Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

„Trădat” de fiice: „M-am dus la cea mare în vizită, am găsit-o acasă cu partenera ei, cum se spune acum”

Lesbiene

Foto: Guliver Getty Images

La fiecare revedere Michael îmi amintea de un unchi al meu, țăran ialomițean, înalt și vânjos, dar nu masiv, cu mâini mari, puternice, cu pielea aspră și crăpată, cu fața, mâinile și gâtul bronzate, dar nu și restul pielii de pe piept, pe care o vedeai parțial prin deschizătura cămășii. Un adevărat red neck.

Unchiul meu suferise toată viața fiindcă el și nevasta lui Caterina nu avuseseră copii. Vorbele bunicii... cine are să-i trăiască, cine nu să nu-și dorească, în loc să-i consoleze, le făceau mai mult rău. Îți vine ușor, mămică - spunea unchiul - ție care ai născut doisprezece copii.

Michael are copii, două fete din prima căsătorie și doi băieți de la a doua nevastă, Heidi, cu cincisprezece ani mai tânără. Divorțase la câțiva ani de prima nevastă, dar ea și cele două fete rămăseseră să trăiască în același oraș, așa că Michael le purtase de grijă, le vedea mereu și le-a urmărit crescând. 

Trecuseră câțiva ani buni până l-au însurat prietenii a doua oară. Michael este tăcut și timid și - dacă n-ar fi fost ajutat - ar fi rămas singur pentru restul vieții. Cu Heidi lucrurile au mers bine, nu numai că era o nevastă bună, dar muncise din greu, cot la cot cu Michael, până ce compania lui de landscaping și-a luat avânt. Acum avea cinci echipaje de mașini, lucrători și utilaje, care mergeau în fiecare zi la lucru. Erau ocupați tot anul, mai ales cu contracte cu școli, parcuri publice și biserici, unde peluzele și grădinile mari cer muncă de întreținere permanentă. În mai multe întâlniri, Michael îmi povestise despre cum începuse, la vârsta de șaisprezece ani, businessul lui, despre greutătățile prin care trecuse și despre partea cea mai grea: să ai angajați buni și să poți să-i păstrezi.

- Iei un tânăr, așa cum am fost și eu, muncește cu tine doi-trei ani, învață meseria de la tine și - când ajunge în putere - te părăsește și începe afacerea lui proprie, așa cum am făcut și eu. Și dacă e din zonă, îți face și concurență.

- Dar ai ajuns la liman, îi spun eu, ai toate motivele să fii mulțumit.

- Dacă nu m-ar fi trădat fetele mele?

- Cum adică?

- Cea mare, care a învățat foarte bine și la liceu și la colegiu, a ajuns profesoară de engleză și istorie și, când a terminat școala, a ținut morțiș să plece din orașul nostru și s-a mutat la o sută de mile. Abia acum un an am aflat de ce. Încă din liceu a devenit lesbiană și partenera ei s-a mutat după ea, mai întâi în anii de colegiu, apoi acolo unde lucrează. Stau împreună. Un cunoscut din orașul în care locuiesc mi-a spus ce știa toată lumea de acolo, dar eu și mama ei nu știam.

M-am dus la ea, le-am găsit pe amândouă „partenerele", cum se spune acum, acasă. Am stat aproape o oră, nimeni nu a vorbit mai nimic și am plecat ca de la înmormântare. Acum ne evită, nu mai vine acasă de Crăciun, Thanksgiving și anversări și când vine suntem toți stânjeniți.

Mama ei vine la noi și plânge cu Heidi, în lipsa mea. Când vorbim de ea, ceea ce se întâmplă rar, nu știm ce ar trebui să facem noi. Ce ar trebui să facă ea? De ce a ales ea calea asta? De ce să nu rămână ca noi, să trăiască cu noi, să se mărite cu un bărbat, să aibă copii? De ce să ajungem să nu putem vorbi cu ea, sau despre ea?

Ne întreabă prietenii ce face și-i mințim: ...bine, e bine, cu cariera ei.

Și nici nu știu ce să cred: Am pierdut-o?

  • Încercările făcute pentru aflarea cu exactitate a frecvenței homosexualității în societatea americană au rămas multă vreme fără succes și statisticile publicate au fost deturnate de la exactitate în ambele direcții din două motive principale: ascunderea adevărului de către mulți dintre cei chestionați și agenda socială a activiștilor care urmăreau să convingă publicul că cei cu practici homosexuale reprezintă un segment major al populației. 

  • Abia în ultimii ani s-au obținut rezultate mai credibile și s-au făcut cunoscute procentele care apar să fie diferite de la stat la stat, încadrându-se în intervalul de 2,9 - 4,0%. După datele din anul 2000 ale Biroului de Statistică, 1% din familiile americane sunt cupluri homosexuale, cu o predominanță a familiilor masculine față de cele lesbiene de 2,4/1.
  • Studiul național al centrelor pentru controlul bolilor a publicat cifra de 1,6% homsexuali, la care se adaugă 0,7% bisexuali, întâlniți în populația adultă.
  • Frecvența e mai mare în mediul urban și la cei cu educație superioară.
  • Multe din teoriile prin care s-a căutat explicarea fenomenului s-au dovedit inexacte și punctul de vedere acceptat astăzi este că în orientarea sexuală sunt implicați factori genetici, factori de influență hormonală activi atât în viața intrauterină, cât și după naștere și factori sociali. La întrebarea dacă practicarea homosexualității este o trăsătură înăscută sau rezultatul unei alegeri nu s-a dat încă un răspuns complet.
  • În generația contemporană s-au petrecut multe schimbări în conceptul despre homosexualitate și în atitudinile față de gay. Termenii de „deviere”sau „perversiune” au fost eliminați și felul în care este privită lumea homosexuală de către cei mai mulți nu mai este centrat pe ideea de comportament sexual anormal, ci pe aceea a unei identități diferite.
  • În familiile în care are loc șocul „descoperirii secretului" de către părinții care află că au un copil homosexual, reacțiile sunt intense, afectarea emoțională este puternică și potențial distrugătoare. Salvarea relației de familie cere un efort major de la amândouă părțile: părinții trebuie să evite cu orice preț pornirea de respingere și să facă tot posibilul să dovedească afecțiunea lor neschimbată, iar copiilor le revine sarcina de a arăta dragostea pentru părinți și dorința de a menține integritatea familiei.

- Fata mai mică nu a mers la universitate. Și-a luat un serviciu de secretară la o firmă de avocați din orașul vecin. Toate bune, ne așteptam să se logodească în curând cu prietenul pe care-l avea din liceu. Avea planuri să meargă la colegiu, să se facă paralegală.

Dar au început problemele: după mai multe zile de absențe de la lucru, au concediat-o. Noi am observat că nu mai este la fel de îngrijită cu ținuta și îmbrăcămintea, cum era înainte. Apoi s-a mutat într-un apartament cu noul ei prieten, un tânăr negru, care zicea că e student. Până la urmă s-a dovedit că nu era niciun student.

Într-o noapte ne-au chemat la spital, la camera de gardă. Fetei noastre i se făcuse rău, de la droguri. Abia atunci am aflat că ea folosea droguri și noul prieten era cel care făcea rost de ele. A urmat tratamentul de dezintoxicare, dar nu a avut efect pentru mult timp. A rămas dependentă și când îi spunem că trebuie să se lase ne răspunde că e în control și știe ea ce face.

Asta e cu fetele mele, așa m-au trădat. De când am aflat ce fel de viață au, nu mai sunt om. Nopțile e cel mai greu. Mă scol în mijlocul nopți și mă perpelesc: Ce am greșit? Ce ar fi trebuit să fac și n-am făcut?

  • În familiile în care apar situații conflictuale din cauza drogurilor, scenariul cel mai obișnuit este acela în care părinții sunt cei care au devenit dependenți și copiii sunt victimele neglijate sau chiar agresate. Atunci când intervențiile cu intenție terapeutică eșuează, serviciile sociale extrag copiii din mediu familial și îi încredințează părinților adoptivi temporari, sau instituțiilor.
  • Aproape invariabil, părinții copiilor deveniți toxicomani se învinuiesc pe ei înșiși, trec prin crize prelungite de disperare și căutări de soluții prin mijloace proprii, evitând pentru un timp îndelungat ajutorul profesional, singurul care îi poate ajuta cu adevărat. Ei au tendința să ascundă lucrurile față de cunoscuți.
  • Unul dintre părinții care a trecut printr-o astfel de experiență devastatoare a făcut publică lista celor 10 lucruri pe care alți părinți în situația lui ar trebui să și le reamintească: 1. Nu din cauza părinților ajung copiii toxicomani, 2. Părinții nu pot soluționa problema, 3. Punctul de întoarcere și ieșirea din starea de dependență diferă de la un individ la altul, 4. Copilul nu va renunța la droguri de dragul părinților, 5. Comportamentul copilului toxicoman va lua căi despre care n-ai fi crezut că sunt posibile, 6. Incercarea de a ascunde situația va face mai mult rău copilului, 7. Paralel cu ajutarea copilului prin referire la specialiști, ai nevoie să te tratezi pe tine însuți, în interesul amândorora, 8. Orice s-ar întâmpla nu înceta să arăți copilului că-l iubești și că îți pasă de el, 9. Cu toate acestea, toată dragostea din lume nu este deajuns, 10. Nu abandona speranța.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un articol emoționant, fără patetism, despre probleme REALE ale lumii de azi.Nu încălzirea globală.
    • Like 0
  • Vorba americanilor, this has gone far enough. de ceva vreme, ani buni mai exact, numai problema cu homosexualii tine capul de afis prin lume. Schimbarile climatice, faptul ca o majoritate ingrijoratoare a climatologilor afirma ca ne aflam in mijlocul celei da sasea extinctii in masa, vehicularea unor termeni gen N.T.E(near term extinction), posibilitatea sa avem B.O.E(adica oceanele albastre acolo unde exista gheata), cresterea temperaturilor, materiile prime pe sfarsite, crops failure sau prabusirea recoltelor, inarmarile, foametea pe glob, poluarea grava cu plastic a oceanelor, disparitia speciilor de animale, distrugerea barierei de corali, padurile in cadere libera, posibilitatea reaparitiei unor boli cumplite si fara leac (ciuma bubonica, Antrax, febra hemoragica ...) odata cu dezghetarea unor cadavre, pericolele A.I, emigratia, dictaturile, so on, toate au disparut ca prin minune odata rezolvate pentru a ramane unica problema, drepturile homosexualilor. Categoric lucrurile vor evolua from bad to worst, de la rau la mai rau, asa ca,ne vom consola cu ideea ca am rezolvat toate problemele generate de prostia si inconstienta omului si ne vom manghia pe cap unii pe altii, homosexuali ori nu intr-o hora a dragostei intre toti oameni. Omenirea nu a invatrat nimic din tragedia Titanicului, nava imposibil de scufundat.......
    • Like 0
  • Cine zice că nu ar avea un şoc dacă fisu ar veni acasă şi i-ar da ,,fericita" veste ,,tată mă mărit , Vasile m-a cerut de nevastă " mănâncă un mare rahat. Şi cum se pregăteşte ,,fericitul" tată să fie socrul mic la ,,nunta " lui fisu ,merge cu el să-şi caute o rochie giugiuc. Părinte model ,evoluat ,scăpat de ,,nefasta normalitate a bisericii ". O precizare totuşi pentru micii marxişti care înfierează biserica ,,,căsătoria" intre persoane de acelaşi sex nu a existat in istoria omenirii indiferent de religia momentului ,nici măcar in Atena antică nu exista noțiunea . Povestea cu drogurile e la fel de dramatică , viața copilului distrusă ,probabilitate mare de a se apuca de mic trafic cu consecințele de rigoare ( cunosc caz) plus ,,şansa" de a da colțul oricând in urma unei supradoze. Să ne Ferească Domnul de aşa ceva .
    • Like 0
  • Raul check icon
    Pentru un parinte de moda veche, aceste lucruri echivaleaza cu "tradarea", cu neimplinirea ca parinte. Nu inteleg insa cum te poti instraina de copilul tau daca afli e gay sau lesbo... adica, dintr-o data nu mai e al tau?! nu mai e acealsi copil pe care l-ai crescut ani la rand?! Si pentru ce... pentru ca nu se incadreaza in "normalitatea" bisericii si a religiilor.
    • Like 6
    • @ Raul
      Echivaleaza cu tradarea pentru ca ele s-au instrainat de parintii lor fara sa incerce sa comunice cu ei.
      Vrei sa legi totul de obsesia ta anti-religie, dar nu e cazul aici.
      • Like 1
    • @ Theodora Ştefan
      Andrei check icon
      Aţi încercat vreodată să priviţi lucrurile din perspectiva inversă??? Comunicarea este doar o obligație a copiilor fata de părinti? V-aţi gândit că poate le-a fost frică? V-aţi gândit vreodată ce e în sufletul și mintea unui adolescent gay care este prins între ceea ce este el și nu poate schimba și toate preconcepţiile cu care a fost crescut? Care trăiește cu teama de a nu dezamăgi, de a nu fi acceptat? Haideți să manifestam putina empatie, să înțelegem și abia apoi să etichetam.
      • Like 5
    • @ Andrei
      Eu ma raportez strict la ce scrie in articol, ca nu vad niciun sens in a imi da cu presupusul.
      Comunicarea este mereu responsabilitatea tuturor, a parintilor si a copiilor in aceeasi masura, dar din articol rezulta ca doar una dintre parti a dorit aceasta comunicare, in timp ce cealalta a raspuns prin respingere si indepartare.
      Acuzatiile cum ca nu as avea empatie nu isi au deloc rostul. :)
      • Like 2
    • @ Theodora Ştefan
      Andrei check icon
      Din punctul meu de vedere articolul prezintă doar perspectiva (evident subiectivă, ca doar de aceea se numește perspectivă) ușor greșită a tatălui. Eu nu am înțeles de unde rezultă că tatăl a dorit în mod sincer comunicarea...el însuși menționează că le-a vizitat dar nimeni nu a vorbit mai nimic și că atunci când vin în vizită toată lumea se simte stânjenită. Ca sa nu mai vorbesc de întrebările pe care el însuși și le adresează.
      (,,De ce a ales ea calea asta?") Poate ca drogurile sunt o opțiune, dar orientarea sexuala nu este. În orice caz, punctele cu explicații vin să dea articolului o oarecare doza de obiectivitate. Mea culpa dacă am formulat partea cu empatia ca pe o acuzaţie. :-)
      • Like 0
    • @ Raul
      Simplu de inteles,astia sunt parinti egoisti,fara o farama de respect pentru proprii copii.Ii judeca,ei,parintii,ii eticheteaza,fac asta mult mai dur decat altii,tocmai ei care ar trebui sa ii sprijine.
      • Like 1
  • Foarte bun articol. O dovadă în plus a faptului că părinţii sunt cei mai afectaţi într-un astfel de cadru, pentru că văzusem cazul celor doi, Adrian şi Clay, care voiau să le fie recunoscută căsătoria în România. Părinţii românului fuseseră intervievaţi şi, resemnaţi, vorbeau fad despre cât de frumoşi sunt cei doi şi cât de bine le stă împreună. Erau de o falsitate teribilă. Nu există părinţi care să nu-şi dorească nepoţi, pe feţele lor se citea dezamăgirea. Dumnezeu să ne lumineze pe toţi.
    • Like 3
    • @ Radu-Constantin Voica
      Andrei check icon
      1. Va contrazic cu privire la faptul ca părintii sunt cei mai afectati. Va puteți imagina ce este în sufletul și în mintea unui adolescent gay dintr-o tara ca România atunci când își dă seama că toate ideile, sau îndrăznesc să spun chiar preconceptiile, cu care a fost crescut se bat cap în cap cu ceea ce este el? Cu faptul ca nu poate sa schimbe ceea ce este și totuși societatea (in marea ei parte) îl condamna pentru asta? 2. Faptul ca un băiat sau o fata este de alta orientare sexuală nu înseamnă implicit că acesta/aceasta nu poate avea copii. Haideți să nu mai cultivăm stereotipuri greșite. Soluția in aceste cazuri este una singura: iubire, comunicare și înțelegere.
      • Like 3
  • felicitari pt articol!!!!!
    • Like 1
  • Mr.Oh check icon
    Un articol, zic eu, binevenit. Scris fara isterie ce indeamna la meditatie.
    • Like 2

Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult