Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
„La nivelul anului 2017-2018, în ciuda faptului că ne apropiem de un deceniu de finalul ultimei recesiuni, nivelul de pesimism în societatea românească, pesimism legat de direcția în care merge țara, pesimism legat de relațiile dintre oameni, pesimism legat de direcția în care vor merge veniturile populației este la cote foarte mari, aproape record”, spune cercetătorul Iulian Stănescu (foto) de la Institutul de Cercetare a Calității Vieții.
Doctor în sociologie, acesta a vorbit, joi, în cadrul summit-ului Romanian Business Leaders, despre exodul românilor care nu dă semne să se oprească.
„Aș vrea să vă reamintesc: 50% dintre tinerii sub 30 de ani își exprimă preferința de a părăsi România. România, în ultimii 30 de ani, a pierdut mai mult de 16% din populație. Pe timp de pace, România, în ultimii 30 de ani, a pierdut mai mult decât în fiecare dintre cele două războaie mondiale. România a pierdut mai multă populație, dacă este să vorbim de procese demografice, decât a pierdut Bosnia Hertzegovina, care a trecut printr-un război civil catastrofal. Iar acea pierdere de populație este provocată, în proporție de 20%, de ceea ce se întâmplă cu sporul natural, de diferența dintre decese și nașteri, dar 80% este spor migratoriu. Oamenii pleacă din România și pleacă în definitiv în căutarea unei vieți mai bune, pe care nu o pot realiza aici”, a explicat Stănescu.
Acesta a dat exemplul Finlandei, o țară care a înțeles că educația este o șansă pentru o viață mai bună și care se află constant pe primele locuri din UE în ceea ce privește procentul din PIB alocat educației. „Nu administrează afacerile curente încercând să dea satisfacție cât mai mare cererilor clientelare care vin din teritoriu. Dacă e creștere economică bună, dăm unde trebuie ca să meargă lucrurile „bine”, cu ghilimelele de rigoare. România, în ultimii 30 de ani, cred că a avut doar doi ani în care a alocat mai mult de 4% din PIB educației și este statul care alocă tradițional, dacă nu cel mai puțin din PIB pentru educație, este printre ultimele trei locuri”, a afirmat cercetătorul la summit-ul RBL.
Iar acest lucru generează un cerc vicios. „Trebuie să ținem cont că valoarea sau nivelul de performanță al conducerii politice al unei țări nu poate să fie peste sau sub nivelul general de dezvoltare a țării”, a atras atenția Iulian Stănescu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pana la urma traim si pe munca lor si pe ce au facut pana acum.
Sunt sigur ca daca tu erai pensionar acum si munceai pe vremea comunistilor ai fi fost un revolutionar si tara ar fi fost acum la nivelul Norvegiei.
"Din pacate, tinerii care chiar vor sa faca ceva serios...." (inchid citatul) ....sunt putini.
Ma uit la copii care termina acum liceul si ma sperii.
"Tara condusa de lepre..." Din pacate cand populatia s-a mobilizat si a schimbat puterea cu singura opozitie viabila din acel moment (guvernele Constantinescu si Basescu) tot niste lepre ne-au condus.
Toti cei care ajung la putere vor acest lucru pentru bani, nu ca sa ne faca noua un serviciu
Noi avem demografie in declin accentuat. Emigratia nu face decat sa accentueze si mai mult acest declin. Dar el ar exista oricum.
Patetismul nu tine loc de logica. Sa compari Romania cu Finlanda sau Suedia e ca si cum a-i compara icrele tarama cu caviarul. Finlandezii au 5 ha de padure de cap de locuitor. De 16 ori mai mult decat noi. Padure aflata la campie, pe teren plat, nu pe varf de munte. Poti sa o exploatezi ca pe o plantatie, taind anual un copac din zece. Adica costuri de exploatare si intretinere aproape zero, nu trebuie sa reinpaduresti, sa combati eroziunea, costuri de recoltare extrem de reduse etc. Cu 20 de ha de astfel de padure o familie cu doi adulti si doi copii pot trai imparateste. Situatia e asemantoare in Suedia. Sunt tari in care populatia poate trai fara sa munceasca doar in baza resurselor naturale. Arabii Saudite ale Europei. Evident ca Romania nu e in situatia asta si nu va fi niciodata. Daca e sa ne comparam sa ne comparam cu tari de nasul nostru.
Cei care vorbesc de buna administrare si alte bla, blauri vand iluzii.
Bagatia e un cerc virtuos iar saracia un cersc vicios. Tarile bogate sunt bogate pentru ca au fost mereu bogate, iar cele sarace pentru ca au fost mereu sarace. Tarilor bogate nu au ajuns bogate pentru ca au fost bine administrate, de fapt au ajuns bine administrate pentru ca sunt bogate si isi permit acest lux.
Daca nu ar fi asa, am avea exemple de tari bogate care au ajuns sarace din cauza proastei administratri si viceversa. Am putea zice: "Uite unde au ajuns amaratii aia de francezi, care erau saracii Europei acum 5 secole, si uite cat de sarantoci sunt belgienii acum, cand acum 5 secole erau bogatii Europei. Si totul doar din cauza bunei si proastei administrari ". De fapt, in ciuda modului de administrare si a oricaror dezastre sau catastrofe flamanzii, francezii, englezii, germanii, italienii din nord au fost si au ramas bogati, la fel cum cum romanii, sicilienii, bulgarii, sarbii au fost si au ramas saracii Europei. Nici macar gluma aia cu ocuparea Romaniei de catre nemti nu e valabila. Daca am fi ocupati de nemti tot prost administrati am ramane, asa cum sicilienii nu sunt mai bine administrati din cauza ca s-au alipit la nordul bogat. Buna administrare costa. Bani, timp, vointa. Tarile sarace nu dispun de asa ceva.
De fel sunt pesimist și consider că niciodată o țară ca România nu va ajunge din urmă o țară ca Germania, dar ăsta nu este un motiv pentru a scuza administrarea după ureche și risipirea resurselor prostește. În special când resursele alea nu sunt tocmai în exces și, în prezent, destul de volatile.
Țările sărace rămân sărace pentru că cetățenii lor sunt incapabili a se uni în jurul unor valori și interese comune. Imaginați-vă un stup în care fiecare albină trage să-și formeze grupulețul ei, cu regina ei, iar în timpul culesului fiecare grupuleț este nevoit atât să adune cât și să-și apere mierea de grupul advers. Ar fi un astfel de stup unul bogat sau unul sărac?
Deci putem sa excudem tarile astea coplesite de propriile resurse din discutie. Rusia nu face nici ea parte din liga aia, resursele ei sunt mari, dar nu destule, deoarece si populatia e mare. In plus resursele ei nu sunt asa ieftin de exploatat. Asa ca pe baza lor poate asigura un venit ceva mai mare decat la noi sau poate sa isi faca o armata relativ puternica. Dar cam atat. Nu poate trai in stil occidental de pe urma lor.
Raman restul tarilor unde resursele naturale nu joaca rol decisiv. Acolo intervine ecuatia cercurilor virtuase si vicioase.
Tarile bogate sunt bogate deoarece un context le-a favorizat la un moment dat. De asemenea cele sarace sunt sarace pentru ca nu a beneficiat de un astfel sau din contra. De regula tine de locul geografic, de dezvoltarea zonei din care fac parte, de fluxurile comerciale care le avantajeaza etc. Daca Romania ar fi situata pe teritoriul Elvetiei ar fi azi bogata, in ciuda a orice, chiar daca nu atat de bogata ca Elvetia de azi. Bogatia si prosperitatea din jur ar fi impins-o la suprafata ca pe un dop. Din momentul in care aceste tari au devenit bogate si dezvoltate s-a creat cercul virtous, Pot face aproape orice, nu vor saraci. Nici daca se bombardeaza singure cu bombe atomice. Germania de vest a fost aproape rasa de pe fata pamantului in doua randuri, in razboiul de 30 de ani si in al doilea razboi mondial. A redevenit prospera de fiecare data in timp record. Eu nu cunosc un exemplu de tara bogata care sa fi devenit cu adevarat bogata si nici una saraca care sa fi devenit cu adevarat bogata. Cu exceptia tarilor care s-au trezit pline de resurse sau fara ele.
Tarile de jos sunt bogate dintodeauna, dezvoltarea lor economica isi are radacinile in perioada romana. Agricultura nu a fost motorul lor de dezvoltare. Agricultura de acolo s-a dezvoltat in sec. XVI datorita cererii si preturilor extrem de mari, cele mai mari din Europa, care i-au permis de timpuriu o agricultura intensiva, care in restul continentului nu era posibila din cauza preturilor scazute. A fost urmarea dezvoltarii timpurii a comertului, industriei si urbanizarii, nu cauza lor.
Bună aia cu Rusia și cu resursele greu de exploatat!
În orice caz, subiectul este educația, iar ce face Finlanda astăzi nu are nicio treabă cu ce resurse are fiecare țară, ci cu modul în care alege să le utilizeze. Să nu îmi puneți placa cu "nu sunt fonduri" în România pe care politicienii români o tot folosesc din '90 ca să-și justifice incompetența! În 10 ani, de când suntem membri deplini UE, am "arătat" cum știm să ne folosim de fonduri. Și chiar și fără fondurile UE, tot ar fi resurse suficiente pentru un sistem de învățământ, poate nu ca al Finlandei, dar cel puțin unul decent!
Educatia nu a fost niciodata prima prioritate a vreunei tari. Intai tara trebuie sa existe, sa isi asigure stabilitatea, economia, abia la urma se gandeste si la educatie. Ma rog, daca statul nu vede in educatie un mijloc de a atinge primele scopuri, adica un mijloc de propaganda si control. Cand resursele sunt insuficiente,educatia sufera. Ori asta e situatia tarilor sarace. Proritatile sunt altele, inclusiv coruptia. Coruptia in statele slabe si sarace e un mijloc de asigurare a coeziunii si controlului statului, a stabilitatii. Fara coruptia functiilor Franta sec XVI-XVII s-ar fi dezmembrat de nenumarate ori. Tarile bogate si puternice nu mai au nevoie de coruptie, tarile slabe si sarace supravietuiesc datorita ei. Imi pare rau ca e asa, dar bunele intentii nu vor schimba niciodata acest lucru. Romania e o tara saraca, feudalismul este regimul care i se potriveste la nivelul ei de dezvoltare. Indiferent de cum va vopsi fatada, acesta va razbate prin toti porii.
Şcoala finladeză pune accent pe social, pe implicare în societate, pe colaborare. Finlandezii vorbesc de ACTIVISM, de implicarea elevului în natură, de cultivarea respectului pentru tot ce e viu, pentru societate. Perfomanţa unui sistem pedagogic nu se judecă după el însuşi, ci după efectele sale în societate.
Sistemele de învăţământ se împart din punct de vedere pedagogic în două: sistemul TEHNOCENTRIST - care pune accent pe materie - şi sistemul PEDOCENTRIST (de unde vine şi termenul de PEDAgogie) - care pune accent pe copil. În primul copilul e înghesuit cu forţa în materie (trebuie să învăţăm FIZICA), în cel de al doilea materia e ajustată în funcţie de copil (la ce ne foloseşte şi ce putem face cu FIZICA).
Drepturile elevului includ şi la noi EDUCAŢIA DIFERENŢIATĂ, dreptul ca profesorul să-ţi explice ţie şi numai ţie după modul în care poţi înţelege. Se face aşa ceva în România? Nu sau prea puţin. ESTE UN DREPT AL COPILULUI STIPULAT DE LEGE.
Nu elevul e făcut pentru materie, ci materia este făcută pentru elev. Sistemul nostru de învăţământ este un crocofan, o îmbinare între vechi şi nou. Da, există destule corecturi, făcute de dascăli dedicaţi şi care se informează constant, însă prea puţine şi prea încete, iar aceşti oameni se luptă de multe ori cu morile de vânt.
Nu-i putem blama pe tineri pentru că pleacă. Vor un sistem de învăţământ fără bubele trecutului, un sistem flexibil şi eficient, un sistem care funcţionează pe MEDIE, nu pe cele trei vârfuri pe care le stoarce o clasă. Învăţământul nu e făcut pentru elite, ci pentru societate. La noi totul se află la graniţa dintre vecha şi noua mentalitate. Sistemul se va regla în final, însă costurile vor fi catastrofale, pentru că mulţi tineri vor pleca.
E logic să plece pentru că vor o viaţă normală şi un sistem de învăţământ normal.
Mai sus menționați că educația de performanță se face prin educație diferențiată, lucru cu care sunt total de acord. Atunci de ce le mai pierdem copiilor vremea prin școli de stat în care, mai degrabă, le este călcat în picioare spiritul?
După cum spuneți și dvs., există un sistem nou. În plus, avem la îndemână tehnologia care ne poate facilita implementarea acestui sistem.