A fost legală organizarea expoziției din Olanda cu piese din tezaurul dacic, în lipsa unei hotărâri de Guvern?

foto: Profimedia

A fost legală organizarea expoziției din Olanda cu piese din tezaurul dacic, în lipsa unei hotărâri de Guvern? Din punctul meu de vedere, nu.

Potrivit art. 341 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional (introdus prin OG nr. 27/2023):

„Pentru organizarea unor expoziţii în străinătate sau realizarea unor proiecte culturale internaţionale de către instituţiile publice muzeale aflate în subordinea Ministerului Culturii, măsurile privind organizarea acestora se aprobă prin hotărâre a Guvernului, în situaţia în care sunt implicate mai multe autorităţi şi instituţii publice.”

Prin urmare, dacă cel puțin două autorități sau instituții publice sunt implicate, măsurile de organizare a unei expoziții în străinătate trebuie aprobate prin hotărâre de Guvern. Or, organizarea expoziției la un muzeu din străinătate (Muzeul Drents din Assen, Olanda) determină ca, prin ipoteză, cerința implicării mai multor autorități și instituții publice să fie îndeplinită (Muzeul Național de Istorie a României și, de cealaltă parte, Muzeul Drents din Assen).

Din nota de fundamentare a Ordonanței nr. 27.2023 rezultă că intervenția legislativă a fost necesară tocmai „pentru a crea cadrul legal primar care să permită organizarea de expoziții în străinătate”, „având în vedere amploarea demersurilor”. Cu alte cuvinte, până la această intervenție legislativă nu ar fi fost posibilă organizarea în străinătate a unei astfel de expoziții, având ca obiect bunuri mobile din patrimoniul cultural național.

Având în vedere rațiunea normei (necesitatea creării cadrului legal pentru organizarea de expoziții în străinătatate) și scopul urmărit de legiuitor la edictarea ei (protejarea patrimoniului cultural național mobil), cerința implicării mai multor autorități sau instituții publice (în realitate, ipoteza normei) trebuie interpretată cât mai mai puțin restrictiv cu putință. Astfel, interpretarea normei citate mai sus ar trebui făcută în așa fel încât ea să se aplice în cât mai multe situații, respectiv Guvernul să aprobe prin hotărâre măsurile organizatorice în cât mai multe situații în care se pune problema organizării unor astfel de expoziții în străinătate.

Oricum, și dacă ne-am raporta exclusiv la peisajul instituțional românesc, ipoteza normei ar fi, oricum, incidentă. Într-adevăr, potrivit comunicatului emis de către Muzeul Național de Istorie a României cu privire la furtul deja notoriu, mai multe instituții publice din România au fost implicate în organizarea expoziției de la Muzeul Drents din Olanda:

„Proiectul expozițional este realizat în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei – Cluj-Napoca, Muzeul Județean Buzău, Muzeul Național Secuiesc – Sfântu Gheorghe, Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” – Vaslui, Muzeul Județean de Istorie Brașov, Muzeul Civilizației Gumelnița – Oltenița, Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” – Bacău, Complexul Național Muzeal Neamț, Muzeul Municipiului București – Muzeul George Severeanu, Muzeul Țării Crișurilor Oradea, Muzeul Național al Unirii – Alba Iulia, Muzeul Județean Mureș, Muzeul Național al Bucovinei, Complexul Muzeal Bistrița Năsăud, Muzeul Județean Ialomița, Muzeul Național al Banatului – Timișoara, Muzeul Județean Argeș.”

Prin urmare, ar fi trebuit adoptată o hotărâre de Guvern care să aprobe condițiile specifice de organizare a acestei expoziții în Olanda.

În concluzie, din punctul meu de vedere, organizarea expoziției din Olanda cu piese din tezaurul dacic, în lipsa unei hotărâri de Guvern, a fost una nelegală, deoarece s-a realizat cu încălcarea art. 341 din Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp