Adrian și Clai, românul și americanul care s-au căsătorit în 2010 în Belgia și care cer statului român recunoașterea căsătoriei lor, vorbesc despre viața lor împreună, începută cu 14 ani în urmă, la New York.
Alături de ei se află avocata Iustina Ionescu, cea care le-a pledat cauza în fața Curții Constituționale și o doamna, trecută de 60 de ani.
Se numește Camelia Coman și face parte din poveste: este povestea fiului său, Adrian, și nu s-a dezis de ea în nicio clipă a vieții sale.
La început nu a cunoscut-o întru totul. „Am înțeles mai târziu că el spre 16 ani a putut definit cât de cât ce se întâmplă cu el, dar informațiile pe care le avea erau foarte puține. El a fost un copil sincer de mic și era frustrat că nu poate să îmi spună și el a considerat că mă minte”, povestește Camelia Coman. Mai târziu, Adrian Coman a primit o bursă în Spania, unde a vorbit pentru prima oară în viața lui cu un psiholog.
„Nu ai nimic de făcut decât ceea ce stă în puterea unei mame. Să-l iubești și să-l înțelegi. Atât”
În seara când a ajuns înapoi în România i-a spus mamei sale: „Știi, mami, trebuie să îți mărturisesc ceva, dar nu știu cum să încep”, i-a spus el. „Începe cu începutul”, i-a răspuns ea. Atunci a înțeles momentele de introvertire ale acestui copil de altminteri vesel, atunci și-a dat seama că au fost atâtea situații în care băiatul ei nu putea comunica ce simte. „Mi-au dat lacrimile, și mie, și lui și asta a fost mărturisirea”, își amintește Camelia Coman. Ce a făcut după aceea? „Nu ai nimic de făcut decât ceea ce stă în puterea unei mame. Să-l iubești și să-l înțelegi. Atât. Am avut cunoștință despre un băiat pe care părinții l-au internat în spital, l-au dus la popi. Copilul acela a ajuns să aibă atacuri de panică, se simțea hăituit, neiubit și părerea mea ca mamă este că părinții sunt cei care creează o dramă din această situație a copiilor lor”, spune Camelia Coman. Cum recaționează când aude că homesexualitatea este un păcat sau o boală? „Cum să fie o boală? Copilul meu este o binecuvântare. Este om inteligent, serios, corect. Nu mi-a făcut niciodată în viața lui nicio problemă”, spune aceasta.
„Este obositor să pretinzi că ești ceea ce nu ești”
La sfârșitul anilor '90, Adrian Coman lucra ca profesor de chimie și de fizică în Târgoviște. Nu se simțea discriminat, pentru că nimeni nu știa că este gay. „Nu lăsam nicio urmă prin care cineva ar fi putut să își imagineze. De multe ori, oamenii nu sunt discriminați pentru că reușesc să se ascundă. Dar nu este deloc confortabil să pretinzi că ești ceea ce nu ești, e foarte obositor”, spune Adrian Coman. A fost unul dintre motivele pentru care a plecat din Târgoviște la București unde s-a angajat mai întâi la Comitetul Român Helsinki pentru apărarea drepturilor omului, iar apoi la alte organizații non-guvernamentale printre care ACCEPT. În anul 2002, a câștigat la loteria vizelor și s-a mutat la New York.
„Mie mi-a zis: Mami, dacă rămân aici, murim amândoi de foame. Eu, care îl iubesc foarte mult, i-am spus, dincolo de ce era în interiorul meu: Du-te. Este singurul lucru pe care poți să-l faci dacă îl iubești. Să-l lași să facă binele pe care îl dorește, poate chiar și dacă dă cu capul și se lovește. Dar doar așa înveți să lupți să lupți cu viața și să câștigi. Multe mame greșesc când spun: Dar pe mine cui mă lași, eu ce fac, asta e o frână clară pentru copil”, spune la Coman.
„Statul New York ne tratează ca pe o familie și ne taxează ca pe o familie”
Chiar atunci, în 2002, Adrian l-a cunoscut la New York pe actualul său partener de viață, Clai, cu care a început o relație. „Ceea ce a fost foarte special era că am simțit multă afecțiune din prima zi și era totul foarte simplu și confortabil”, își amintește Adrian. Și-au dorit dintotdeauna să se căsătorească, însă statul New York interzicea acest lucru, chiar dacă, începând cu 2006, recunoștea căsătoriile între persoane de același sex oficializate în alte țări. „Prin 2000 și ne-am gândit chiar să ne căsătorim în Canada, însă am renunțat pentru că ar fi fost prea complicat. Statul New York ar fi recunoscut căsătoria, însă nu și statul federal și am fi fost în situația ridicolă de a depune la Fisc declarație ca familie pentru statul New York și ca persoane fizice pentru statul federal”.
Foto: Adrian și Clai, arhivă personală
După în timp, Adrian s-a angajat la Parlamentul European și s-a mutat în Belgia, țară care permitea oficializarea căsătoriilor între persoanele de același sex încă din anul 2003. Clai rămăsese în SUA, iar într-o zi, în anul 2010, în timp ce vorbeau pe Skype, Adrian l-a cerut în căsătorie. „Știam că acest lucru este posibil, discutaserăm despre asta înainte și nu am ezitat nicio secundă”, povestește Clai. Iar un an mai târziu, în 2011, și statul New York a început să permită oficializarea căsătoriilor între persoanele de același sex. „Statul New York ne tratează ca pe o familie și ne taxează ca pe o familie, iar impozitul pe care îl plătim la comun este mai mare decât cel pe care îl plătim separat”, spune Adrian.
„M-am dus la ghișeu și când au văzut cererea au închis un pic geamul”
În 2012, contractul lui la Parlamentul European s-a încheiat, iar în lunile în care rămăsese fără serviciu avea două posibilități: să se întoarcă la New York sau să se întoarcă, împreună cu Clai în România. Atunci s-a dus la Consulatul României de la Bruxelles unde a cerut recunoașterea căsătoriei încheiate în Belgia, pentru ca partenerul său de viață să poată obține, în virtutea acesteia, dreptul la rezidență în România. „Consulatul are o procedură de transcriere a documentelor emise de alte state. M-am dus la ghișeu și când au văzut cererea au închis un pic geamul. Mi-au spus că regretă, dar că nu îmi pot accepta cererea pentru că România interzice recunoașterea persoanelor de același sex înceiate în alte state. Le-am zis să îmi dea în scris. Mi-au dat în scris”, povestește Adrian Coman. Invocând directiva europeană privind libera circulație a persoanelor, transpusă în legislația românească, Adrian a scris Inspectoratului General pentru Imigrări întrebând cum poate Clai, cu care se căsătorise în Belgia, să obțină rezidența în România, ca soț al unui cetățean român. „Mi-au răaspuns că nu poate, pentru că România nu recunoaște căsătoriile între persoanele de celași sex”, spune Adrian.
Avocat: Este lezat dreptul la viață privată și familie
Acesta acontactat-o apoi pe avocata Iustina Ionescu, specializată în drepturile omului. „Întorcându-se din Belgia în România, împreună cu familia sa, trebuia să i se respecte dreptul de a-și aduce familia, chiar dacă soțul nu era cetățean european. Conforma directivei și conform legislației românești, nu ar fi trebuit să existe un impediment în faptul că ei sunt cuplu de același sex. Așa că răspunsul Inspectoratului general pentru Imigrări ne-a surprins și dovedea atitudinea dscriminatoria a autorităților românești, care în ciuda faptului că și-au asumat obligații prin directivă și prin transpunerea directivei, totuși aleg să nu le respecte”, spune Iustina Ionescu.
Foto: Rudolf Costin
În toamna lui 2013, Adrian Coman și Robert Clabourn Hamilton au dat în judecată, la Judecătoria sectorului 5 Inspectoratul General pentru Imigrări și Ministerul Afacerilor Interne pentru că „a discriminat pe criterii sexuale în ceea ce privește dreptul la liberă circulație a unui cetățean UE și dreptul la viață de familie, garantat de Constituție și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului”.
Timp de aproape doi ani și jumătate ani, instanțele românești au dezbătut cine are competența de a judeca acest caz. Curtea de Apel București a decis că această sarcină îi revine primei instanțe sesizate, Judecătoria Sectorului 5. În fața judecătoriei Inspectoratul General și-a justificat refuzul de a recunoaște statutul de membru de familie lui Clai și au invocat art. 277 aliniatul 2 din Codul Civil. Atunci cei doi au cerut CCR să analizeze constituționalitatea aliniatelor 2 și 4 din articolul 277, care se referă la care se referă la interzicerea recunoaşterii pe teritoriul României a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex încheiate în afara graniţelor, respectiv la libera circulaţie în cadrul Uniunii Europene. Avocata Iustina Ionescu a argumentat în fața judecătorilor Curții că „avem de-a face cu un drept atins, dreptul la viaţă privată şi familie, pe baza unui criteriu apărat de lege, orientarea sexuală, iar diferenţierea rezultă din comparaţia a două categorii de persoane: cuplurile heterosexuale căsătorite în Belgia şi cuplurile homosexuale căsătorite tot în Belgia. Primelor li se recunosc efectele juridice ale căsătoriilor deja încheiate, celorlalţi nu".
La rândul său, președintele Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, Astzalos Csaba, a vorbit despre încălcarea dreptului la demnitatea umană. „CEDO nu poate obliga statele să legalizeze căsătoriile, dar există obligaţia de o anumită recunoaştere. În Codul civil nu avem nicio formă de recunoaştere a acestui drept de viaţă de familie. Aici este problema majoră şi o încălcare a demnităţii umane", a declarat acesta.
„Singura cale de a nu mai fi căsătoriți ar fi să divorțăm”
Întâmplarea a făcut ca excepția de neconstituționalitate invocată de Adrian și Clai să ajungă la CCR în acceași zi cu inițiativa Coaliției pentru Familie de a modifica schimbarea noțiunii de familie din Constituție. În cazul inițiativei de modificare a Constituției, CCR a decis că aceasta își poate continua traseul legislativ. „problema cu aceast inițiativă este faptul că este abuzivă, în sensul în care o majoritate ajunge să voteze pentru suprimarea drepturilor unei minorități. Și problema este că ceea ce se dorește a fi redefinit, dintr-o perspectivă religioasă este familia. Familia înseamnă mult mai mult decât două persoane căsătorite. Familie însemană și un părinte care își crește singur copiii, înseamnă și două persoane de sex opus care trăiesc împreună, dar înncă nu s-au căsătorit. Familia este și familia extinsă: nu poți să vii în constituție să faci această restrângere, pentru că nu vei mai putea după aceea să dai dreptul acestor familii, monoparentale, extinse etc, familii care nu sunt căsătorite”, crede Iustina Ionescu.
În cazul lui Adrian și Clai, CCR a amânat decizia pentru luna septembrie și indiferent de cum va arăta aceasta cei doi vor merge mai departe în instanță cu procesul împotriva Inspectoratului General pentru Imigrări și MAI. „Orice s-ar întâmpla, noi suntem căsătoriți. Singura cale de a nu mai fi căsătoriți ar fi să divorțăm”, spune Adrian Coman.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Autoarei i-as recomanda sa fie obiectiva, sa scrie despre toate "dedesupturile" acestui caz (eventual intr-o serie de mai multe articole) si sa nu mai incerce manipularea cititorilor (in loc de "exploziv", "incredibil", folosesti "mami, trebuie sa-ti spun ceva" - mi se "inmoaie sufletu' " din titlu, practic m-ai programat la empatie. Republica este singurul ziar pe care il mai citesc, iar genul asta de "injectare subliminala" ma face sa imi pun intrebari la modul in care se face ziaristica aici. Totodata acest articol ma trimite cu gandul la un alt articol al lui CTP ("ce aveti, dom'le, cu homosexualii...?" postat in urma cu 2 luni sau pe acolo). Se incearca "nivelarea creierului" pentru impunerea / acceptarea anumitor idei?
Un lucru nu am inteles din articol. Care este pozitia tatalui lui Adrian?
