„Ești complet inutil, mai bine nu mai postezi niciodată.” Despre abuzul psihologic: Abuzul psihologic on-line (cyberbullying)

foto: Dominic Lipinski / PA Images / Profimedia

Dacă, pȃnă acum, în seria de articole dedicate abuzului psihologic (începută aici ) am vorbit despre abuzul ce are loc în viaţa de zi cu zi a persoanelor, în mediul lor social, iată că avenit vremea să analizăm şi mediul virtual, mai ales că acesta tinde să ocupe un loc din ce în ce mai important în viețile şi preocupările noastre.

Abuzul psihologic în mediul online (cunoscut sub numele de cyberbullying) este definit ca orice formă de comportament online nepotrivit, direct sau indirect, prin intermediul imaginilor, simbolurilor sau altor metode virtuale care urmăreşte intimidarea, hărţuirea, ameninţarea sau punerea în situaţii jenante a altor persoane folosind internetul şi/sau tehnologiile asociate (de exemplu telefonul mobil).

Printre modurile în care se manifestă cyberbullyingului se numără:

- Excluderea: ţinerea voită a unei persoane în afara fluxului informaţional normal pentru grupul din care face parte (eliminarea din grupurile de discuţii, ignorarea mesajelor victimei, netransmiterea de informaţii către victimă deşi acestea ar trebui să-i fie accesibile). Dincolo de accesul la informaţii, ignorarea poate să se manifeste la copii şi adolescenţi şi prin lipsa aprecierilor la adresa postărilor victimei.

- Hărţuirea: trimiterea continuă de mesaje ameninţătoare către victimă

- Postarea publică a unor informaţii sensibile, critice sau stȃnjenitoare pentru victimă

- Preluarea identităţii – caz în care agresorul postează în numele/de pe contul victimei informaţii care o pun într-o lumină negativă

- Agresiunea prin intermediul unor conturi false: în acest caz agresorul foloseşte o identitate virtuală pentru a nu se putea face legătura între agresiune si persoana agresorului

 -Înșelăciunea online: este vorba de cazurile în care agresorul dobȃndeşte iniţial încrederea victimei, aceasta dezvăluind informaţii confidențiale sau stânjenitoare, care apoi fie sunt făcute publice pentru a pune victima în dificultate, fie sunt folosite ca metodă de şantaj pentru a obţine diferite avantaje

- Trolling-ul: folosirea unor conturi false pentru a posta mesaje agresive, inflamatoare sau defăimătoare în grupuri on-line

- Catfishing-ul: folosirea identităţii unei persoane pentru interacţiunea cu alte persoane. Astfel se poate întȃmpla ca numele, fotografiile şi profilul unei persoane să fie însuşite de abuzator, care le foloseşte în diferite domenii cu care victima are puţin de-a face, profilul copiat fiind utilizat în diferite scopuri nelegitime.

Fenomenul cyberbullying-ului devine din ce în ce mai frecvent, deoarece abuzatorii sunt încurajaţi de caracteristicile mediului online: efectul de dezinhibiţie asociat cu anonimitatea, slaba normare socială şi legală a internetului, accesul facil la mediul online. In plus apare o desensibilizare emoţională datorită expunerii la o varietate de comportamente negative şi, nu de puţine ori, mediul online oferă întărire pozitivă a comportamentelor negative.

Victimele cyberbullying-ului resimt o serie de emoţii negative puternice: uneori vinovăţie, alteori nepuţinţă de a stopa fenomenul, izolare, nesiguranţă, teamă, umilinţă, ruşine. In plus, încercările de a opri agresiunea, de a se dezvinovăți sau de a-şi recăpăta încrederea/reputaţia online duc la un nivel înalt de stres. În cazul adolescenţilor, care sunt mult mai sensibili la imaginea lor online, fenomenul de cyberbullying are un impact mult mai dramatic, putȃnd conduce la dezvoltarea de depresie sau anxietate, la tulburări de somn, la afectarea performanţei şcolare, reducerea stimei de sine, etc. In plus, peste jumătate din adolescenţii victime a cyberbullyingului nu raportează aceste evenimente deoarece se simt prea stȃnjeniţi de informaţiile dezvăluite de către abuzatori.

Ce este de făcut pentru a preveni cyberbullyingul?

Fiecare persoană ar trebui mai întȃi să îşi facă o analiză critică a ceea ce dezvăluie în spaţiul virtual. Cu alte cuvinte să conştientizeze că în mediul virtual nu se pot expune informaţii/situaţii personale, care nu devin publice nici în spaţiul real al vieţii sociale. Copiii ar trebui educaţi în acest sens de către părinţi, pentru a nu dezvălui informaţii personale dar şi pentru a avea un comportament online empatic şi decent în raport cu ceilalţi participanţi la mediul virtual.

Odată ce au fost identificate tentative de cyberbullying, este de acţionat imediat pentru stoparea acestuia prin: blocarea agresorului, ignorarea acestuia, raportarea către adulţi (părinţi sau educatori) în cazul adolescenţilor, suspendarea utilizării aplicaţiei respective pentru o perioadă de timp, raportarea postărilor agresive către compania care gestionează aplicaţia sau apelul la poliţie/justiţie (în special pentru cazurile de înşelăciune, şantaj sau defăimare). În cazul în care cineva pare să-şi fi însuşit o identitate falsă, este de raportat profilul, iar dacă apar pe profilul propriu postări străine sunt de schimbat imediat parolele de acces.

În orice caz, încercările de a răspunde cyberbullyingului prin dezvinovăţire sau acuzare reciprocă nu sunt de folosit, pentru că un astfel de „război” nu face decât să crească vizibilitatea online a situaţiei. Nici măcar prietenilor/suporterilor victimei nu li se recomandă să reacţioneze în acest mod online, ci să folosească acelaşi tehnici descrise mai sus împotriva agresorului concomitent cu a lua legătura în viaţa reală cu victima şi a o asigura de simpatia şi suportul personal. In mediul online reacţiile corecte sunt refuzul de a susţine dialoguri defăimătoare, refuzul de a partaja informaţii negative şi blocarea persoanelor agresoare, concomitent cu raportarea comportamentelor abuzive.

articol preluat de pe blogul autoarei 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp