Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

23 de reguli de prezentare la camera de gardă: poate că textul o să pară cam dur, dar conține lucruri adevărate

Medicină de urgență

Foto: Guliver Getty Images

Poate că textul o să pară cam dur, dar conține lucruri adevărate care trebuie înțelese și aplicate în consecință. E ceva important și ar trebui respectat cu strictețe.

– dacă nu ai o urgență reală, trebuie să mergi la medicul de familie sau la ambulator;

– dacă e urgență maximă, e ok să fii nespălat, nu mă deranjează deloc, nu voi avea timp oricum să realizez că miroși urât, dar cum 80% din prezentări nu sunt urgențe, spală-te, te rog frumos!

– ai o durere de genunchi de cinci luni, ai venit în gardă, cred că poți aștepta puțin până mă ocup de urgențele reale. Dacă după prima analiză a mea ți-am zis să aștepți, aștepți cuminte și respectuos, nu bagi capul la fiecare trei minute să spui “da’ pe mine chiar nu mă vede nimeni?”

– nu mă interesează biletul tău de trimitere de la medicul de familie. Un BT este pentru ambulator sau internare prin cronici, dacă ai avut timp să îl procuri e clar, nu ești urgență. Un BT la gardă înseamnă trișare și niciun medic urgentist nu va face internări în modul acesta;

– nu vii la camera de gardă spunând “nu mă supără nimic, vreau și eu să mă investighez”. Serios? Vrei să stau trei ore cu tine să îți fac și turul spitalului?

– nu vii și-mi spui “îl cunosc pe profesorul X sau pe politicianul Y”. Așa, și? Vrei să las un edem pulmonar acut și să te văd pe tine că ai nu știu ce cunoștință? Pentru mine ești tot om, stai cuminte pe scaun, te văd cum pot;

– nu vii și-mi spui “haideți mai repede că trebuie să-mi iau copilul de la școală” când ai simptome banale de răceală de patru zile și te-ai gândit să te vadă repede un expert în gardă. Stai cuminte și aștepți;

– nu vii și mă forțezi să te internez. Spitalul nu e hotel. Internez urgențele reale care chiar au nevoie de spitalizare;

– nu vii cu ambulanța și cobori din ea spunându-i șoferului “hai mersi că m-ai adus”. Salvarea nu e taxi;

– dacă ai venit cu ambulanța nu înseamnă automat că ești urgență și ai întâietate; dacă medicul consideră că nu e ceva grav, tot pe hol ajungi și urmează să fii văzut după criterii clare;

– camera de gardă nu e zonă de advertising. Ai fiica pe pat și tu împarți pliante cu restaurantul tău tuturor cadrelor medicale? Ești sănătos la cap?

– nu-mi spui “eu nu vreau să fac nicio injecție și nu iau nici pastile”. Dacă o faci, ești liber să pleci. Poate preferi doar aplicări de muștar pe piept sau foi de varză, se pot pune în altă parte;

– dacă ești răcit de cinci zile și vii speriat la gardă, spunându-mi că ai și luat antibiotic de capul tău fără niciun motiv medical concret, din partea mea ești liber să pleci. Dacă nu e infecție bacteriană, antibioticul e zero și poate atrage probleme ulterioare deosebit de grave;

– nu vii și-mi spui “locuiesc peste drum, vreau să-mi luați și mie o tensiune, sunt curios”. Da, iau tensiunea arterială, las garda și vin să-ți verific priza acasă, să o iau și pe cea electrică;

– nu-mi spui “tumefacție” sau alt termen medical. Îmi zici “umflătură”. Nu ești mai deștept dacă vrei să-mi arăți că te pricepi la termeni. Am pierdut timp prețios cu cineva care se chinuia să găsească unii termeni, când putea discuta simplu și eficient. Vin și medici în UPU, care vorbesc în termeni de specialitate și totul merge brici. Numai să nu fie forțat, că ultimul lucru pe care îl vrem e să ne impresionăm între noi și să stâlcim anamneza;

