foto: Profimedia
Nicușor Dan a ținut în ziua de 1 septembrie 2026 un discurs la Catedrala Națională din București, la un eveniment al tinerilor ortodocși. Printre altele, președintele a pledat pentru un „naționalism sănătos”, fără să explice însă ce înțelege prin această formulă.
Ce a vrut, de fapt, să spună președintele?
Există în spațiul public tendința de a suprapune naționalismul peste patriotism. Unii fac această echivalare convinși că este corectă. Alții știu că cele două concepte nu sunt identice, dar preferă să le confunde.
O parte consistentă a tradiției naționaliste românești a susținut ideea unei națiuni construite pe baze etnice, cu o componentă religioasă puternică și cu tendința de a privilegia o identitate etnică și religioasă majoritară. În studiile despre naționalism, această perspectivă este desemnată, între altele, prin termenul de etnonaționalism.
Etnonaționalismul a avut un rol important în Europa secolelor XIX și XX. El a contribuit la formarea conștiinței naționale, a mobilizat comunități și a stat la baza construcției unor state naționale. Dar aceeași idee a națiunii definite în primul rând etnic a alimentat și conflicte, excluderi și războaie care au însângerat continentul, inclusiv cele două conflagrații mondiale.
Însă în Europa nu a existat numai etnonaționalism.
În postcomunism, și în România a început să se contureze, deși timid, o altă perspectivă: redefinirea națiunii într-un sens civic, dublată de ideea patriotismului constituțional. În această viziune, națiunea politică este formată din toți cetățenii statului, indiferent de originea etnică, religie, gen sau alte asemenea caracteristici.
Aceasta nu înseamnă renunțarea la identitatea culturală. Limba, istoria, memoria colectivă, simbolurile, tradițiile și emoțiile rămân importante. Înseamnă doar că apartenența la comunitatea politică nu este condiționată de sânge, origine sau credință.
Am simplificat, desigur, niște chestiuni mult mai complicate. Dar distincția mi se pare importantă.
Pentru că „naționalism sănătos” nu spune, în sine, aproape nimic. Sănătos în raport cu ce concepție a națiunii? Și în ce limite? După cum am văzut, nu există o singură concepție asupra națiunii sau a naționalismului.
Problema este că, în România, discuția publică despre națiune, naționalism și patriotism rămâne dominată în mare măsură de prima perspectivă, cea etnonațională. Mulți dintre concetățenii noștri au învățat să înțeleagă națiunea în această accepțiune, ca urmare a educației în sensul ei cel mai larg. Foarte puțini sunt familiarizați cu alternativa civică.
Iar aici există și o problemă a mediului intelectual. Deși studiile despre naționalism au făcut progrese importante și în România, prea mulți dintre cei care au pregătirea necesară pentru a participa la această dezbatere preferă să rămână între cărți, în sălile de conferințe sau de curs. Se feresc de arena publică, uneori și pentru a nu fi acuzați de cei pentru care orice discuție critică despre identitatea națională devine un atac la adresa comunității.
Revenind la Nicușor Dan, cred că perspectiva pe care o exprimă el este apropiată de etnonaționalism, nu de patriotismul constituțional. Spun asta nu doar în raport cu discursul de astăzi, ci și având în vedere orizontul său intelectual și exprimările lui publice de-a lungul timpului, inclusiv în perioada de dinaintea intrării sale în politica de prim-plan - de la textul publicat în „Dilema”, în urmă cu mai bine de un sfert de secol - până la pozițiile mai recente.
Tocmai de aceea mi-aș dori să vedem o discuție serioasă despre aceste lucruri. Nu doar despre ce înseamnă „naționalism sănătos”, ci despre ce înțelegem noi, astăzi, prin națiune. Pentru că a lăsa o asemenea temă exclusiv pe mâna „fariseilor” și „demagogilor”, inclusiv a politicienilor, ca să preiau din nou formulările președintelui, ar fi o eroare din partea societății.
Întrebarea, până la urmă, nu este dacă suntem sau nu patrioți.
Întrebarea este: ce fel de națiune, ce fel de comunitate politică vrem să fim? Una încremenită în trecut sau una capabilă să se adapteze lumii în care trăim și provocărilor, inclusiv celor pe care încă nu le putem anticipa?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu are sens să ne întrebăm ce-a vrut să spună președintele. Se vede de la o poștă că „vorbește” precum papagalul...
Durerea mea este că nu există „alternativă civică” atâta vreme cât „discuțiile serioase” se poartă în jurul „naționalismului sănătos” promovat de nenea Dan.
Aș putea comenta la nesfârșit pe această temă, dar prefer să-mi beau în liniște cafeaua matinală...