Să vezi 5000 de oieri atacând Parlamentul este o imagine spectaculoasă, să recunoaştem. Este poate cea mai frustă ilustrare a termenilor de demos (popor) şi kratos (putere) care au dat conceptul de democraţie în antichitate. Cum ar veni, puterea este la popor şi deciziile greşite sunt corectate de acelaşi popor. Cred în supărarea oierilor şi în problemele ce i-au adus în starea de furie. Dar nu cred că astfel ar trebui să se caute soluţiile într-o democraţie a epocii moderne. Şi cred că este o problemă a sistemului politic format nesănătos la noi în ultimii 25 de ani.
Să vedem câteva lucruri dincolo de emoţia momentului. În primul rând, legea incriminată este în vigoare din 2006, cu prevederea cu câinii ciobăneşti cu tot. Modificările legii sunt şi ele în vigoare de 6 luni. Deci, de 9 ani legea nu s-a aplicat, pentru că altfel nu apăreau abia acum tensiunile.
Asta pare a fi o problemă grea: bune-rele, legile - foarte multe, că am văzut şi în cazul ISU – nu se aplică. Instituţiile statului sunt slabe, dezarticulate, lipsite de voinţă, poate de instrumente şi sigur de responsabilitate.
O a doua abordare ar fi cea a lipsei de educaţie civică, de interes în participarea la procesul legislativ. O fi Parlamentul cu bube în cap, cu pensii nesimţite şi vacanţe lungi, dar nu este chiar de capul lui. În cazul în speţă, al oierilor, existau nenumărate modalităţi absolut paşnice să intervină în timp util pentru amendarea legii. Începând de la nivelul de jos, foarte uşor accesibil, al asociaţiilor profesionale (de crescători de animale), al Camerelor agricole, DSV, primării, Consilii judeţene, în toate aceste locuri se puteau provoca amendamente, discuţii, petiţii. Desigur, cei afectaţi trebuiau să ştie că vor fi afectaţi. Dar, şi aici sunt soluţii. Mai ales la nivel de asociaţii este absolut necesar să existe informări permanente despre ce apare nou nu doar în materie de taxe sau de subvenţii. Nu-mi spuneţi că oierii sunt cu oile la munte şi sunt rupţi de lume. Nu mai suntem în secolul XIX. Acum oierul are firmă sau PFA, ştampilă, cont în bancă, vorbeşte la mobil. E fermier, antreprenor în limbaj economic.
Din păcate, românul, oier sau nu, are încă mentalitatea supusului din comunism („Ăia de la Putere fac ce vor!”) şi a prins din modelul democraţiei occidentale doar spiritul contestatar. Iscusinţa este să lucrezi cu Puterea, nu să aştepţi să explodeze mămăliga.
Şi dacă nu reuşeşte să intervină la nivelul de bază, poate merge chiar la nivelul dezbaterii centrale. Doar modificările la lege au stat doi ani în Parlament, s-au plimbat la patru comisii, au fost de trei ori în plenul Camerei şi o dată la Senat. Fiecare astfel de moment a fost marcat de o perioadă de dezbatere publică obligatorie prin procedurile de transparenţă legislativă. Dacă nici aici nu ajungeau să vadă şi să acţioneze, mai exista iniţiativa civică, Avocatul Poporului şi chiar Curtea Constituţională. Deci, ocazii de amendare au fost suficiente. Din păcate, românul, oier sau nu, are încă mentalitatea supusului din comunism („Ăia de la Putere fac ce vor!”) şi a prins din modelul democraţiei occidentale doar spiritul contestatar. Iscusinţa este să lucrezi cu Puterea, nu să aştepţi să explodeze mămăliga.
În fine, o ultimă abordare, şi care ar trebui să fie esenţa procesului democratic, dar lipseşte structural, este legătura dintre cetăţean şi ales, adică cel căruia i s-a delegat puterea. Nu spun că parlamentarii din zonele tradiţionale de oierit ar fi trebuit să ştie de sensibilităţile şi problemele alegătorilor lor, ar fi deja prea frumos. Sau, şi mai interesant ar fi fost ca aleşii, aflând despre ce se pregăteşte, să meargă ei să-i anunţe pe oieri şi să creeze o presiune civică timpurie, controlată. Parlamentarii nu aveau decât de câştigat politic. Nu s-a întâmplat aşa, dar, dacă oierii se duceau mai întâi cu supărare şi „împingeau” puţin uşile birourilor parlamentare din teritoriu, poate altfel veneau aleşii în plenul de la Bucureşti. Mai informaţi, cu siguranţă, dar şi mai speriaţi să voteze aşa cum le-au propus cei 10 iniţiatori, cu toţii arondaţi în zona de interes a vânătorilor.
Ghiţă ciobanul – şi aici spun, de fapt, generic românul – ar trebui să folosească şi altfel smartphone-ul decât în reclame. Trăieşte într-o epocă informaţională şi are suficiente instrumente să controleze Puterea sau măcar s-o ţină sub presiune astfel încât să nu mai lase o mână oameni să facă legea în România.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Crescatorii de vite la randul lor au fost ingraditi de legi, acel islaz satesc a disparut, apoi laptele nu le.a mai fost luat de procesatori incat acesta a ajuns hrana porcilor din ograda..
Numarul de capete in gospodariile taranilor a scazut simtitor.
Si ciobanii au avut de suferit insa pe multi i.a mai salvat exportul o perioada insa si acesta a scazut. Acum cu legea aceasta practic ii face sa renunte caci nu pot exista fara pasunat si caini de paza..
Ce se doreste oare? Din postura de producator sa devenim doar consumator, doar o piata de desfacere pentru produsele de import?
Da, ciobanul are smartfone, dar cati au si cati stiu sa il foloseasca?
Sa nu uitam ca sant sate in care nu este telefonie sau internet si mai rau...nu este curent electric.
Santem tara membra UE cu nivel de trai scazut chiar sub pragul saraciei in anumite zone, cu salarii de nivel lumea a treia...dar vor ca preturile utilitatilor sa fie de nivel UE, cum se poate asa ceva?
Un singur lucru bun facut de un guvern din ultimii 25 de ani.....ceva construit pentru societate....
S.au distrus fabrici care au produs, s.au inchis spitale, ....s.a distrus economia si implicit stabilitatea financiara a tarii...
De ce sa fim doar o piata de desfacere? De ce sa dam altora ceea ce ne apartine de drept, vindem pamant arabil strainilor, resurse haturale concesionate...de ce?
Oare nu santem in stare sa ne gospodarim singuri?
Nu, cu asa clasa politica nici piatra nu va mai ramane in tarisoara asta!
Migrarea fortei de munca...alta durere in inima poporilui asta destul de greu incercatL
?
2. Nu considerati ca aceste prevederi legislative reprezinta o incalcare grava a dreptului la afaceri si la libera initiativa?
3. Legea le interzice ciobanilor sa duca oile chiar pe terenurile aflate in proprietatea lor. Veti spune ca statul are drept de reglementare si in acest caz, dar eu va spun ca adevarata intentie este crearea unei adevarate industrii a vanatorii din care baronii locali si strainii pasionati de asa ceva sa aiba numai de castigat. Practic, vanatoare la discretie.
4. Spuneti ca un teren defrisat se reface cu puiet in 2 ani, dar nu luati in considerare ca defrisarile ilegale au un ritm mult mai alert decat asa-zisele pagube provocate de turmele de oi. Cei care taie ilegal padurile produc, intr-o saptamana, prejudicii mai mari decat o intreaga turma de oi intr-un an de zile!
5. Libertatea ta se termina acolo unde incepe libertatea mea. Iar libertatile si mai ales ABUZURILE vanatorilor sunt mult mai mari decat cele ale crescatorilor de oi. NU DIN CAUZA TURMELOR DE OI SAU DIN CAUZA CAINILOR AU DISPARUT LUPII DIN PADURILE ROMANIEI, CI DIN CAUZA BRACONIERILOR! Legea interzice pasunatul in perioada decembrie- aprilie, tocmai pentru ca vanatorii sa zburde in voie prin paduri, sa isi faca de cap si sa impuste cate animale vor, chiar daca este perioada de prohibitie.
Nu in ultimul rand, trebuie precizat ca agricultorii probabil ar fi actionat din timp pentru a modifica legea in cauza, daca si-ar fi cunoscut drepturile si ar fi stiut ce inseamna implicare civica. Dar nu ei sunt vinovati ca nu stiu aceste lucruri.