„Mușcați mâna care v-a hrănit!...” Suntem mulți nepoți și copii de pesediști: cu dragoste, vă cerem să nu ne mai luați de proști

De pe 29 ianuarie încoace, sunt în stradă în fiecare seară de protest și-mi foșnește geaca lângă zeci de mii de protestatari. Mulți dintre noi suntem copii sau nepoți de revoluționari. Am cunoscut nodul în gât artificial, din cărți, muzee și povești de ținut conștiința în circuit. Suntem sătui de political correctness și libertatea de exprimare e terenul nostru firesc; uneori uităm cu ce preț l-am moștenit.

Și mai mulți dintre noi suntem copii și nepoți de pesediști. Avem bunici care votează cu trandafirii și condamnă apariția pipernicită a lui Cioloș, părinți deranjați de cele 6 case ale lui Iohannis și unchi care l-au votat pe Geoană pentru că arăta prezentabil.

De pe 29 ianuarie încoace, suntem în stradă și nu mai întoarcem obrazul din lehamite sau indiferență. De pe 29 ianuarie încoace, ne comasăm decepțiile, frustrările, temerile și le strigăm în lozinci de n-au văzut Effie, Cannes și alte festivaluri simandicoase. Cerem abrogarea ordonanței de urgență care dezincriminează abuzul în serviciu. În linii mari, cerem să nu mai fim luați de proști. Suntem Colectiv.

Acuzați că nici n-am citit OUG 13/2017 și că nu înțelegem minusculele amendamente care nu ne afectează, suntem trași de urechi în public pentru că nu ne mai satură Dumnezeu după ce ne-au mărit salariul minim, salariul actorilor, bursele studenților.. că practic, au aruncat cu bani ca la lăutari într-un sac trădător și oportunist care s-a întors împotriva Maestrului de Gogomănii.

Suntem acuzați că mușcăm mâna părintelui asistaților social și simultan ni se reconfirmă, la infinit, c-ar trebui să mușcăm din el până nu mai rămâne nimic, doar o între-bare, prin care să intre tăvița cu mâncare.

Am pornit cu glume simpatice în marș. Urgența ne-a adus la strigăte furioase care nu mai lasă loc de interpretare și priviri în spatele cărora s-a ridicat cortina definitiv. În noaptea de 31 ianuarie spre 1 februarie 2017, blândețea a părăsit temporar Piața Victoriei, doar ca să se întoarcă mai vigilentă, cu mult combustibil în plus.

Pentru toți oamenii care ne spun că și Cioloș a dat ordonanțe de urgență, pentru toți binevoitorii care ne amintesc că DNA-ul a fost creat așa, pentru toți nostalgicii care ne întreabă de ce n-am ieșit și împotriva lui Traian Băsescu în 2012: suntem aici ca să împiedicăm crearea unui precedent care deschide porțile Raiului în materie de corupție; suntem aici pentru că își bat joc de noi organizând caricaturi de dezbateri publice; suntem aici conștienți că democrația nu are culoare politică; suntem aici pentru că nu trebuie să fii jurist ca să-ți dai seama că discursurile lor sunt goale, pline de tehnicități neavenite.

Solidarizez cu autorii fotografiilor care surprind mormane de vase nespălate și uneori cad pe gânduri. Mă-ntreb când o să mă plictisesc să mai cred și-o să mă satur să îngheț, când o să mă pocnească din nou nihilismul de tejghea sau când o să mă plictisesc să dau lecții umile de civism pe internet.

Îmi amintesc repede că există și zilnic se nasc supraviețuitori în bula joburilor plictisitoare prin contract, iar fețele lungi din metrou nu ascund, de cele mai multe ori, doar insomnii. Îmi amintesc că 8 luni de lucru la un stand de asigurări RCA într-un hipermarket aproape bântuit ar trebui să mă asigure că, uneori, luptăm cu plictisul până reușim să scriem un final fericit.

În a patra zi de proteste consecutive s-a cântat imnul României la 22:00, s-au proiectat mesajele străzii pe bloc și-au apărut sperietori în forme de politruci îmbrăcați în pijamale cu dungi.

E greu să te plictisești în Stradă. Și dacă totuși ajungi să te plictisești, amintește-ți că monotonia asta are o miză și un preț. Care, dacă mă întrebi pe mine, bate toate zerourile din lume. Dincolo de asta, puține lucruri se compară cu un somn bun.

Fără violență, ne vedem în stradă.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp