„Trecutul avea uniformӑ” se întoarce. Sau despre cum „am pus din nou botul” la șmecheriile unor parlamentari care au urât școala

foto: Facebook Adrian Petru Stepan

Acum ṣase luni, cȃnd am pornit proiectul „Trecutul avea uniformă. Amintiri din ṣcoala comunistӑ”, nimӑnui nu ȋi trecea prin minte cӑ astӑzi disputa asupra obligativitӑṭii uniformei va inflama opinia publicӑ romȃneascӑ.

Dar ce s-a ȋntȃmplat ȋn acest rӑstimp?

Rӑspunsul e simplu: am plecat dupӑ fentӑ. Sau, aṣa cum ar spune elevii anilor ’90, „am pus botul”.

Am pus botul la ṣmecheria unor parlamentari care siluiesc zi de zi limba romȃnӑ, care au urȃt ṣcoala, care nu au fӑcut altceva mai bun ȋn viaṭa lor decȃt circul ȋn studiourile TV. De fapt, s-au dovedit foarte dornici sӑ se ȋmbogӑṭeascӑ din furtul banului public. Aceṣti „aleṣi ai poporului”, cum nu prea ȋṣi gӑseau rostul ȋntr-un for legislativ, pesemne cӑ s-au sfӑtuit cu consultanṭi strӑini plӑtiṭi pe bani grei tot din taxele ṣi impozitele noastre ṣi le-a venit geniala idee de a mai gӑsi un motiv care sӑ ȋmpileze societatea romȃneascӑ ṣi sӑ ne mai ṭinӑ ocupaṭi cu pseudo-subiecte. „Romȃnia educatӑ” a ajuns repetentӑ, „Romȃnia onestӑ” s-a spart rapid ca o bulӑ de gaz cumpӑratӑ la suprapreṭ de la o magaioatӑ. Acum trӑim „Romȃnia cu uniformӑ”, subiectul care a ȋncins spiritele ȋn online ṣi nu numai. Cӑ doar trebuiau sӑ-ṣi vadӑ tovarӑṣii parlamentari liniṣtiṭi de contractele lor frauduloase cu statul, de a mai rӑsturna vreun guvern la ȋndemnurile vreunor afaceriṣti strӑini supӑraṭi cӑ nu ne pot spolia ṣi de ultimii lei din vistierie. 

Aṣ vrea sӑ vӑd politicieni care sӑ ne ȋndemne sӑ citim. Cititul este cel mai bun antrenament pentru minte ṣi cel mai puternic antidot pentru manipulare. Bunica avea o vorbӑ: „om cu carte”. O spunea cu admiraṭie. Acum, prea multora dintre noi, cȃnd vӑd pe cineva cu o carte ȋn mȃnӑ, le apare un rȃnjet batjocoritor ȋn colṭul gurii. Apropos, cȃṭi parlamentari au fost surprinṣi de paparazzi cu o carte ȋn mȃnӑ?

Ce-ar fi ca, ȋn loc sӑ ne stresӑm copiii cu uniforme, sӑ-i stresӑm cu cӑrṭi. Sӑ le explicӑm cȃt de important este cititul. Da, ṣtiu, cӑrṭile nu sunt ieftine ṣi guvernele le taxeazӑ la sȃnge. Dar ȋncӑ avem biblioteci, ȋncӑ se traduc cӑrṭi bune ṣi ȋncӑ mulṭi romȃni scriu foarte bine. Ce-ar fi sӑ ȋmprumutӑm o carte?

Ştiu cӑ tiktokul sau insta atrag fiindcӑ redau imagini, sunete ṣi cuvinte rostite, nu scrise. Ne stimuleazӑ mai repede ṣi mai puternic secreṭia de endorfine, nu are rost sӑ luptӑm pe viaṭӑ ṣi pe moarte cu ele. Dar mӑcar sӑ ducem o luptӑ de gherilӑ: haideṭi sӑ le aṣezӑm copiiilor noṣtri pe noptierӑ o carte cu Harry Poter, un roman young adults sau, poate, chiar un volum din Cireṣarii. Dacӑ nu aṣ fi ȋnvӑṭat sӑ visez cu Tic, Ursu ori Laura, probabil cӑ astӑzi nu aṣ mai fi scris.

Iar cum exemplul personal este cel mai bun ȋnvӑṭӑtor, ce ar fi sӑ lӑsӑm seara telefoanele la ȋncӑrcat ṣi sӑ aprindem o lampӑ de noptierӑ la capul patului dupӑ ce, ȋn prealabil, am trecut printr-o librӑrie ṣi ne-am ales o carte. Punem pariu cӑ, ȋn curȃnd, mulṭi dintre politicienii noṣtri ȋṣi vor pierde admiratorii ṣi vor ȋmbrӑca singura uniformӑ pe care o meritӑ, aceea vӑrgatӑ. Iar noi nu vom mai gӑsi motive de sfadӑ ṣi vom avea Romȃnia-sӑnӑtoasӑ-la-cap.

N-ar fi bine sӑ spunem despre cȃt mai mulṭi dintre romȃni cӑ sunt „oameni cu carte”?

La cartea „Trecutul avea uniformӑ” au participat cu amintirile proprii, scrise cu un pic de nostalgie: Dana Anghelescu • Gabi Bartic • Marcel Bartic • Adrian Christescu • Cristi Danileț • Viforel Dorobanțu • Gelu Duminică • Adrian Lesenciuc • Florin Negruțiu • Bogdan Piticariu • Marian Staș • Adrian Petru Stepan • Zeno Daniel Șuștac • Daniel Timariu • Anca Tîrcă • Cătălin Zaman

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp