foto Inquam Photos / George Călin
Așa cum arată galeriile de fotbal la noi, șeful inventează o strigătură la adresa echipei adverse, ceva de dulce, se întoarce spre ai lui, le-o comunică, și ei o răcnesc cu entuziasm în cor. De pildă, șeful zice „Nicușor Dan e autist”, iar atunci galeria urlă „Autist! Autist! Autist!”. Și mai are o datorie șeful: când arbitrul, român sau străin, ia orice decizie împotriva favoriților, aruncă spre arbitru înjurături groase preluate imediat de galerie. Asta e fișa postului pentru șeful de galerie, sunt apucături de care nu se poate dezbăra, chiar dacă se îmbracă în costume elegante, se plimbă prin lume și încearcă să vorbească limbi străine. I-au intrat în sânge.
Și, pentru că apucăturile astea i-au intrat în sânge, comite gafe observate de cei care nu fac parte din galerie, oameni așezați, mai puțin pătimași, mai raționali. Cum gafele începuseră să curgă, se simțea nevoia unei intervenții supranaturale: trebuia să grăiască Zeul G, să dreagă lucrurile. Și atunci a coborât din Olimp Zeul G, puțin mustrător față de excesele tânărului protejat, nesemnificative totuși în raport cu lipsa de poezie a matematicianului. Pentru secta Zeului G n-are importanță că matematica e plină de poezie, nici că Eminescu (pomenit abuziv, cu un cinism ticălos) ținea la mare preț cunoașterea rațională, iar în manuscrisele eminesciene se găsesc destule formule matematice – Zeul G are un discurs incontinent, absurd, ridicol de lingușitor față de poporul român, un delir misticoid, dezmăț de vorbe goale, dar secta se lasă hipnotizată, asta contează.
Scriu aceste rânduri înainte de spectacolul final care va fi oferit diseară de Zeul G împreună cu tânărul lui protejat. Nu sunt clarvăzător, însă pot bănui cum se va desfășura: un spectacol de gală pentru sectă. Iar secta e mai disciplinată decât o galerie. După meci, galeria se răzlețește scuipând înjurături, secta se roagă mereu, evlavioasă, la icoane cu Zeul G. Apoi, între Simion și Zeul G e o imensă diferență: primul s-a văzut obligat să fugă de întrebări, al doilea, securizat în Olimp, nu poate concepe să primească întrebări, n-are de ce să fugă, se înconjoară de o aură mistică, radiază calm, susură incantații, tămâiază.
Șeful de galerie și-a încheiat treaba, a urlat, a stârnit oamenii să urle, și-a demonstrat violența. Acum misiunea lui a fost preluată de Zeul G, care știe să ambaleze distrugerea în vorbe meșteșugite despre Dumnezeu și popor. Pe scurt, rezultatul alegerilor depinde de capacitatea noastră de a rezista la pasele magice ale unui șarlatan. Și de a râde, ascultându-i îndemnul din interviul cu Marius Tucă: „Idealul, pentru mine, este să văd oamenii râzând pe stradă.”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Asta înainte de revoluție. Acum au devenit (majoritatea) biznismeni cu pretenții.. Și atunci, dar și acum, noi suntem pentru ei fraierii.. Ne fac..