Uniforma poate ascunde diferențele dintre hainele copiilor, dar nu și diferențele dintre viețile lor. Poți să-i îmbraci pe toți elevii la fel, dar nu le poți pune în ghiozdan același telefon, aceleași meditații, aceleași condiții de acasă sau aceleași șanse la o educație bună.
Aici mi se pare că se află problema fundamentală a discuției despre uniforma obligatorie: inegalitatea reală nu stă în dulap, ci în posibilități.
Un elev poate veni la școală în aceeași uniformă ca un coleg al cărui părinte câștigă de zece ori mai mult. Dar diferența dintre ei nu dispare odată cu sacoul. Se mută în telefonul din buzunar, în ghiozdan, în meditațiile pe care și le permite familia, în vacanțele în care merge copilul, în accesul la internet și, mai ales, în școala în care ajunge să învețe.
Și există diferențe mult mai mari decât acestea. Sunt școli în care problema nu este că elevii vin îmbrăcați diferit, ci că nu există laboratoare, există toalete în curte sau încăperi care trebuie încălzite. Sunt zone în care lipsesc profesori calificați, în special în mediul rural.
În aceste condiții, uniforma riscă să devină soluția perfectă pentru o problemă care nu este prioritară: este vizibilă, poate fi reglementată printr-o lege și poate da impresia că se schimbă ceva. Dar educația nu se repară la croitorie.
Dar uniforma are și argumentele ei
Ar fi prea simplu să spunem că uniforma nu are absolut niciun avantaj.
Pentru unii elevi, eliminarea competiției vestimentare poate fi un lucru bun. Eu, unul, dacă mă întorc în perioada școlii, cred că uneori mi-ar fi prins bine să nu trebuiască să mă gândesc în fiecare dimineață cum să mă îmbrac și dacă hainele mele se compară cu ale celorlalți.
Uniforma poate simplifica rutina de dimineață, poate reduce presiunea de statut legată de haine și poate crea un anumit sentiment de apartenență la școală. În plus, există și un argument practic: într-o școală în care toți elevii poartă același tip de îmbrăcăminte, persoanele străine pot fi identificate mai ușor.
Problema nu este, așadar, uniforma în sine. Problema este obligativitatea ei la nivel național și ideea că aceasta ar reprezenta o soluție pentru problemele educației.
Poate o școală să aibă uniformă? Sigur.
Dacă o școală își stabilește propria uniformă, iar comunitatea școlară este de acord cu ea, discuția este diferită. Există deja școli, inclusiv în România, care au uniforme.
În Marea Britanie, uniformele sunt foarte răspândite, dar nu există o lege națională care să oblige toate școlile să le introducă. Decizia aparține școlilor. În alte țări europene, precum Finlanda, Germania, Norvegia sau Italia, uniforma obligatorie nu reprezintă modelul general.
Asta ridică o întrebare simplă: dacă o școală consideră că uniforma îi este utilă, de ce trebuie să decidă statul pentru toate școlile?
Și mai există un detaliu despre care se vorbește mai puțin: costul.
O uniformă nu înseamnă neapărat un tricou. Poate însemna haine pentru vară, haine pentru iarnă, sacou, pantaloni, încălțăminte și piese de rezervă. Dacă un copil își pătează sau rupe tricoul obișnuit, părintele cumpără altul. Dacă distruge o piesă de uniformă, trebuie să cumpere o altă piesă identică.
Pentru familiile cu venituri mici, aceste costuri suplimentare pot conta.
Întrebarea adevărată este alta
În loc să ne întrebăm doar dacă elevii ar trebui sau nu să poarte uniforme, poate ar trebui să ne întrebăm ce vrem să reparăm prin această uniformă.
Vrem să reducem comparația dintre copii? Atunci trebuie să vorbim și despre diferențele de acces la educație.
Vrem mai multă disciplină? Atunci trebuie să vorbim despre calitatea actului de predare, despre relația dintre familie și școală și despre comportamentul din școli.
Vrem rezultate mai bune? Atunci trebuie să discutăm despre abandonul școlar, profesori calificați, infrastructură, digitalizare, laboratoare și rezultatele elevilor.
Pentru că există riscul să confundăm ordinea cu progresul.
O școală în care toți copiii poartă aceeași uniformă poate arăta mai ordonat. Dar dacă în spatele acelei uniforme se află aceleași toalete în curte, aceeași lipsă de profesori, aceleași diferențe de acces la educație și aceleași probleme de infrastructură, atunci problema nu a dispărut.
Doar am îmbrăcat-o frumos.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.