Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

„Șobolanul și mai mult ca Primarul” – a CîNîNî Production

Manipulare groasă ca căcatul de bivol la Antena3 CîNîNî. Canalul, care dă pe dinafară de ceaușiști travestiți în atlantiști, prezintă o serie de filmulețe cu aspecte „umane” din viața candidaților la Primăria Capitalei.

Primul, Nicușor Dan. Primarul „care este” e ținta unei rafale de secvențe scurte, montate alert, selecționate și prelevate cu penseta, sub sloganul „Șobolanul”: N. Dan cu părul vâlvoi, ca sculat din somn, N. Dan în slip, cu o găletușă în mână, pe malul mării, imagine cu șobolan singuratic pe stradă, N. Dan vorbind foarte greu într-un moment de oboseală mentală (știu bine cum vine asta), imagine cu șobolan singuratic pe stradă, N. Dan zâmbind, imagine cu șobolan singuratic pe stradă, probabil același, N. Dan promițând duș cu apă caldă pentru bucureșteni, din nou șobolanul, etc. Dacă ar fi știut, propagandăii CîNîNî puteau să dea în final secvența cu mii de șobolani năpădind străzile orașului, din Nosferatul lui Herzog, cu Klaus Kinski, și îl făceau total de spital pe N. Dan. 

Apoi, Piedone. Colajul e compus, de data asta, din cadre cu primarul „haiduc” plimbându-se prin piață ca Ceaușescu, întâmpinat de oameni cu „Să trăiți, domprimar!”, „A venit regele!”, „Scăpați-ne, domPiedone, că nu mai putem cu Nicușor Dan!”, „Trebuie să fiți primar, șefu, pentru că e clar!”. Popular și haios, Piedone degustând niște șorici direct de la producător, Piedone tăindu-și o felie de slană, spărgând cu podul palmei o ceapă babană, mârâind de plăcere când mușcă din ea și neuitând să precizeze că el mănâncă produse tradiționale românești. Alternativ, sunt inserate alte replici „istorice” ale candidatului.

În urma vizionării celor două producțiuni, N. Dan ar trebui să intre în depresie și să se arunce de la etaj, Piedone să fie pus direct, fără alegeri, primar al Bucureștiului, iar A3 CîNîNî să mai ia vreun premiu pentru jurnalism superior prin America.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult