să testez, îmi permit să greșesc, îmi permit să am eșec. Și nu mă mai oftic, nu mă mai supăr și spun: ok, vreau să încerc asta. Hai să vedem, dacă merge, dacă nu merge, testez. Nu mai îmi e frică de nimic și cred că... cred că în asta se traduce până la urmă succesul, că nu îți mai este frică de a încerca lucruri, nu îți este frică de nimic și pur și simplu vrei să dai tot mai mult, asta e tot”.

Întrebată cum reușește să mobilizeze comunitatea profesională în jurul ei, aceasta spune că oamenii sunt alături de ea, prin menținerea în permanență a contactului cu ceilalți profesioniști din domeniu. Prin aparițiile în mass-media, prin curajul de a vorbi, de a apărea public și a spune lucrurilor pe nume, prin a accepta provocări și a răspunde întrebărilor care i se pun, prin expertiza la care a ajuns și prin a le oferi ajutorul oricui îl cere. Dar poate unul dintre cele mai importante aspecte ale exercitării profesiei de asistent social este acela de a te simți liber, de a nu fii constrâns de forma de organizare căreia îi aparții. Aceasta spune că: „Nu depind de nimeni, nu sunt angajată nici în sistemul public, nici în cadrul ONG-urilor, am cabinet, prin asta activez și am această libertate pentru care am muncit. Am muncit foarte mult să nu depind de vreo instituție publică (...) Și atunci am fost omul care a ieșit la rampă, am fost auzită, dar pentru aceasta mai e un lucru foarte important, la care eu țin foarte mult, am eu o vorbă: bunul simț ardelenesc se vinde foarte bine”. De asemenea, afirmă că ceea ce o face remarcată și ceea ce o ajută să mobilizeze și alți specialiști din domeniu este faptul că, în calitate de asistent social, aduce soluții inovatoare, expertiză, deschidere la dialog și negociere, precum și o bună capacitate de înțelegere.

Câștigarea premiului la categoria „Cel mai bun asistent social al anului în 2018” la Gala Națională a Excelenței în Asistență Socială din 19 martie 2019 a reprezentat pentru Daniela Lupu o mare bucurie și consideră că a meritat să-i fie recunoscute realizările în domeniul asistenței sociale pentru că: „am pornit-o de jos, de la firul ierbii și am mers corect, pas cu pas. De la un simplu asistent social, am urcat, am trecut prin toate treptele, nu le-am ars degeaba, am trecut prin ele astfel încât să nu acumulez salturi și să-mi rămână goluri, faptul că am ajuns acolo este o muncă pas cu pas. Și ceea ce fac și sunt astăzi consider că de acolo a pornit și am mers mai departe. Eu consider că am ajuns și mai sus de la acel moment”. Pentru Daniela Lupu, câștigarea premiului a fost o rampă de lansare în domeniul în care profesează: „am fost văzută, am fost mediatizată și de la acel moment, nimeni nu mi-a mai pus la îndoială, nici cuvintele, nici expertiza, nici dorința de bine, nici dorința de a face schimbare”. Mai mult, mărturisește aceasta: „a fost pentru mine, cum să zic, ca o eliberare. A fost ceva ce nu am mai simțit până în acel moment și n-am mai simțit-o de atunci. Adică singurul moment de o bucurie așa extremă pentru mine a fost nașterea copiilor mei și faptul că am cei doi copii. Pot să o asemăn cu o bucurie așa de mare și m-aș bucura să mai ajung odată pe scenă, dacă voi merita”. Câștigarea premiului nu i-a schimbat viața profesională, ba mai mult, a muncit cu și mai mare asiduitate chiar de a doua zi și spune că: „este un moment în care simt gustul șampaniei, dar nu uit cu cine am băut apă. Așa simt și acum, adică... am trecut înapoi la băut apă, nu este nici o problemă”.

Întotdeauna și-a dorit să-și pună amprenta și să se vadă munca în urma ei. Spune că ceea ce lasă sunt schimbările de la nivelul fiecărui beneficiar, la nivelul fiecărui compartiment de asistență socială din primării, la nivelul comunităților și până la nivel legislativ, prin calibrarea legislației cu realitățile din teren. A produs schimbări la nivelul mentalității edililor locali, a primarilor cărora întotdeauna le-a spus în față adevărul, chiar cu riscul de a pierde contracte cu ei. Este mulțumită de faptul că a ajuns să poată forma la rândul ei viitorii asistenți sociali, fiind cadru didactic universitar. Este lector și formator, este creatoare de programe de formare profesională, pregătind studenți, viitori asistenți sociali, cât și actualii specialiști din domeniu, prin cursurile de specializare și perfecționare pe care le ține la Academia Socială. „Ce vreau să las în urma mea? O altă mentalitate, o altă viziune, curaj, inovare (...) vreau de pe acum să pun bazele a ceea ce eu voi lăsa în urma mea, adică să contribui la pregătirea altor colegi asistenți sociali, pentru că este foarte mare nevoie de curaj și să meargă în teren, pentru că este foarte mare nevoie de ei, mai ales în mediul rural”.

Lecțiile pe care le-a învățat prin practicarea profesiei de asistent social de-a lungul anilor, spune aceasta, sunt acelea de a căuta mereu soluții, de a fi răbdătoare și de a avea reziliență, de a gândi cum să producă schimbarea: „Îți trebuie foarte multă răbdare ca să reziști în domeniu. Să mergi cât mai bine pregătit, inclusiv pe arii care nu par ale asistenței sociale, pe negociere, pe comunicare. Comunicarea este oricum apanajul asistentului social, trebuie să ajungi să negociezi, să reușești să te impui, să reușești să aduci informații noi, perspective noi. Și cu asta să-ți faci vocea auzită”.

Ceea ce îi aduce cea mai mare satisfacție în muncă și o motivează este faptul că știe că, prin felul ei de a fi și modul în care își desfășoară activitatea în domeniul asistenței sociale, îi inspiră pe alții să-i urmeze exemplul și să producă schimbări în comunitățile în care activează. „Să fiu inspirație pentru alții și alții să pună în practică și să facă și ei la rândul lor, pentru că mergând acolo în comunitățile acestea rurale, mi-am dat seama că nu pot singură. Și atunci când îi văd pe alții că fac și că s-au inspirat de la mine, prind curaj. Pentru că atât de mare este nevoia, încât eu sunt conștientă că n-am cum să fiu eu vioara întâi să le fac pe toate. N-am cum. Și atunci e nevoie de colegi pe lângă mine, de echipă. Ca să facă ce fac eu, sau să facă măcar cât fac eu”. 

Dacă ar fi să o ia de la capăt, mărturisește că ar alege cu siguranță tot asistența socială, pentru că și-a dat seama că acesta este destinul ei - să lucreze în domeniul social. Își dorește să ajungă în Parlamentul European, să reprezinte interesele României în domeniul social prin inițierea și promovarea unor politici sociale care să îmbunătățească situația populației vulnerabile: „Cred că toate etapele au fost arhi-muncite, pas cu pas, aceasta este munca ce mă recomandă să pot să merg mai departe. Chiar dacă ar fi să ajung până la Bruxelles sau să fiu într-o poziție importantă, într-o instituție importantă, într-o instituție din domeniul asistenței sociale”.

În încheiere, Daniela Lupu îi sfătuiește pe cei care doresc să urmeze o carieră în domeniul asistenței sociale să o facă cu o singură condiție: doar dacă iubesc cu adevărat oamenii. Numai așa, iubindu-i, pot să găsească împreună soluții la problemele cu care se confruntă: „Asta le-am spus și studenților mei, atâta timp cât simțiți că puteți lucra cu oameni și că iubiți oamenii și că le căutați soluții și îi ajutați, iar aceasta poate să fie munca voastră o viață, faceți-o”. „Sunt o grămadă de studenți care accesează o facultate în domeniu, considerând că este mai ușoară, dar dimpotrivă, este extrem de grea. Pentru că dacă tu vrei cu adevărat să fii un asistent social foarte bun, trebuie să cunoști toată legislația în domeniu, să fii la zi (...) Îți trebuie cunoștințe din foarte multe domenii conexe asistenței sociale. Este un domeniu așa de vast, încât nici nu are cum să fie ușor cum cred ei că este. Și atunci ai nevoie fix de oamenii aceștia, care pot să gândească și să vadă holistic și să aibă cu adevărat dorința de a se instrui din toate celelalte domenii”.

Daniela Lupu și-a dovedit spiritul inovator și prin crearea, în anul 2022, a unui „Jurământ al Asistentului Social”, lansat în același an, de Ziua Mondială a Asistenței Sociale, 15 martie, inspirat de modelul Jurământului lui Hipocrate. Redăm mai jos acest jurământ.

Sursa fotografiilor: Arhivă personală a Danielei Lupu.

Interviu realizat în cadrul Centrului COACH-USV din Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava

Articolul a fost publicat anterior pe romaniasociala.ro 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp