Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

A murit un torționar

Ioan Ficior

A murit Ioan Ficior. El a fost un criminal sadic, lipsit de scrupule, autorul a zeci de asasinate premeditate, comise prin fapte reci și calculate. De la tineri la bătrâni, inclusiv făuritori ai Unirii de la 1918, torționarul nu a ocolit pe nimeni în câțiva ani, cât a domnit peste zecile de mii de deținuți politic închiși în lagăr. El a fost un produs tipic al poliției politice comuniste, fiind recrutat de tânăr, devenit un agent al statului comunist, învestit apoi, la doar 30 de ani, cu puterea de a construi un regim de exterminare într-un lagăr izolat. O lipsă totală de milă față de victimele sale a fost evidentă, victime care au trăit o suferință prelungită, deținuți scheletici sau bătrâni lipsiți de apărare, care nu reprezentau nici un pericol pentru paza lagărului.

Cazul Ficior, care a dus în final la condamnarea și arestarea sa, s-a făcut după o investigație laboriasă a IICCMER, care a debutat oficial în 2013, în care zeci de supraviețuitori ai lagărului Periprava au relatat despre torturile la care au fost supuși de tânărul Ioan Ficior, de o cruzime de neegalat, după un diabolic program de exterminare prin muncă istovitoare, foame și chinuri fizice. Condamnarea sa, alături de Vișinescu, cu care s-a cunoscut încă din tinerețe și cu care a împărțit același penitenciar până la moarte, a fost dovada că încrengătura sistemului bolnav postcomunist, de protejare a foștilor torționari comuniști, a putut fi, în sfârșit, învinsă, iar condamnarea sa în 2016 a arătat cetățenilor români o altă față atât a trecutului, cât și a prezentului românesc.

Fie ca amintirea victimelor sale inocente să rămână veșnic în amintirea noastră!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Buna ziua, nu vad in acest articol nimic interesant. Noi trebuie sa nu-i uitam pe cei care au luptat impotriva comunismului nu pe cei care au executat orbeste indicatiile venite de sus.
    • Like 0
  • E de mirare că presa aservită puterii nu începe să dea în cap justiţiei pentru imensa nedreptate de a trimite la puşcărie un adevărat erou al naţiei.
    • Like 0
  • A murit un fost comandant de pușcărie, care nu s-a purtat corect cu deținuții...Dar marea întrebare pentru mine e alta, pînă să ajungă niște oameni la pușcăria pe care o conducea Ficior, alte persoane îi anchetaseră și condamnaseră pe cei ce urmau să ajungă deținuți, despre ei nimic?
    • Like 1
  • Dumnezeu se pare ca l-a iertat deja, L-a lasat sa se bucure de viata pana la varsta asta, pe cand pe altii neprihaniti i-a luat repede la El. Eu il condamn la uitare, cancel mizeria asta umana. Nu trebuie sa aiba nici cruce , nici mormant. Lasat cadavrul in sant, ca un caine lovit de masina.
    • Like 0
  • Filbert check icon
    A cerut deja varantena 3 comisie parlamentara de anchetare a mortii in penitenciar a 'patriotului'?
    • Like 4
  • Dan Dan Dan Dan check icon
    De Iliescu ce mai stiti ? Beau o bere cand se intalneste cu Ficior !
    • Like 4
  • Alien check icon
    In cativa ani probabil o sa aiba flori la mormant, cum are si ceausescu.
    • Like 2


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult