Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

7 zile de „dolce vita” la schi în Italia

Dolomiți

Foto: Guliver Getty Images

Cele mai vechi lucruri din memorie pe care le asociez cu Italia sunt din anii '90: imnul Campionatului Mondial de Fotbal – „Un’estate italiana” pe care l-am cântat în fiecare zi pe pârtie, deși „vara nu-i ca iarna” - și de Florin Radu Raducioiu, care după 2 luni de stat în Italia se poticnea la limba română: „como se dice pe la voi?”

Așadar, am întrebat și eu, ca tot românul: „Como se dice 7 zile de dolce vita la schi în Italia?“. Iar raspunsul este Dolomiți. Patrimoniu Natural Mondial Unesco. Și pe bună dreptate. Superbi.

După ce v-am povestit despre schi-ul în Austria, a venit și timpul pentru Italia. Să stabilim niște lucruri de la început:

  • acest „ghid” este o simplă relatare a lucrurilor pe care le-am trăit în ultima săptămână la schi în Italia, nu este un „media trip” finalizat cu un text gen advertorial;
  • anul acesta, până acum, am petrecut 20 de zile pe pârtie (2 în România și 18 în străinătate) și fac acest lucru de mulți ani, așa că știu ce vorbesc când spun că în România merită să te duci la schi doar în timpul săptămânii, când e mai liber;
  • din păcate, mulți dintre români se comportă pe pârtie ca niște sinucigași, se dau „bomba” și riscă să se lovească grav sau să-i accidenteze pe ceilalți.
  • rămân la părerea că, dacă ești „sudist”, pierzi aiurea o zi întreagă prin România dacă mergi cu mașina în Italia sau în Austria. Orădenilor, de pildă, le „rentează” să meargă cu mașina, bucureștenilor le recomand avionul.
  • italienii sunt sociabili și glumeți ca românii. Din punctul ăsta de vedere, m-am simțit mai bine în locantele din Italia decât în cele din Austria.
  • nu totul este low cost. M-am săturat să mai aud expresia românului de tip nou „papa ieftin și bun“. De cele mai multe ori, „papa bun” nu este ieftin.

***

Am decis să mergem în Dolomiți la schi și bine am făcut, pentru că am găsit niște peisaje superbe, puțini oameni pe pârtii, zapadă bine „bătută” și prețuri decente.

Am sărit în Ryanair cu tot cu echipament și direcția Milano Malpensa. Cost rotunjit 200 euro. Am închiriat mașină în aeroport că aveam vreo 4 ore de condus până la prima noastră destinație - Falcade. (Cu firma de închirieri mașini, am avut o mică neînțelegere. Am primit altceva decât ce am cerut si cu cauciucuri de vară. Ne-au dat o pereche de lanțuri în loc de cauciucuri de iarnă). Cost 227 euro, cu asigurare. Apropo de asigurare, asigurarea de călătorie cu opțiunea de sport extrem, facută online, costă 57 de lei.

Drumurile de la Milano spre Dolomiți, indiferent că sunt autostrăzi sau drumuri de munte la 2300 de metri altitudine, sunt impecabile.

Zona în care am mers e una cu „provincii autonome” în Italia, o zonă intens disputată de-a lungul timpului între austrieci și italieni. Totul este dublat în italiană și germană.

Cazările sunt decente, un pic peste tradiționalul apartament de schi. Prețurile sunt de la 40-50 de euro pe noapte pentru cameră dublă. Cina, cu 2 feluri și desert la alegere, plus jumătate de litru de „vino della casa”, variază de la un restaurant la altul, de la 15 euro, la 25 de euro de persoană. Sigur, există și locuri cu prețuri mai mari, fiecare își face singur bugetul.

Top pârtii:

  • Cortina d’Ampezzo – are niște pârtii roșii și negre foarte bune, de o parte și de alta a orașului. Există pârtii tehnice pe care nu le-aș recomanda în niciun caz celor la început de drum, dar și pârtii albastre foarte frumoase. Preferata mea e 66 negru Bigontina, care coboară exact pe sub telescaun (așa că trebuie sa te ferești de stâlpi).
  • San Pellegrino – cu a sa Col Margherita 2500 m – lume puțină, o vale mângâiată de soare și niște piste superbe cu cea mai bună zăpadă pe care am văzut-o.
  • Civetta – aici m-am dat pe 29 roșu de o mie de ori… (Este și locul unde am băut „grappa della casa” de toate felurile: pesca, frutti di bosco, salvia limone, cumino și lista e lunga. Parcă altcumva te dai dupa un astfel de pitstop. Cel puțin mai relaxat...)
  • Apoi mi-au plăcut mult: 5 Torri, Carezza, Lagazuoi, Valea Ascunsă, Predazzo, Alta Badia. Partea bună dacă ești cu mașina e că te poți duce în fiecare zi în altă parte. Și merită să faci turul ăsta.

Ce mi-a mai plăcut:

  • Cina la Pitt Mini Bar – unde l-am cunoscut pe Ștefan care îți face un grătar așa cum știe el mai bine. M-am folosit de cunoștintele de germană și i-am spus de cum am intrat „Zwei Menschen zu essen und trinken” de l-am făcut pe om să râdă în hohote. Motiv pentru care la final ne-a invitat la un digestiv: am mâncat cuburi de zahăr îmbibate în alcool si mentă.
  • Billy – câinele Terranova al proprietarei poloneze de la Al Sasso di Stria – care voia doar să fie mângâiat, alintat, iubit, balos, jucăuș.
  • Românii pe care i-am întâlnit la muncă în fiecare hotel și cabană din zonă. Foarte amabili și comunicativi. Mulți din zona Clujului, din Bacău, Buzău. (Erau chiar și italieni căsătoriți cu românce care se prezentau că sunt din Galați).
  • Drumul într-o seară prin Passo Pordoi la peste 2300 m când ningea ca în povești, zapadă pe margini de 3-4 metri, de a trebuit să montăm lanțurile că nu mai mergea treaba. Și apoi ajunși la hotel am „înfipt” atât de bine mașina în parcare, că a doua zi a trebuit să o scoată tractată cu un 4x4.
  • Cel mai bun Apfelstrudel din lume pe Valea Ascunsă, cum cobori de la Lagazuoi spre Alta Badia.
  • Albastra către Alta Badia în care am fost tractați de cai preț de vreo 2 kilometri. Se numește Horselift și este un „teleschi” unic. Pentru 2,5 euro.

Una peste alta, a fost minunat. „Notti magiche/ inseguendo un goal/ sotto il cielo/ di un’estate italiana”… Io sono Adriano e grazie per la lettura.

Buget per persoană:

Transport avion: 200 euro

Rent-a-car: 227 eur per mașină

Cazare cu demipensiune, plus câte un digestiv: 420 - 450 euro

Skipass Dolomiți Superski (cu acces peste tot): 54 euro pe zi

Suveniruri din lemn: 100 euro

„De-ale gurii” pe pârtie în timpul zilei, gen grappa, bere, pizza etc: 20 - 25 euro pe zi

Total: 1300 – 1400 euro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • daca n-ai facut circuitul neintrerupt de partii Sella Ronda, se cheama ca ai fost degeaba in Dolomiti... sau ca mai ai un motiv sa revii :)
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult