Foto: Profimedia
Adrian Câciu de la PSD, fost ministru la Finanțe care „a greșit bugetul” și apoi ministru la Fonduri Europene (unde nu a făcut nimic) vine la negocierile pentru noul program cu un bolid de peste 100.000 euro (despre care spune că nu e de lux- Mercedes GLE 450) și care nu e pe declarația lui de avere.
Ziariștii de la Snoop au săpat și au aflat că mașina este „închiriată” de la firma soției, cum altfel decât angajată la stat, la ASF.
Deci el se plimbă cu un bun al unei societăți comerciale la care nu este nici angajat, nici administrator, nici asociat, pentru are pretinde că plătește chirie de peste 1.000 de euro pe lună. Săracul pesedist bogat, ca să zicem așa, care, conform declarație de avere, a fost angajat în ultimii ani numai la stat și a avut leafă pe undeva pe la 13.000 lei/ lună. Aproape jumătate din bani îi dă pe chirie la mașină.
Alt lider PSD- alt bolid de lux, Mihai Tudose merge și el cu un Mercedes de peste 100.000 de euro al unei firme la care nu are nicio calitate.
Călin Georgescu mergea și el cu un autoturism pentru care alții achitau și ratele lunare și cheltuielile cu combustibil.
Laura Vicol, fosta șefă a Comisiei Juridice de la Camera Deputaților, fost membru PSD, venea și ea la Parlament cu o mașină care nu îi aparținea, era pe numele firmei NORDIS (cei cu scandalul imobiliar). Mai mult, mașina era înscrisă pe lista celor care aveau acces de drept în incinta Parlamentului.
Acești domni le cer românilor să înghită o „taxă de solidaritate”. Ei cu vacanțele de lux în Monaco, dar și cu mașinile de peste 100 de mii de euro, fraierii care achită impozitele să plătească mai mult, ca să fie solidari cu luxul lor.
Cei care au o societate comercială știu că odată cu mașina, vin și niște cheltuieli deductibile (rata/ chiria), TVA-ul, scăderea bazei de impozitare la impozitul pe profit.
Ca să înțelegeți mecanismul: firma cumpără sau ia în leasing (financiar sau operațional) un bolid de 100 mii euro, la care se adaugă TVA și-și deduce cheltuielile cu mașina (care cică e folosită pentru activitatea economică). O dă unui apropiat să o folosească, eventual deduce cheltuielile cu asigurarea, service-ul, combustibilul etc.
Pentru cel care o folosește - câștig curat- nu deține proprietatea pe bunul cu pricina, nu trebuie să justifice de unde a avut bani să o cumpere, se plimbă în voie pe banii altuia (ai societății, în acest caz).
Pierde societatea (la o analiză aspră, poate fi considerată chiar delapidare), pierde statul (că nu încasează TVA-ul, se scade baza de impozitare la calcularea impozitului pe profit). Pierde statul și pentru că nu are evidența unui avantaj de natură materială, care ar trebui impozitat ca atare.
Evident, mașina poate fi și o formă de șpagă (eu îți dau bunul companiei să-l folosești cum vrei, achit rata/ chiria, cheltuieli cu combustibil, service, asigurări etc.).
Acum înțelegeți de ce e important să avem acces (cumva) la declarațiile de avere ale acestor șmecheri?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Soția primarului duce copilu la scoala cu un Audi de 100.000 euro. Poate, tot pe firma. Seful regionalei USR pe judet are tot un bolid de lux. PNL -istii, la fel. Probabil, tot pe firma.
Faptul ca dvs mentionati, repetitiv, numai PSD-isti in articol este din cauza ca sunteti un manipulator sau din cauza ca sunteti doar un prostanac ?
Unde e Salvarea României oare..?
Motto:
„Mai e puțin, mai e un pic
Până n-o să mai fac nimic
Și n-o să-mi trebuiască ceas
Să ticăi clipa de răgaz.”
(plagiat după Cristi Minculescu – Iris – Cei ce vor fi – anii ’90)
Puținii comentatori de pe republica.ro mă știu (sper!) îndeajuns de bine: îmi dau cu părerea doar atunci când berea îmi dă ghes. Azi e un astfel de moment, că e vineri și mâine nu-i nevoie să mă trezesc la 5,30 ca să merg la „job”. Am destulă treabă prin gospodărie, da’ nu e vreo grabă, că n-au intrat zilele-n sac...
Mă gândeam cum e cu „solidaritatea” asta, despre care aud că guvernanții vor să o „taxeze”. Cică în fața pericolului extremist n-avem altă șansă și e musai să ne solidarizăm cu cei care ne-au mințit vreme de 35 de ani...
Astăzi se împlinesc fix 35 de ani de la instaurarea cu bâte minerești a „democrației” în care am îmbătrânit. Moștenitorii lui Ion Iliescu (cel „sărac și cinstit”) „veghează” ca nu cumva drepturile lor să fie călcate de „copitele” oițelor behăitoare din stână. A devenit normalitate ca lupii să fie „paznicii” turmei...
Eu sunt un cetățean „norocos”. Am un loc de muncă într-un s.r.l. sătesc, alături de alți 16 angajați. Bag în buzunar 3.000 de lei lunar. La țară poți trăi cu banii ăștia (nu „boierește”, ci aproape decent!) , dar altceva vreau să spun: din munca mea statul încasează instant peste 2.000 de lei fără să dea socoteală nimănui ce face cu ei. Unde mai pui că 19% din „sudoarea” mea se duce tot la stat (TVA i se spune). Dacă adăugăm și accizele, statul e „stăpân” pe cel puțin 60% din munca unui „pălmaș” care se visează cetățean și tot nu-i ajung banii...
În fond, ce e statul ăsta pe care îl tot apărăm „democratic”? Ce valori promovează? Ni se cere „solidaritate” între hoție și cinste, între minciună și adevăr, între obrazul gros și bun simț. Refuz să cred că așa ceva ar putea exista...
Nu-i vina mea că sunt un solitar. Poate că în viitorul apropiat solitarii ca mine se vor solidariza și vor reuși să devină majoritate. Sper...
Serios vorbind, cine cum și când va corecta aceste nemernicii pe față, că deocamdată avem doar vorbe goale de la aceeași...