Foto: Cosmin Bumbuț/ Teleleu.eu
Pentru că problema aglomerării din penitenciare a devenit brusc o prioritate pentru România și pentru că în ultimii 3-4 ani am documentat mai multe materiale jurnalistice în penitenciarele românești, am câteva precizări:
- Pentru mulți dintre deținuți condițiile din penitenciare sunt mai bune decât cele pe care le aveau acasă: au toaletă în cameră, dușuri cu apă caldă și trei mese pe zi, care conțin obligatoriu carne.
- În continuare, penitenciarele din România sunt pline de cei mai săraci dintre români, de „grupurile vulnerabile" pe care le abstractizăm și care au suferit cel mai tare pentru că niște politicieni corupți le-au furat banii pentru educație și sănătate.
- Nu, penitenciarele nu sunt atât de aglomerate, deținuții nu dorm câte doi în pat, așa cum zice Mihai Gâdea. Condițiile sunt decente, chiar dacă există și camere cu câte opt-zece deținuți, ei au spațiu suficient să se miște și să respire. Și, cu siguranță, condițiile în care trăiesc deținuții sunt mai bune decât cele în care am trăit eu în căminele din Grozăvești când eram studentă.
- Când ajung în penitenciare, mulți dintre deținuți merg pentru prima oară în viața lor la doctor și-și rezolvă problemele de sănătate. Administrația de la Centrul De Reeducare Buziaș îi ducea pe tinerii închiși acolo la stomatolog în Timișoara - în libertate, probabil că tinerii n-ar fi mers în viața lor la stomatolog. Tot la Buziaș, cei de acolo au descoperit un băiat care nu vedea bine și care nu fusese niciodată la oftalmolog. L-au dus la doctor și i-au pus ochelari.
- Când intră în penitenciare, deținuții sunt alfabetizați, participă la tot felul de activități educative, teatru, muzică, învață diverse meșteșuguri, sunt ascultați și, pe cât posibil, educați. Am întâlnit în penitenciare oameni extraordinari și dedicați, care fac mai mult muncă de asistenți sociali decât de angajați ai ANP-ului. Lavinia Solotchi Cornoiu lucrează cu tinerii care sunt dependenți de droguri sau de jocuri de noroc, ține legătura cu ei după ce se eliberează, ba pe unii îi ajută și după aceea să-și caute locuri de muncă. Dan Buzărnescu a alfabetizat mai bine de 600 de „urși“, băieți care atunci când ajungeau la pușcărie nu știau nici să scrie, nici să citească, și a lucrat la cor cu sute, poate mii de deținuți. Învățătoarea Lenuța Stoia predă toleranța, bunul simț și alfabetul unor elevi de 18 ani care n-au cunoscut în viața lor decât lipsuri și abuzuri.
- În închisoare ajung oameni care n-au folosit niciodată o toaletă sau un duș și pe care gardienii îi învață cum să tragă apa sau să folosească șamponul.
- La Craiova, în penitenciarul pentru tineri, deținuții se rugau de cei de acolo să nu-i elibereze iarna, pentru că n-au unde să se ducă și o să înghețe sau o să moară de frig. Unul dintre elevii lui Dan Buzărnescu a spart un magazin din gară și i-a așteptat liniștit acolo pe polițiști să-l ridice și să-l ducă înapoi acasă, la pușcărie.
Nu, cea mai mare problemă nu e aglomerația din penitenciare.
Cea mai mare problemă în România este că nu avem programe post-detenție și că pușcăriile sunt pline de recidiviști pentru că oamenii aceștia săraci și needucați, adevăratele victime ale politicienilor corupți, nu au soluții după ce sunt eliberați. Lipsa programelor post-detenție este o chestiune despre care se discută de ani de zile în sistemul penitenciar și până acum nu s-au găsit nici fonduri, nici soluții legislative. „Ai deschis poarta și l-ai scos afară“, mi-a spus Lavinia Soloțchi, de la Centrul de Reeducare Buziaș. „Îl arunci înapoi în mediul care l-a adus aici fără să-i rezolvi problema.“ Las mai jos un link la o poveste pe care am documentat-o împreună cu Cosmin Bumbuț la Centrul de Reeducare Buziaș și unde e vorba despre celelalte probleme, ălea reale, din sistemul penitenciar românesc.
Alfabet pentru urși. O învățătoare predă toleranța, bunul simț și alfabetul unor elevi de 18 ani de la Centrul de Reeducare Buziaș
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Rolul educației e să transmită o atitudine morală, dincolo de cunoștințe ”plicticoase”. Alea se uită primele.
Apoi, una e să ai milă de niște oameni care chiar au intrat la închisoare pe nedrept, alta e să vrei grațiere și amnistie pentru niște oameni care ÎNCĂ N-AU INTRAT, dacă bine ați citi(t) textul ordonanțelor.
Cu siguranță mila nu este soluția pentru reintegrare și reabilitare, fiindcă ghiciți ce! Oamenii ăia, săracii, din închisoare, care stau pentru furtișaguri, când ies se întorc la ce cunosc! De ce? Am explicat mai sus. Sărăcie, indolență, lăcomie, și cercul se reia.
Cât despre cei cu infracțiuni grave ca omorul din culpă, violul, pedofilia, dragii mei, mai aveți vreo speranță câtuși de mică în reabilitare? Cineva care a omorât un om din orice motiv, cineva care a violat o femeie (din orice motiv absurd), cineva care a abuzat sexual un copil (din niciun motiv posibil de imaginat omenește), voi chiar credeți că merită atâta clemență încât să fie grațiat și să se întoarcă (probabil) la ce făcea înainte?
Pentru cei dintre noi care avem oameni dragi, mame, surori, iubite, logodnice, soții, copii, nepoți, v-ați asuma acest risc? Știu, nu ni se poate întâmpla nimănui până când se întâmplă. Și atunci? O, vai! De ce a lăsat Dumnezeu/Allah/Buda/soarta etc. să se întâmple asta?
Văd că v-a lovit o bruscă iubire de oameni de vreo lună de zile! Hai să judecăm împreună: de Crăciunul trecut ați fost la vreun copil instituționalizat? La vreun tânăr din penitenciar care a furat și spart case/mașini de foame sau frig? Când ați fost ultima dată?
E bine să ne pese, dar să ne pese de cine trebuie. De cei care poate ar avea/ar fi avut o altă șansă cu altă educație. Dar să-ți pese chiar de cei care prin furtul lor au favorizat lipsa educației, sărăcia generalizată și minciuna grosolană, asta e cu adevărat diabolic.
Văd că vă întoarceți cu ură spre autoarea articolului. Vă spun că și eu am stat în Grozăvești și că există camere de 2 pe 3, unde încă mișună gândaci, iar studentul nu primește nici măcar O masă caldă pe zi, ce să mai vorbim de 3? Și cu carne.....
Vă invit să mai luați contact cu realitatea din când în când.
”Săracul” domnu” Adamescu n-a murit în pușcărie azi dimineață. A murit într-o clinică privată, oricât era el de deținut și ”oropsit”. Chiar atât de proști suntem?
Chiar atât de repede uităm?
Întorcându-ne pe fond, haideți să privim din nou bugetul pe 2017. Că tot spuneam de Educație, prioritatea trâmbițată a tuturor din 1990 încoace. După ”valul de bine și bunăstare” promis în campanie, Educația primește iar-pentru a câta oară-mai puțini bani decât anul trecut.
Cine spune că nu există dorința ca cetățeanul să fie din ce în ce mai slab intelectual, probabil că e și el la fel de slab intelectual.
O mare parte dintre voi/noi am așteptat probabil niște măriri salariale. Ce să vezi? Aproape nu mai sunt bani, că e tehnocrații răi.
Poate vor fi mai mulți bani când furăcioșii epidemici de la noi vor fi iertați de plata banilor furați de la stat. Adică de la noi, ăștia plini de milostivire tâmpă.
De Crăciunul viitor, îmi doresc să știm măcar ce vrem și să avem ce ne-am ales. Păcat că unii aleg și pentru alții.
Am vorbit cu persoana respectivă despre programele post-detenţie şi, la fel, mi-a spus că sunt inexistente sau există doar pe hârtie. Din reportajul doamnei Satncu constat că lucrurile sunt neschimbate. Asta este România, ţara tuturor absurdităţilor: un condamnat penal "obişnuit" nu se poate angaja nicăieri, dar penalii cu "gulere albe" pot fi deputaţi, senatori, miniştri... Cine fură un ou intră la-nchisoare, cine fură un bou ajunge deputat!
Dupa ce isi bat joc de tine, daca-i intrebi de ce, spun ca sunt de vina strainii.
Stiti, la pucarie, i se mai zice si "facultate". Daca pe multi din puscariasii de acum, i-ai duce prin absurd in caminele studentesti de pe vremea impuscatului, s-ar lasa instant de facultate.
E clar ca lumina zilei ce vrea Dragnea, iar acum noi stam si discutam intre noi ce-o fi bine, ce-o fi rau si cum s-ar rezolva problema detinutilor.
Dragnea stia ca nu are voie sa fie prim ministru conform legii. Si degeaba, nu se lasa, sapa ca un bursuc tot felul de galerii ca sa ajunga la fructul "prim ministru", motivand ca el tine mortis sa puna in opera vointa poporului. Poate a popoului sau.
Plus interdictia de a mai reprezenta public pe cineva, in aparatul de conducere sau ca detinator de mass-media
Poate faceți un sejur mai lung pe acolo, să ne descrieți mai în detaliu cum stau lucrurile, înțeleg că binișor spre bine.