O alta intrebare ar fi daca mama, care este atat de "deschisa" (felicitari pentru asta, lucru la care a contribuit si fondurile primite de la organizatiile care se ocupa cu promovarea homosexualitatii, doar nu ar fi sa credem ca cei doi barbati au luat "viata-n piept" sau in alta parte, fara nici un ajutor), care l-a sfatuit sa plece - si de frica a ceea ce vor spune vecinii, familia, colegii ei, practic alungandu-si fiul pentru ca acesta sa nu-i strice imaginea de "mama singura, care s-a zbatut sa-i asigure un trai decent, iar el se comporta "indecent" - ar accepta sa mearga la psiholog in Romania (asa cum a facut el, in Belgia, tara in care procentul numarului de homosexuali este mare, iar homosexualitatea a devenit o normalitate)? Pentru ca acest copil a fost crescut de mama, inainte de Revolutie, cand accesul la informatie (si mai ales la acest gen de informatie) nu era atat de facil. De unde "apucaturile homosexuale"?
Nu am nimic cu homosexualitatea, nu am nimic cu anormalitatea - unde "natura", Dumnezeu, Creatorul, Universul ti-a dat un loc prin care iti elimini materialele care sunt daunatoare organismului introduci organul prin care procreezi, practic aruncand viata la "gunoi". Tind sa cred ca va deveni o "normalitate" la un moment dat, iar apoi vom suporta consecintele. Legea echilibrului si a alegerii - "arunci" viata, inseamna ca nu ai nevoie de ea.
Teoretic nu as fi impotriva ( atata timp cat nu se bate moneda) insa lucrurile au derapat groaznic in aceasta masura;
Evident ca mama nu ar putea spune ceva impotriva "puiului" ei; Mic, urat, mare si frumos, vanat sau alb, bolnav sau sanatos, e totusi puiul ei;
Insa- cred ca se confunda "marfa cu ambalajul" De ce nu as solicita sa ma casatoresc legal cu o lampa; Imi place foarte mult una de birou- stil american library, cu marmura verde; Sau cu o capra? ( stim- nu-i asa?! - ca exista si relatii intre oameni si animale:) - poate fi o dragoste curata?! Unde se opreste aberatia?
treaba cu "in intimitatea lor" este depasita; Intimitatea lor este in fiecare nenorocit de film american ( si nu numai) expusa cum nu se poate mai plenar; Si eu- personal- nu sunt -nici dispus sa vad asa ceva- nici dornic sa explic copiilor ce se intampla si de ce; Problema se pune astfel: exista atata expunere incat, sincer, ma tem de viitor; Care poate fi sumbru; Dictatura poliically corectness (ului) precum si a minoritatilor avantajate este din ce in ce mai fatisa;
Recte: au tiganii locuri separate in facultati? Au angajatorii beneficii ( transferabile) daca angajeaza "minoritati" considerate defavorizate?
Maine- poimaine vor fi recunoscute doar casatoriile gay- celelalte fiind abandonate; Evolutia politica arata...( plecand de la greci si terminand cu politicile din prezent) ca astea-s puseuri care apar, istoric, la anumite intevale de timp; Curba evolutionista insa arata ceva clar ( indiferent de recunoastere sau infirmare): daca nu mai apar copii, atunci ajungem la extinctie.
Deocamdata suntem la definirea anormalului ca fiind normal;
Interesante vremuri traim ( vorba chinezului)
Dpdv evolutiv multi indivizi ar fi trebuit sa dispara pe motiv de neadaptabilitate. Omul (ca animal evoluat) are cea capacitatea de a se adapta la "natura si conditiii de mediu", dar folosind mijloace articiciale. In aceasta adaptare artificiala, (isi) distruge natura, creand inclusiv mutatii genetice, care contravin dezvoltarii "in armonie cu natura". Asta inseamna ca mediul uman devine creeaza si devine "natura", iar asta este, dupa mine, rau, pentru ca omul nu reuseste sa gaseasca echilibrul interior, ca individ, nemaivorbind de echilibrul in societate. Cei doi barbati de mai sus incearca sa impuna o "normalitate proprie" sau a unui grup, incercand "sa rastoarne" legile naturii. Cand vorbim de crearea mutatiilor genetice in laborator, a virusilor, a fenomenelor atmosferice, spunem ca nu e moral si contravine legilor naturii. Cand este vorba de om, ca individ, si trairile lui, il categorisim la capitolul "drepturile omului". Si natura are anomalii (ideea la care te refereai), dar aceste anomalii dispar datorita interventiei naturii, nu a omului.