Astfel de comportamente, din partea colegilor sau grupului de copii de la locul de joacă, dacă sunt repetate pe o perioadă mai lungă, pot avea efecte dramatice asupra victimelor: apare anxietatea, evitarea, tendinţa de a refuza mersul la şcoală, pot apare tulburări de alimentaţie, tulburări ale somnului, depresia şi – în cazuri extreme – se poate ajunge pȃnă la tendinţe suicidare. foto: Sergiy Artsaba / Panthermedia / Profimedia

Un membru al echipei nu este ținut în mod intenționat la curent cu informațiile de care are nevoie ca să își facă treaba și să pară incompetent în ochii șefului. Foto Getty Images

„„Dințoasa” sau „Vampiroasa” mi se mai zicea. Tot în gimnaziu. Aveam caninii deasupra dinților din față. Am purtat aparat, a fost ok. Acum aveam dinții drepți. Dar erau prea mari… Acum eram „Dinți de Cal”. Și mai am… coloana strâmbă, buricul ieșit în afară, deviație de sept, gușă, dublă gușă. Ochii hiper-bulbucați… Și sunt ok…”

„Pe mine m-au hărțuit colegii ani în șir încă din școala generală. Pentru că eram prea slabă…” (Foto: Profimedia Images)

În condițiile în care violența școlară este prezentă în peste 75% din unitățile școlare și în condițiile în care peste jumătate din elevi sunt victime ale bullying-ului, nu greșesc dacă afirm: multe școli au deveni un loc de supraviețuire, un teren cu o adevărată anti-cultură a violenței fizice și a bullying-ului, aflată în continuă extindere. (Foto: Profimedia Images)

„Fata mea a fost victimă colaterală a bullyingului, pentru că ea nu suporta să vadă cât de răi sunt colegii. Am descoperit că în clasa întâi ea își petrecea toate pauzele la toaletă. A fost modalitatea ei de a se feri de aceste răutăți”, mărturisește Nadia Tătaru, militantă anti-bullying în școala românească. Puteți asculta Podcastul de fapte bune accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.

Părinții elevilor care agresează alți elevi ar trebui să-și schimbe optica. În loc să-l certe, să-l pedepsească, să-l pună la colț, poate ar fi mai bine să poarte o discuție sinceră și autentică despre ce lipsuri are. Astfel vor afla cu uimire că problemele sunt în familie, nu doar la copil. (Foto: Getty Images)

Violența între copii în școlile din România nu este o noutate, fenomenul de bullying există dintotdeauna probabil însă profesorilor, directorilor și chiar părinților le este mai ușor să îl ignore. Și facem asta cu toții până se sparge buba și nu mai putem să privim în altă parte: fapta apare în media, sună de la Inspectorat să se ia măsuri, apar părinți furioși care își asumă rezolvarea problemei prin tehnici care demonstrează că ei înșiși sunt depășiți. (Foto: Lbeddoe / Alamy / Alamy / Profimedia)

„Îmi crește tensiunea când mă uit la clipul ăsta și mi se pare ireal că încă mai există astfel de oameni. Ca o victimă a bullyingului rezonez perfect cu biata fată din imagini.”

Mulți adulți consideră că sexul, odată conștientizat, explicat, predat, își pierde misterul. Iar copiii își pierd inocența. (Foto: Giovanni Gagliardi/ Alamy/ Profimedia Images)