Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

37 ani de la catastrofa de la Cernobîl. Cele 10 lecții de leadership pe care teribilul accident ni le-a oferit cu un preț imens

Cernobîl - IMDB

Foto IMDB

Pe 26 aprilie anul acesta s-au împlinit 37 de ani de la dramaticul accident nuclear înregistrat la centrala nucleară de la Cernobîl din Pripyat, Ucraina (atunci URSS). Cu această ocazie am revăzut seria HBO care ne readuce aminte de acest accident teribil.

Urmărind evenimentele în dinamica lor, prezentate de scenariștii HBO, am început să observ anumite trăsături de leadership (sau lipsă de leadership), cât și fluxuri organizaționale.

Rațiunea pentru care scot în evidență aceste lecții este aceea că ele ar putea servi drept modele în modurile de comunicare, respectiv de organizare ale organizațiilor complexe din ziua de astăzi (companii private, structuri guvernamentale etc.).

Nu îmi propun să abordez dimensiunea științifică, cea de impact asupra mediului sau cea privind costul economic uriaș. Nu voi aluneca nici înspre dimensiunea politică.

Voi evoca aceste lecții în strânsă legătură cu personajele principale, întrucât acestea ies în evidență prin comportamentul și deciziile luate în momentele cheie ale accidentului și ulterior. Mini-seria are două personaje principale și câteva personaje secundare, formate din câțiva oameni de știință, respectiv din membri ai Partidului Comunist, inclusiv fostul președinte al URSS, Mihail Gorbaciov.

Primul personaj principal este Valeri Legasov. La momentul dezastrului de la Cernobîl, Legasov era adjunctul prim-directorului Institutului de Energie Atomică Kurchatov. Așa cum este prezentat în seria HBO, după accident, el a fost nominalizat ca membru principal al comisiei guvernamentale desemnate pentru a investiga cauzele dezastrului și pentru a gestiona ulterior planul de remediere a consecințelor.

Legasov este portretizat ca un om de știință foarte experimentat și cu o moralitate ridicată care, din când în când, joacă după regulile Partidului pentru a-și putea îndeplini sarcinile. La 2 ani după accident și după ce a pus pe făgaș planul de remediere, căzând pradă unei conștiințe încărcate și a unei presiuni emoționale puternice, el se sinucide. Chiar în debutul seriei, regizorul îl prezintă în timp ce își înregistrează opiniile necenzurate despre accident și despre acțiunile întreprinse ulterior.

După cum chiar Legasov mărturisește: „Ei bine, acum am spus tot ce știu. Bineînțeles că vor nega, întotdeauna o fac.”

Așadar, inspirate de la personajul său, respectiv din comportamentul acestuia, se desprind câteva trăsături demne de luat în considerare pentru liderii aspiranți:

1. În primul rând, avem în fața noastră un profesionist bine pregătit și rezultat al meritocrației, deși el se consideră un „om de știință naiv”. Pe baza experienței sale și în strânsă colaborare cu alți oameni de știință (personificați colectiv și anonim într-un personaj fictiv – Ulana Homiuk), Legasov a propus și implementat aspecte critice ale planului de remediere de la Cernobîl.

Mesajul cheie de preluat, în special pentru instituțiile publice, ar fi acela că, la momente importante, experții aleși / angajați pe criterii de meritocrație și expertiză sunt aceia care fac diferența și scot organizațiile din criză.

2. În al doilea rând, Legasov este genul de persoană care nu ezită niciodată să conteste status-quo-ul (puternic apărat în Partidul Comunist de către „aparatcik”), deși în anumite momente critice acțiunile sale sunt influențate de prioritățile Partidului (de exemplu, când este „încurajat” să nu prezinte toate detaliile accidentului în fața adunării Agenției Internaționale pentru Energie Atomică de la Viena). De fiecare dată obiectivul său a fost de a salva cât mai multe vieți. Ca organizație, a încuraja angajații cu experiență să conteste status quo-ul este o practică sănătoasă, mai ales atunci când organizația începe să patineze în inerție.

3. Curajul. În cazul liderilor, curajul, chiar și atunci când este însoțit de sacrificii, este o trăsătură „must-have”.

De exemplu, atunci când a fost desemnat de Gorbaciov pentru a vizita centrala, care încă ardea și emana niveluri fatale de radioactivitate, respectiv pentru a coordona măsurile reparatorii specifice, Legasov nu a ezitat să își asume rolul primit, chiar dacă perioada petrecută în zona puternic contaminată îi va fi redus speranța de viață cu câțiva ani.

În ceea ce privește „așa nu”-ul din seria de întâmplări, HBO ni-l prezintă pe Anatoli Diatlov. Deși nu este un personaj principal în serial, el a fost cu prisosință un personaj cheie în accident.

Diatlov era la momentul respectiv adjunctul inginerului-șef al centralei, iar în noaptea accidentului conducea echipa de operatori din tura de noapte, în camera de control.

