Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Agronomul e pe câmp...

Vasăzică: 

Selecționerul Cioloș îl alege ca ministru al Sănătății pe un anume Andrei Baciu. Subsemnatul, și sunt gazetar, n-am auzit de vreo performanță ca medic sau manager de spital a respectivului. Dar, îmi zic, o fi știind dl Cioloș de ce-l pune.

După care, același domn Cioloș îl dă afară pe Baciu pe motiv că nu i-a cunoscut CV-ul!... Și că acesta nu i-a mărturisit niște lucruri!...

Pe cale de consecință, rezultă că dl Cioloș a numit un om despre care habar n-avea cine e. 

Iar lucrurile nemărturisite erau niște poze făcute ca model, când fulgerătorul ministru al Sănătății era mai tinerel, nici măcar indecente. De ce ar fi trebuit Baciu să se confeseze în legătură cu așa ceva?

În același timp, dl Cioloș trăiește revelația că viitorul ministru e doar rezident în medicină, nu și-a terminat studiile, deci e incompatibil cu funcția.

Finalmente, ca sunetul de gong al frazei macbethiene „Life... is a tale. Told by an idiot...”, vine, pe facebookul vieții, cugetarea de miez de noapte a selecționerului Cioloș: „Pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea în ministrul Justiției, am hotărât s-o retrag pe dna Guseth...”.

În schimb, dna Cristina Guseth e găsită de dl Cioloș perfect compatibilă cu funcția de ministru al Justiției, fără ca distinsa oengistă să-și fi început vreodată studiile juridice. Fără să fi fost o zi judecător, procuror sau măcar avocat.

La audieri, numita dnă Guseth produce un număr de senzație în fața Comisiei parlamentare. Zice că funcția de ministru al Justiției e o „încununare” a muncii dânsei. Cunună se dă la premiu, dna Guseth vede funcția asta ca pe o decorație, un fel de Bene Merenti, pe care o ia și o pune pe perete fără a fi capabilă să răspundă la întrebările elementare privind sistemul de Justiție ce i-au fost adresate...

Iar întrebările sunt, pentru d-sa, „o umilință”, pe care o va îndura ca să „ducă mai departe România în structurile euroatlantice”. Mai departe unde, în Atlanticul de Sud, sau în Pacific, că în Atlanticul de Nord parcă suntem membri plini!? Și dna Guseth vrea justiție NATO? Atunci, de ce nu s-a cerut la dl Cioloș s-o pună la Apărare, că și acolo e la fel de bine pregătită și decorațiile sunt mai multe?

Finalmente, ca sunetul de gong al frazei macbethiene „Life... is a tale. Told by an idiot...”, vine, pe facebookul vieții, cugetarea de miez de noapte a selecționerului Cioloș: „Pentru a nu vulnerabiliza în niciun fel încrederea în ministrul Justiției, am hotărât s-o retrag pe dna Guseth...”.

Oare câți dintre ceilalți miniștri, pe care nu-i cunoaștem, au fost aleși de premier în acest fel?

Căci nu pot să nu mă gândesc, domnule inginer Dacian Cioloș, după ce v-am creditat ca bun inginer agronom, că dacă așa semănați și cultivați trifoiul sau lucerna, înnebunesc vacile după ce le mănâncă!...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu. Sursa foto Inquam Photos

Premierul demis, alături de cabinetul demis (prin moțiune de cenzură votată în Parlament acum mai bine de 5 luni) „TREBUIE” să-și dea demisia. Aceasta este una dintre cele mai mari aberații, repetată la nesfârșit de televiziunile care se îmbuibă cu bani de la bugetul de stat, via partidele românești beneficiare ale subvențiilor din fonduri publice („cheltuieli cu propaganda”).

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon 3 zile in septembrie

Am vorbit cu Tudor Giurgiu pentru a afla cum a fost experiența filmării unui film în 7 zile și mi-a spus că a fost una foarte intensă, dar foarte eliberatoare. Mi-a spus că un film necesită un timp de documentare, în care se așteaptă aprobări, dosare și finanțări, dar în acest caz “trebuia pur și simplu să-l facem”. L-am întrebat și despre lucrul cu actorii, iar răspunsurile lui m-au bucurat, pentru că am văzut cât de important este pentru el actorul și câtă liberatate îi oferă. Mi-a spus că nu crede în actorul executant și că îi place să fie surprins de un actor care duce personajul pe o rută la care el nu s-a gândit.

Citește mai mult