– dacă îmi zici “am venit pentru o a doua opinie, știu deja de pe Google ce am” nu o vei primi de la mine. Eu gândesc cazurile mai bine decât Google și nu sunt pe locul doi;

– nu pătrunzi cu tot familionul în camera de gardă. Familionul poate sta în holul mare, ies eu și dau informații cu duiumul, fără grijă;

– dacă ai o rudă medic, nu vreau să se bage peste actul meu medical. Eu sunt la urgență, eu tratez. Altfel sunt încurcat, nicidecum ajutat;

– camera de gardă nu e loc de psihoterapie să vii de trei ori pe săptămână cu aceleași probleme psihice. Serios. Le tratezi în altă parte;

– nu-mi spui “am și eu nevoie de o adeverință”. O obții de la medicul de familie sau din ambulator;

– nu-mi spui “ce părere aveți despre vaccinuri și Olivia Steer? Eu nu prea vreau să-mi vaccinez copiii la câte am citit…” Serios, vaccinurile ar trebui să fie obligatorii, ca să evităm tot felul de discuții și epidemii care pun și alte vieți în pericol;

– dacă înjuri, ai impulsul de a ridica un pumn la mine și mă tot ameninți, nu chem paza să te dea afară. Chem paza să te imobilizeze, sun la poliție și vei suporta toate consecințele.

– te interesezi dacă am pediatrie înainte să vii cu copilul în brațe, spunându-mi apoi “da’ ce dracu spital e ăsta?” Dracul nu stă pe lângă mine oricum, am numai îngeri aproape.

Medicina nu-i joacă și camera de gardă înseamnă urgență, strictețe, reguli clare. Cum sunt cele de sus. Momentan, UPU la noi înseamnă piață și medicul este sufocat de cazuri care nu au ce căuta acolo, de energii negative, de înjurături. Uneori e sufocat de mâini viguroase implantate în gât de către aparținători foarte liniștiți.

Am scris acest text după o gardă încărcată în care, culmea, am văzut aproape toate exemplele date mai sus. În aceeași gardă. Eram cu energia la pământ și nervii întinși la maximum când am conceput regulile. Țineți cont de asta și luați doar esența, care e deosebit de importantă.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cri check icon
    Cele scrise de domnul doctor sunt perfect reale, putand fi confirmate de orice medic care face de garda in spitale.
    Numai ca dl. doctor uita o serie de aspecte esentiale care, in opinia mea, contribuie atat la aglomerarea inutila a prezentarilor la spital, cat si la suprasolicitarea artificiala a cadrelor medicale.
    1. Obligativitatea biletul de trimitere l-a transformat pe medicul de familie intr-un fel de ""jupan"" al sistemului public de sanatate, atat medicii cat si pacientii devenind robii unor proceduri birocratice tembele inventate de Casa de Asigurari, hartii care sunt pur birocratice si nu au nicio valoare medicala. Astazi, in anul de gratie 2018, daca nu esti urgenta majora, doctorii te ""cauta"" mai intai de biletul de trimitere si de cardul de asigurat, abia apoi te intreba ce problema de sanatate ai.
    2. Obligativitatea biletului de trimitere emis de medicul de familie restrictioneaza grav accesul liber al pacientilor la medicii din ambulatoriile de specialitate, contrar oricaror norme etice si profesionale.
    Practic, atat pacientii cat si medicii specialisti au devenit subordonatii medicului de familie, intrucat fara blestematul de bilet de trimitere, specialistul nu te poate consulta ""gratuit"" si nici nu-ti poate da concediu medical si medicamente compensate, desi esti ""asigurat"".
    3. In astfel de conditii, adica de dependenta a pacientilor dar si a specialistilor de biletul emis de medicul de familie, medicii de familie s-au transformat din medici in birocrati care emit doar hartii, iar bolnavii asteapta cu orele pe la usile lor sau cu saptamanile pentru o programare.
    4. Singura ratiune a existentei biletului de trimitere ar trebui sa fie internarea in spital, pentru ca bolnavul sa treaca mai intai prin ""filtrul"" specialistului din ambulator; in afara urgentelor, prezentarea la spital ar trebui sa se faca doar la recomandarea specialistului din policlinica, fara a mai obliga bolnavul sa treaca si pe la medicul de familie care sa-i dea trimitere la specialist, care specialist la randul lui sa-i de alt bilet pentru spital, etc etc, adica o birocratie absolut cretina.
    5. Intrucat internarea in spital inseamna apelarea la specialistii din spitale precum si tratamente specifice, medicii de familie ar trebui sa fie exclusi din acest circuit.
    6. Oamenii se prezinta abuziv la camerele de garda ale spitalelor nu doar din lipsa unei educatii elementare ci si, din ce in ce mai frecvent, pentru ca ei incearca sa evadeze din lantul aberant al biletelor de trimitere; acesta este si motivul pentru care cei mai pricopsiti prefera sa aibe o consultatie cu plata in privat, pentru a nu mai pierde timp pe la usile medicilor de familie ca sa intre in posesia biletului de trimitere.
    7. Eliminarea obligativitatii biletului de trimitere pentru consulturile din ambulatorii ar permite ca medicii de familie sa re-devina medici si ar permite si liberul acces al bolnavilor la specialistul din ambulatoriul de specialitate.
    8. Sa nu uitam un aspect important: medicii de familie au un venit garantat in baza listei de pacienti arondati pe care ei au inregistrta-o la Casa de Asigurari, astfel ca ei nu mai sunt obliigati sa aibe si activitate medicala concreta pentru a castiga bani; de cealalta parte, specialistii din ambulatoriu nu au un venit garantat precum medicii de familie, ci sunt platiti la numarul de bilete de trimtere primite de la colegii medici de familie; consecinta este ca medicul specialist, desi are o calificare medicala superioara medicului de familie, este in fapt subordonatul acestuia, care decide daca ii trimite sau nu pacienti cu bilet de trimitere. O aberatie totala !
    • Like 0
  • Cum au rezolvat altii problema asta... https://towardsdatascience.com/sfd-and-uk-comparative-analysis-of-ambulance-service-ed3581fbb1ec
    • Like 0
  • „Esența”, ce-i drept, e corectă, însă n-ar fi rău să scrieți și despre reversul medaliei: doctori care își cheamă la urgență cunoscuți pentru diagnosticare, uneori și pentru intervenții chirurgicale complet lipsite de caracter de urgență!
    • Like 2
  • Chiar azi am comentat ,cam in acelasi sens dar din pozitia de pacient ,o postare a cuiva care se vaita ca nu se acorda ingrijirile necesare in camera de garda sau la UPU . In cele 5 cazuri cand am ajuns la urgenta ,in timpul unei singure luni , cu cresteri bruste si mari de tensiune din cauza unei artere coronare infundate ,am vazut tot felul de minuni . Cel mai des medici care se chinuiau sa le explice oamenilor ca ei trateaza crize ,nu boli . Oamenii nu inteleg diferenta intre UPU si biroul de internare al unui spital .Din cele 5 vizite ale mele la UPU ,una singura s-a soldat cu internare ,a patra , cand mi s-a pus si diagnosticul si s-a facut si schema de tratament . In celelalte 4 dati am fost stabilizata si am plecat acasa . A cincea oara a fost mai mult o panica creata de faptul ca nu -mi scazuse tensiunea dupa ce folosisem de trei ori Nitromintul si am chemat salvarea conform indicatiilor din prospect .Cauza a fost atunci pe fond nervos si mi-au tratat-o cu Distonocalm . Marea majoritate a medicilor de familie , parc -ar fi extrateresti ,ori nu-i intereseaza soarta pacientilor ,ori sunt foarte slab pregatiti ca altfel nu-mi pot explica cum pot fi atat de indiferenti . Poate au prea multi pacienti si nu fac fata dar nu este o relatie apropiata in care sa-i poti spune toate problemele tale fizice sau psihice . Ii spuneam medicului meu de familie ca nu pot sa respir ca n-am putere si el spunea sa slabesc iar eu aveam o artera coronara infundata 85% si nu mi-a dat macar o trimitere la un cardiolog . Daca medicii de familie si-ar face mai bine treaba ar ajunge mai putine persoane in situatii de urgenta . Despre preventie cred ca nici nu poate fi vorba , analizele periodice pe care le facem , in fiecare an , nu arata mare lucru .Educatia pacientilor dar si penalizarea medicilor de familie care nu -si fac treaba ,a pacientilor care nu efectueaza controalele si analizele recomandate de medicul de familie . Toate astea ar putea descongestiona Unitatile de Primiri Urgente dar ar preveni si multe tragedii . Oameni din ce in ce mai tineri au probleme medicale grave . Eu am inceput sa am probleme dupa varsta de 55 de ani si acum daca respect tratamentul si regimul de viata prescris , am revenit aproape la normal . Culmea este ca dupa prima criza ,cand am ajuns la urgenta ,am fost la consultatii si la o clinica privata si tot degeaba. Cum clinica respectiva nu avea contract cu casa de asigurari a inceput o avalansa de cheltuieli pe controale si analize pe care un om obisnuit nu si le poate permite si mi-a trebuit ceva timp sa inteleg sistemul , sa caut o alta clinica la care se platea doar o diferenta intre suma decontata de casa de asigurari si tariful clinicii . O intreaga nebunie . Cu medicamentele compensate acelasi lucru . O diferenta de 300 de lei intre pretul medicamentelor gasite de mine conform Site -ului Medicamente compensate .ro si oferta farmaciei . Ce poate face un un batran ,un om care nu stie sa foloseasca calculatorul ? Se duce la spital ca nu -l vor lasa sa moara . Unii nu stiu nici macar ce-i ala tratament ambulatoriu .Tot respectul si toata dragostea ,pentru medicii din spitalele din Romania , de la UPU , SMURD si de pe ambulante . Mie mi-au salvat viata de mai multe ori ,incepand cu varsta de 9 luni .
    • Like 3
  • Exceptional! Propun printare, laminare, expunere pe holuri spital. Pe holuri spitale, la plural. Nu glumesc. E scris clar, concis, cu exemple reprezentative pentru intreaga fauna umana. Face educatia necesara, si poate produce asanarea necesara in munca celor de la UPU. Mai ramane ca si "managerii" sa citeasca in cheia asta ...
    • Like 4
  • Aveti perfecta dreptate!
    • Like 1
  • David Z. check icon
    Am citit textul, sunt de acord cu aceste reguli, mi se par de bun simț. Textul ar fi avut un efect mai pozitiv fără defularea inerentă.
    • Like 2
    • @ David Z.
      Defularea poate fi scuzabilă, inerentă, nu!
      • Like 1
    • @ aurora oncescu
      David Z. check icon
      De ce?
      • Like 0
    • @ David Z.
      Pentru că un medic trebuie să știe să se stăpânească, ceea ce autorul textului și sugerează de altfel.
      • Like 1
  • bluenavy check icon
    Traim un moment in istorie in care distanta reverentiala dintre pacient si medicul-Dumnezeu se scurteaza dramatic, intocmai ca distanta dintre votant si politicianul-Dumnezeu, ca distanta dintre elev si profesorul-Dumnezeu si ca distanta dintre cetatean si politistul-Dumnezeu. Toate aceste elite "redevin oameni". Si "caderea de pe piedestal" e o grea lectie intru modestie. Ea taie tot ce nu e valoare, abilitate si motivatie reala, profunda, lasand esenta dureros la vedere.

    Frustrarea e mare, lipsa de respect care o determina la fel de mare, insa feriti-va de cea mai mare capcana a acestei situatii: sa nu ajungeti sa va dispretuiti pacientii. In acel moment ati murit ca medic.

    Omenia si valoarea dumneavoastra intelectuala este singura combinatie care face diferenta pentru cei care se afla in suferinta reala, si nu merita sa fie sufocate de ura pentru niste nesimtiti smenari care cauta sa "se bage in fata" precum gonitorii dupa salvare. Pentru acestia trebuie un tratament la fel de special precum se cred ei: Distantare, Descurajare, Delegare (Trimitere). Aveti una dintre mintile cele mai ascutite dintre medici - deci va dati seama ca nu depinde doar de dumneavoastra sa reusiti sa-i triati si educati, ci de o echipa. Pana formati echipa, aveti holuri si sali de asteptare cu pereti gata de a informa. Folositi ingenuitatea parintelui cu reclamele la restaurant - nu e nevoie sa stea cineva pe capul omului, el poate citi singur, cat asteapta. Cu un afis colorat care sa suscite atentia, va faceti viata putin mai usoara. Acceptati ca oamenii se vor interesa din toate sursele la indemana lor despre problemele care-i chinuie, mai ales daca acestea ii chinuie rau - e un comportament normal. Acceptati ca oamenii vor spune prostii ca sa umple "conversational" momentele de disconfort. Acceptati ca multi nu pot fi nici foarte logici nici foarte lucizi cand va intalniti, datorita situatiei. Acolo unde emotiile si fricile "fierb" singurul care poate fi pregatit suficient cat sa aduca ghidare si echilibru sunteti dumneavoastra (si echipa dumneavoastra). Acesta este punctul de plecare pentru solutii.

    Luati aminte ca ati ales sa lucrati intr-un mediu foarte dificil, caracterizat prin alerta maxima, viteza si presiune emotionala. Daca vroiati lauri si osanale va alegeati alta specialitate. Dar ceva in temperamentul, caracterul si structura dumneavoastra a inclinat balanta aici. Sunteti constient ca veti avea nevoie de ajutor cu toata mania, frustrarea si tristetea pe care le acumulati zilnic. Nu e de joaca, si nu, nu sunteti nici dumneavoastra Dumnezeu (sau Google) sa aveti toate raspunsurile si sa va puteti repara singur chiar in orice situatie.

    Daca simtiti ca nu mai puteti, daca simtiti frustrarea lipsei de apreciere, daca simtiti ca va vine sa loviti "virtual" in pacienti, daca nu-i mai puteti vedea ca oameni si egali - acesta este semnul ca ati ajuns la un punct in care e nevoie de ajutor dinafara. Si, ca si pacientii dumneavoastra, o sa incepeti cu Google, "hapuri", sfaturi de la prieteni, plangere la colegi si familie ... ca pana la urma sa ajungeti la un profesionist care va va scoate cu o gluma din ideea ca solutiile le puteti gasi singur, va va spune ce nu spune netul, si cu blandete o sa va redea puterea si uneltele necesare pentru a va re-inradacina in realiatea zilelor noastre si a reusi sa o afectati pozitiv.

    In rest, "peisajul" e "colorat", asa cum doar la UPU se poate: oameni de toate felurile, toate temperamentele, toate tipurile de reactie la stress/frica/comoditate. Avem nevoie de luciditate? Clar. Avem nevoie de bun simt? Absolut. Avem nevoie de protectie? Fara discutie. Aici e buba mare si ati pus punctul pe "i". Insa nimic din acestea nu e posibil instant, din pacate. Educatia... functioneaza doar facuta continuu, fara intrerupere, peste tot.

    Curaj, capul sus, mintea limpede, mana sigura, vorba buna. Tot respectul pentru munca pe care o depuneti pentru cei din jur, in toate momentele mai putin demne ale vietilor lor.
    • Like 6


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult