Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

7 zile de „dolce vita” la schi în Italia

Dolomiți

Foto: Guliver Getty Images

Cele mai vechi lucruri din memorie pe care le asociez cu Italia sunt din anii '90: imnul Campionatului Mondial de Fotbal – „Un’estate italiana” pe care l-am cântat în fiecare zi pe pârtie, deși „vara nu-i ca iarna” - și de Florin Radu Raducioiu, care după 2 luni de stat în Italia se poticnea la limba română: „como se dice pe la voi?”

Așadar, am întrebat și eu, ca tot românul: „Como se dice 7 zile de dolce vita la schi în Italia?“. Iar raspunsul este Dolomiți. Patrimoniu Natural Mondial Unesco. Și pe bună dreptate. Superbi.

După ce v-am povestit despre schi-ul în Austria, a venit și timpul pentru Italia. Să stabilim niște lucruri de la început:

  • acest „ghid” este o simplă relatare a lucrurilor pe care le-am trăit în ultima săptămână la schi în Italia, nu este un „media trip” finalizat cu un text gen advertorial;
  • anul acesta, până acum, am petrecut 20 de zile pe pârtie (2 în România și 18 în străinătate) și fac acest lucru de mulți ani, așa că știu ce vorbesc când spun că în România merită să te duci la schi doar în timpul săptămânii, când e mai liber;
  • din păcate, mulți dintre români se comportă pe pârtie ca niște sinucigași, se dau „bomba” și riscă să se lovească grav sau să-i accidenteze pe ceilalți.
  • rămân la părerea că, dacă ești „sudist”, pierzi aiurea o zi întreagă prin România dacă mergi cu mașina în Italia sau în Austria. Orădenilor, de pildă, le „rentează” să meargă cu mașina, bucureștenilor le recomand avionul.
  • italienii sunt sociabili și glumeți ca românii. Din punctul ăsta de vedere, m-am simțit mai bine în locantele din Italia decât în cele din Austria.
  • nu totul este low cost. M-am săturat să mai aud expresia românului de tip nou „papa ieftin și bun“. De cele mai multe ori, „papa bun” nu este ieftin.

***

Am decis să mergem în Dolomiți la schi și bine am făcut, pentru că am găsit niște peisaje superbe, puțini oameni pe pârtii, zapadă bine „bătută” și prețuri decente.

Am sărit în Ryanair cu tot cu echipament și direcția Milano Malpensa. Cost rotunjit 200 euro. Am închiriat mașină în aeroport că aveam vreo 4 ore de condus până la prima noastră destinație - Falcade. (Cu firma de închirieri mașini, am avut o mică neînțelegere. Am primit altceva decât ce am cerut si cu cauciucuri de vară. Ne-au dat o pereche de lanțuri în loc de cauciucuri de iarnă). Cost 227 euro, cu asigurare. Apropo de asigurare, asigurarea de călătorie cu opțiunea de sport extrem, facută online, costă 57 de lei.

Drumurile de la Milano spre Dolomiți, indiferent că sunt autostrăzi sau drumuri de munte la 2300 de metri altitudine, sunt impecabile.

Zona în care am mers e una cu „provincii autonome” în Italia, o zonă intens disputată de-a lungul timpului între austrieci și italieni. Totul este dublat în italiană și germană.

Cazările sunt decente, un pic peste tradiționalul apartament de schi. Prețurile sunt de la 40-50 de euro pe noapte pentru cameră dublă. Cina, cu 2 feluri și desert la alegere, plus jumătate de litru de „vino della casa”, variază de la un restaurant la altul, de la 15 euro, la 25 de euro de persoană. Sigur, există și locuri cu prețuri mai mari, fiecare își face singur bugetul.

Top pârtii:

  • Cortina d’Ampezzo – are niște pârtii roșii și negre foarte bune, de o parte și de alta a orașului. Există pârtii tehnice pe care nu le-aș recomanda în niciun caz celor la început de drum, dar și pârtii albastre foarte frumoase. Preferata mea e 66 negru Bigontina, care coboară exact pe sub telescaun (așa că trebuie sa te ferești de stâlpi).
  • San Pellegrino – cu a sa Col Margherita 2500 m – lume puțină, o vale mângâiată de soare și niște piste superbe cu cea mai bună zăpadă pe care am văzut-o.
  • Civetta – aici m-am dat pe 29 roșu de o mie de ori… (Este și locul unde am băut „grappa della casa” de toate felurile: pesca, frutti di bosco, salvia limone, cumino și lista e lunga. Parcă altcumva te dai dupa un astfel de pitstop. Cel puțin mai relaxat...)
  • Apoi mi-au plăcut mult: 5 Torri, Carezza, Lagazuoi, Valea Ascunsă, Predazzo, Alta Badia. Partea bună dacă ești cu mașina e că te poți duce în fiecare zi în altă parte. Și merită să faci turul ăsta.

Ce mi-a mai plăcut:

  • Cina la Pitt Mini Bar – unde l-am cunoscut pe Ștefan care îți face un grătar așa cum știe el mai bine. M-am folosit de cunoștintele de germană și i-am spus de cum am intrat „Zwei Menschen zu essen und trinken” de l-am făcut pe om să râdă în hohote. Motiv pentru care la final ne-a invitat la un digestiv: am mâncat cuburi de zahăr îmbibate în alcool si mentă.
  • Billy – câinele Terranova al proprietarei poloneze de la Al Sasso di Stria – care voia doar să fie mângâiat, alintat, iubit, balos, jucăuș.
  • Românii pe care i-am întâlnit la muncă în fiecare hotel și cabană din zonă. Foarte amabili și comunicativi. Mulți din zona Clujului, din Bacău, Buzău. (Erau chiar și italieni căsătoriți cu românce care se prezentau că sunt din Galați).
  • Drumul într-o seară prin Passo Pordoi la peste 2300 m când ningea ca în povești, zapadă pe margini de 3-4 metri, de a trebuit să montăm lanțurile că nu mai mergea treaba. Și apoi ajunși la hotel am „înfipt” atât de bine mașina în parcare, că a doua zi a trebuit să o scoată tractată cu un 4x4.
  • Cel mai bun Apfelstrudel din lume pe Valea Ascunsă, cum cobori de la Lagazuoi spre Alta Badia.
  • Albastra către Alta Badia în care am fost tractați de cai preț de vreo 2 kilometri. Se numește Horselift și este un „teleschi” unic. Pentru 2,5 euro.

Una peste alta, a fost minunat. „Notti magiche/ inseguendo un goal/ sotto il cielo/ di un’estate italiana”… Io sono Adriano e grazie per la lettura.

Buget per persoană:

Transport avion: 200 euro

Rent-a-car: 227 eur per mașină

Cazare cu demipensiune, plus câte un digestiv: 420 - 450 euro

Skipass Dolomiți Superski (cu acces peste tot): 54 euro pe zi

Suveniruri din lemn: 100 euro

„De-ale gurii” pe pârtie în timpul zilei, gen grappa, bere, pizza etc: 20 - 25 euro pe zi

Total: 1300 – 1400 euro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • daca n-ai facut circuitul neintrerupt de partii Sella Ronda, se cheama ca ai fost degeaba in Dolomiti... sau ca mai ai un motiv sa revii :)
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult