Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Dumnezeu nu joacă zaruri”

Niște postaci, pe cât de ignoranți, pe atât de aroganți, s-au aruncat să afirme că Einstein n-a avut realizări în mecanica cuantică. Au fost, din fericire, puși la punct de cunoscători. Într-adevăr, Einstein a oferit prima aplicație fizică a mecanicii cuantice, în 1905, când nici Planck nu credea în ea – legile efectul fotoelectric, aflate la baza panourilor fotovoltaice care încălzesc case astăzi. Observația genială, contraintuitivă, a lui Einstein a fost: energia electrică rezultată nu e proporțională cu intensitatea, ci cu frecvența, adică, culoarea luminii incidente. Pentru această descoperire cuantică a primit Nobelul în 1921, nu pentru Teoria Relativității, cum cred mulți.

Totuși, Einstein nu s-a împăcat cu adevărat niciodată cu teoria cuantică. Celebrul articol din 1935, scris împreună cu Podolsky și Rosen, era un „gedanken Experiment” care punea la îndoială completitudinea mecanicii cuantice, argumentând prin existența unor „variabile ascunse”. Einstein numea Verschränkung corelația a două particule aflate la orice distanță, „spukhafte Fernwirkung”, „bizară acțiune la distanță”, deși până la urmă acest fenomen cuantic a fost probat experimental. Einstein a rămas însă convins, în adâncul sufletului, că „Dumnezeu nu joacă zaruri” (Dumnezeul marelui savant nu era nici cel mozaic, nici cel creștin), preferând determinismul în detrimentul probabilității ca făcând parte din natura profundă a Universului. 

Cei mai mulți cititori au ales pentru „Vin după friptură” cuvintele „arsuri”, „bășici”, „fripturiști”, dovedind că au înțeles ce înseamnă o definiție rebusistică. Alții, trebuie să se mai antreneze. Mărturisesc că m-au impresionat Florin Mardare, Ovidiu Oprinca, Mihail Ghenghea, care și-au amintit „arsuri” dintr-o veche emisiune „Nocturne”, realizată de Marina Constantinescu și sussemnatul.

Au rezolvat toate cele 3 probleme, adică și camion pe pod cu pasăre și lapte/cafea: Dalia Trandafir, Florin Talașman, Dan Tudose, Ioan Gavrilă, Laura Mihaela, Alex Trentea.

Probleme propuse:

1) Hrănitor pentru cei mici, tari plac și oamenilor mari.

2) La o întâlnire internațională participă 17 persoane. Fiecare cunoaște cel mult trei limbi și oricare doi participanți pot conversa între ei. Să se demonstreze că există cel puțin trei participanți care vorbesc aceeași limbă.

3) Câinele Rex este legat de un copac cu un lanț (rău stăpân are!) lung de 10 m. Rex vrea să ajungă la castronul cu mâncare, aflat la 15 m distanță de el. Cum poate reuși?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

CTP--

Un bătrân de 70 de ani stă pe nisip, cu picioarele încrucișate, după moda asiatică, lângă niște cercuri trasate de el cu bățul. Din când în când, se ridică și se uită la cercuri de sus și învârtindu-se în jurul lor. Din depărtare, se aud catapultele Siracuzei, îmbunătățite de moșneag ca să lovească mai precis și mai departe, dar și mai aproape, când navele romane ajungeau la câteva stadii distanță de zidurile cetății.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Copil furios / sursa foto: Profimedia

Școala românească, deși ar trebui să fie primul spațiu de siguranță, a devenit un loc al performanței mecanice, unde succesul se măsoară în note, nu în caractere. Absența educației emoționale lasă copiii fără cuvinte pentru a-și exprima frustrarea, frica sau nevoia de apartenență, transformând aceste stări în pumni sau în agresiuni online.

Citește mai mult