Acesta ne este descris ca un personaj negativ al evenimentului, chiar de către Legasov, în monologul său din primul episod: „Tot ce vrem să știm este: cine a fost de vină? În această poveste este vorba de Anatoli Diatlov. El a fost prima opțiune [n. de vinovat]. Un individ arogant, neplăcut, avea în grijă camera de control în noaptea aceea, el dădea toate ordinele și nici prieteni nu avea. Sau cel puțin nu unii relevanți.”

Răspunderea sa privind accidentul a rămas larg acceptată în lumea științifică ca principal motiv al tragicului accident (deși s-a consemnat ulterior că nu a fost singurul motiv). Ca dovadă, la un an distanță, acesta, împreună cu ceilalți 2 lideri ai centralei, a și fost condamnat la zece ani de închisoare.

Urmărind personajul lui Diatlov, prin șirul evenimentelor, producătorii ne arată, de data aceasta, și câteva trăsături negative, trăsături pe care liderii nu ar trebui să le aibă:

4. Cea mai elocventă trăsătură de caracter este hybris-ul lui Diatlov – un nivel crescut de aroganță profesională și încredere de sine oarbă, ambele culminând cu un nivel ridicat de condescendență față de propria echipă.

Ca o trăsătură de evitat, cred că este de la sine înțeles că organizațiile ar trebui să preîntâmpine angajarea unor astfel de lideri sau cel puțin să asigure plase de siguranță în jurul acestora (Ex. validarea deciziilor critice prin consens la nivel de echipă de conducere etc.).

5. Deși părea să aibă competențe superioare echipei, Diatlov era un slab comunicator și manifesta totală lipsă de respect față de majoritatea subordonaților săi.

În sprijinul acestor opinii, iată, de exemplu, un citat preluat din primul episod al seriei HBO, care prezintă dialogul din camera de comandă din timpul accidentului:

„Tu și Toptunov, idioților, ați aruncat reactorul în aer!”

Poate că în lumea corporatistă de astăzi așa ceva este inacceptabil, dar merită reamintit faptul că un astfel de comportament pune oamenii în defensivă, îi demotivează, iar rezultatele nu pot fi decât foarte slabe.

6. În momentele de panică din timpul accidentului, reiese foarte clar că echipa sa era formată din personal mai degrabă aflat la început de carieră. Deși nu putea fi neapărat tras la răspundere pentru abilități reduse de recrutare, a avea o echipă slab instruită și a fi prins cu garda jos la momente de criză, acesta constituie un punct slab al oricărui lider. Așadar, merită reamintit că, în cele din urmă, managerul este responsabil pentru nivelul de instruire și competențele echipei sale.

7. Lipsa de empatie pe care Diatlov o manifestă față de suferința membrilor echipei sale cauzată de expunerea la radiații, este o altă trăsătură negativă în leadership. Și pentru a pune paie pe foc, în toată tensiunea crizei, el găsește timp să-și amenințe unii subalterni cu datul afară.

În regulă, poate că în gestionarea crizelor nu este timp pentru empatie, dar în momente ca acestea se disting adevărații lideri și tot atunci aceștia câștigă respectul și angajamentul echipelor. Prin empatie.

Un alt personaj important, al doilea personaj principal, interpretat magistral de Stellan Skarsgard, este Boris Șcerbina. Șcerbina este întruchiparea profilului „aparatcik” (n. carieristul de partid) și, pe tot parcursul implementării planului de remediere, ne arată modul de lucru al Partidului Comunist.

Prin prisma lui Șcerbina și a membrilor de partid, producătorii serialului scot în evidență și câteva defecte organizaționale:

8. Lipsa de coeziune din rândul echipei de conducere a centralei (Briuhanov, Fomin și Diatlov), așa cum reiese din prima lor ședință (de urgență), la o oră după explozie. Citind dialogul lor printre rânduri, dinamica lor de grup este destul de evidentă, cu Briuhanov condescendent față de adjunctul său Fomin, în timp ce Fomin și Diatlov, pasându-și discret responsabilitatea de la unul la altul.

Translatând acest exemplu la unele ședințe executive de astăzi, interpretarea ar fi că, fără un nivel ridicat de coeziune între membrii conducerii executive, organizațiile vor avea dificultăți în a-și îndeplini obiectivele strategice.

9. În cadrul unei guvernări de tip socialist, perioadă în care a avut loc accidentul, fiecare decizie era filtrată de oficialii Partidului (numiți peiorativ și „aparatcik”). Pe cale de consecință, procesul decizional în cadrul unui astfel de model de guvernanță, cu mai multe straturi, este incredibil de lent.

Iar organizațiile care își propun să fie agile, atât în scenarii pozitive / de expansiune, cât și în scenarii de criză, ar trebui să ia în considerare structuri organizaționale cât mai plate.

10. Cenzura și ascunderea informațiilor, ca piatră de temelie a modelului de guvernare socialist.

Începând de la conducătorii centralei și urcând pe scara ierarhică, până la secretarul general al Partidului însuși (adică Gorbaciov), modul de lucru general era axat pe ascunderea informațiilor în raport cu populația sau cu organismele internaționale (în cazul de față informații despre accident), pentru a „proteja interesele de stat”.

Translatând acest mod de lucru la culturile organizaționale, da, tentația de a împiedica scurgerea informațiilor, înainte ca impactul acestora să poată fi evaluat și ținut sub control, rămâne ridicată. Pe de altă parte, modul în care companiile gestionează externalitățile și / sau crizele, în ceea ce privește comunicarea, dacă este unul transparent, are o influență puternică asupra percepției de brand. Mai ales, pe termen lung.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Sunt sigur că nu ați citit nici măcar un alineat din transcriptul celor 5 casete audio care compun memoriile lui Legasov sau alte materiale conexe acestora.
    În caz contrar ați fi știut că între film și memoriile academicianului sovietic există enorm de multe diferențe fundamentale în ceea ce privește evoluția fiecărui personaj implicat.
    Legasov nu e sunat de Șcerbina, ci află de accident la ședința de partid de la Ministerul Construcției de Mașini Medii (Legasov era comunist din convingere conform declarațiilor sale).
    Legasov nu locuia într-un apartament mizer, ci în unul perntru clasa privilegiată, având la dispoziție non-stop un autoturism Volga M-24 negru cu șofer și un pistol Makarov (avea inclusiv permis de port armă).
    Legasov NU PARTICIPĂ la ședința Poliburo de la Kremlin. El s-a întâlnit cu Șcerbina și restul comisiei pe Aeroportul Vnukovo unde Șcerbina ateriza venind de la o altă ședință de partid.
    De la Moscova au zburat la Kiev cu un avion Tu-154, nu cu un elicopter MiL-17.
    Șcerbina, cât era el de Vice Prim-ministru al URSS nu își permitea să-l amenințe, mai ales cu moartea, pe unul ca Legasov.
    Diatlov, Fomin și Briukanov nu au fost arestați pe loc, ci la mai multe luni după accident.
    Comisia nu a mers cu elicopterul la Pripeat, ci cu o coloană auto oficială și s-au dus direct la sediul filialei din Oripeat al PC al RSS Ucraineană, vis-a-vis de Hotelul Polissya și acolo au ținut la ora 22:00 prima ședință de informare.
    Diatlov a participat activ în noaptea accidentului la evacuarea răniților din Blocul 4.
    Briukanov a fost unii din opozanții reactorului RBMK.
    După căderea comunismului Briukanov care a fost arestat abia pe 12 august 1986, a fost achitat și și-a reluat activitatea în sistemul energetic ucrainean, pensionându-se medical în 2015.
    Legasov nu acuză sistemul sovietic nici măcar o singură dată în cele 5 casete audio! Niciodată! Nu în modul prezentat în filmul lui Mazin!
    Legasov NU A PARTICIPAT la procesul intentat conducerii CNE Cernobîl!
    Ultima casetă audio din cele 5 nu conține concluzia lui Legasov din film, ci este un lung interviu. Părți importante din cele 5 casete au fost publicate în URSS în 1988 în zyarul Pravda.
    Aș putea să vă mai exemplific multe alte greșeli din film, dar sper că v-am trezit interesul pentru a citi traducerea în Limba română a celor 5 casete, a memoriilor lui Legasov. O găsiți pe net.
    Lectură plăcută!
    • Like 0
  • andrei andrei check icon
    daca ar exista un cuvant in romana pentru leadership...
    • Like 0
  • Pe total, sunt corecte observațiile și analiza din articol.
    Într-adevăr, serialul CernobÎl este excepțional. (A propos, ca să ne ferim de romgleză, în limba română se spune SERIAL și nu SERIE, care este o traducere prostească a cuvântului ”series” din engleză). Revenind la serial. Acesta m-a impresionat în primul rând fiindcă reușește să transpună privitorul în atmosfera aproape exactă a vremii din spațiul URSS. Deși este produs de HBO, deci în spațiul occidental. E uimitor cum s-a putut surprinde exact esența lucrurilor, fără nicio forțare sau supralicitare. Mai mult filmul pare ferit de prejudecăți, măcar fiindcă ștabul comunist Boris Scerbina, deși la început părea ca toți ceilalți aparatcici, se dovedește în final un om integru și un adevărat lider, fiind la înălțimea misiunii sale și formând împreună cu profesorul Legasov un cuplu aș zice aproape de eroi contemporani, fiecare în felul său. Cei doi rămân și legați de o prietenie solidă. Dincolo de toate, rămâne impresionant însuși marele accident nuclear, cu tot ce a însemnat el. Un adevărat subiect de film, rămas viu și în zilele noastre.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult