O imagine: așa arată Piața Victoriei după protestul a 150.000 de oameni. Și de ce ideea a două Românii este falsă

Foto: Victor Cozmei/ Hotnews

România se află de câteva zile în stradă. Persoane din toate categoriile socio-profesionale diferite protestează pașnic și cer doar mai multă inteligență, mai mult respect și mai mult bun simț de la politicieni. Asta nu ține nici de politica de dreapta, nici de stânga, ci de educația, formarea profesională și poate cel mai mult, de responsabilitatea și conștiința fiecărui personaj cu putere de decizie. Când protestele au luat amploare și a devenit clar că românii nu vor ceda, o serie întreagă de politicieni, precum și ziariștii sau formatorii de opinie apropiați lor, au început să promoveze prin media, ideea că există două Românii. Una chipurile majoritară, profundă, curată, adevărată, umilă care stă acasă și se bucură de ultimele creșteri ale veniturilor și o altă Românie, a tinerilor ușor de manipulat, rupți de națiune, certați cu pietatea creștină, lipsiți de umanitate, care nu se ridică împotriva guvernanților corupți, ci a propriilor părinți și bunici care obligatoriu fac parte din prima categorie.

Nu cred că este un semn de infatuare și nici de aroganță față de clasele sociale defavorizate dacă te opui furtului din banul public, sau în cazul expres din aceste zile, al legalizării furtului din bani publici. Nu e vorba de idealism aici, e vorba de a merge înainte, de a te opune celor care trag țara înapoi. Dacă te opui unui act arbitrar al guvernului, nu înseamnă că nu recunoști dreptul altora de a avea salarii și pensii mai mari. Cu excepția câtorva exemple mai exhibiționiste, cei din stradă nu-și arogă nici rolul de salvatori ai națiunii, nici de puritani, nici de personificări ale principiilor și nici nu se raportează la gestul lor ca la unul împotriva celor care au votat actualele partide de la guvernare. O imagine creionată astfel în multe din instituțiile media apropiate de cercurile guvernamentale. Evident, clasele sociale vulnerabile nu pot fi excluse și merită tratate și respectate cum se cuvine, dar nici nu poți să idealizezi ideea de asistat social, de șomer, de pensionar care știe el mai bine cum este treaba cu politichia, iar restul trebuie să-i întrebe mai întâi pe ei dacă să iasă în stradă sau nu. Un partid este trimis la guvernare de un electorat care gravitează în jurul unei categorii sociale, dar actul administrativ se exercită asupra tuturor cetățenilor. Este de înțeles poate răsplătirea propriilor alegători, dar asta se poate face cu mai mult bun simț și fără a antagoniza categorii sociale, de care ai nevoie în egală măsură, de unii să te voteze de alții să-ți aducă bani la buget.

Cei care ies zilele acestea în stradă, și în general cei care se opun actualei guvernări, sunt acuzați de lipsă de umanitate. Li se reproșează din stânga și din dreapta că nu au nici o empatie față de categoriile sociale defavorizate. Nu avem politici de protecție socială adevărate, asta este o realitate pe care trebuie s-o recunoaștem, avem doar decizii care cheltuie bani, cu scopuri clare, îmbrăcate bine în ambalaj politic, mistificat, și cu o strategie de instigare a claselor de jos împotriva celor care spun, că principala politică socială ar trebui să fie crearea de locuri de muncă.

Nu poți să crești bugetele sociale la infinit, fără să încurajezi producția, orice cheltuieli sociale exagerate, într-o economie bazată pe consum, sunt un prim pas spre destabilizare și criză economică. Oamenii își doresc salarii și pensii mai mari, dar mai vor să te ții și de cuvânt și să le asfaltezi drumul național din fața casei, mai ales că acum 4 ani spuneai că ai să faci asta în câteva luni. La Botoșani, pe malul Prutului, între localitățile Manoleasa și Rădăuți Prut există singurul drum național de pământ din țară. Parlamentarii botoșăneni zilele acestea se ascund în spatele unor creșteri salariale, dar de promisiunea lui Victor Ponta din 2014, care a promis că acel drum va fi adus la starea normală în câteva luni, nu mai vorbește nimeni.

O guvernare de stânga are rolul de a modifica ecuația distribuirii resurselor financiare, cel puțin în teorie. Nu poți să dai doar unora, încurajând astfel consumul și să pui tunurile pe cei care produc. Cui folosesc aceste clivaje? Cât va ține imaginea aceasta de Robin Hood, care ia de la cei avuți, poate chiar străini, ca să dea mai bine amărâților? Am depășit anii în care oamenii se mulțumeau cu ce primeau în plus și tolerau jaful din banii publici. Oare asta să însemne politica socială adevărată, să crești pensia cu 50 de lei și să zugrăvești un spital cu 3800 euro mp? Evident că nu, iar cei care ies în stradă acum nu o fac nici împotriva părinților și nici a bunicilor, ci pentru că îi iubesc pe aceștia, și vor să-i ducă într-un spital care a fost renovat la prețuri normale astfel încât să-i rămână bani și pentru medicamente.

Politica de stânga nu înseamnă să scoți administrația publică locală de sub incidența legii penale și nici să modifici codul penal noaptea, fără avizele necesare și fără să pui decizia pe ordinea de zi. La fel, nu poți numi politică de stânga refuzul total al parlamentarilor puterii de a explica acțiunile ultime ale guvernului în teritoriu. Toți s-au dat loviți sau au acuzat restul de manipulare. Nu poți numi politică de stânga ceea ce face un ministru doctor, plagiator în altă țară, care pur și simplu a sfidat toate instituțiile și categoriile profesionale care urmau a fi implicate în aplicarea legii.

Într-o democrație demnitatea omului este cel mai important lucru. Ce satisfacție are un politician de stânga, bine îmbrăcat și parfumat, când se urcă pe scenă și privește masa amorfă de oameni pe care i-a mulțumit cu câțiva lei, un mic și o bere? Să fie oare asta politica socială adevărată, scoaterea mahalalei din periferie spre piețele publice pentru a o așeza la coadă la fasole cu ciolan? Nu mai bine ducem locurile de muncă, job-urile în periferie pentru a o face să arate ca centrul? De ce să-i urâm pe cei care au job-uri și să nu le dăm și celor care nu au unul?

Am văzut zilele acestea cum protestatarii, aceștia manipulați și sorosiști au curățat la plecare Piața Victoriei. În 2012, când USL se pregătea să ia cu asalt statul român, am fost martor la multe chiolhanuri electorale. Marii promotori ai protecției sociale de astăzi, adunau oameni din mai multe sate într-un târg mic sau orășel (cum e orașul Darabani din jud. Botoșani) și le ofereau gratis cantități serioase de mici și bere, pe un fond muzical întreținut de artiști locali. Evident, toți banii mergeau pe îndestularea poftelor gustative, astfel că organizatorii nu mai aveau resurse să închirieze toalete publice ecologice. Ce a ieșit vă dați seama? Pentru a evita astfel de situații, în care politicienii aflați azi la butoane și-au bătut joc, în cel mai mârșav fel, de părinții, bunicii sau rudele lor rămase undeva printr-un sat uitat de lume, au ieșit acești oameni în stradă zilele acestea.

O politică de justiție socială înseamnă pacificarea străzii și nu instigarea ei, că poate, poate se vor compromite prin violențe. În cea mai săracă economie a UE ne place să vedem mai mulți oameni de dreapta și corporatiști decât există cu adevărat. Refuzăm să privim realitatea, simplitatea oamenilor. Pur și simplu nu vrem să credem că unii oameni chiar nu mai acceptă să fie mințiți. Pe oamenii simpli, poate funcționari, beneficiari ai ultimelor creșteri salariale, antreprenori care nu se arondează niciunei ideologii noi îi punem imediat pe segmente, știm noi mai bine ce gândesc și ce resorturi îi împing să facă ce fac. Am văzut multe categorisiri zilele acestea prin media. Chiar oameni onești s-au grăbit să lipească etichete, să împartă, să-și arate nedumerirea că salariații simpli ai statului ies în stradă alături de așa zișii „tineri frumoși și liberi”.

Ideea a două Românii este una falsă, și a fost promovată intens la Antena 3 și România TV. În ultimele zile am abandonat teza de doctorat din cauza „grijii” pentru justiție a guvernului Grindeanu. Nu l-am auzit nici pe președintele Johannis și nici pe altcineva dinspre dreapta (e drept că sunt tot mai puțin) să vorbească despre „război civil”, despre contramanifestații, despre „dacă scoatem și noi pe ai noștri să vedeți ce iese”. Aceste mesaje, această cultivare a unor false conflicte în societate, au venit de la personaje precum Călin Popescu Tăriceanu, Codrin Ștefănescu, Șerban Nicolae și alți coconi ai stângii, despre ale căror bune intenții față de clasa amărâtă, am toate motivele să mă îndoiesc. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp