Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ai făcut un copil fericit

Ilie Balaci

Foto: captură Digi24

Îți mulțumesc!

Pentru spiritul de frondă. Când fotbalul nostru era împărțit între Steaua și Dinamo, erați voi, cei de la Universitatea Craiova și de la Sportul Studențesc, mai altfel și parcă mai liberi în joc. Puteați să ne bateți și cu arbitri ostili. Deși dinamovist, îmi plăcea Craiova. Mi se părea mai mult o stare de spirit decât o echipă.

Pentru că datorită ție am scris cu carioca 8 pe maieul de sport. Căci toți copiii de pe vremea lui Ceaușescu, chiar și cei netalentați la fotbal, aveau maieu de sport.

Pentru că am visat să execut lovituri libere ca tine, sub bară, zero șanse pentru portar. Am tras la bătătorul de covoare din spatele blocului până când am dezumflat mingea „de 35”. N-am reușit, dar am rămas cu visul.

Pentru că am plecat la 8 dimineața la școală cu cravata la gât și n-am mai ajuns. Pe drum am văzut o grămadă de lume venită din țară la meci. Așa am ajuns să mă strecor dis de dimineață pe sub gardul vechiului „23” să te văd în România - Italia. Am stat pitit pe stadion până s-au deschis porțile, meciul a început pe la 8 seara. Stadionul era arhiplin, stăteau suporterii corchine și pe stâlpii de nocturnă. Așa ceva nu mai văzusem în viața mea. Din meciul ăla mai rețin atât: Balaci lovitură liberă scurt în stânga, Boloni vine din spate, șut și 1-0! Minutul 24. La sfârșitul meciului, toți oamenii au aprins ziarul Sportul. O frumusețe! Atunci am văzut prima dată cum arată 80.000 de torțe pe stadion. Deși am bătut, când am ajuns târziu acasă, maică-mea nu a gustat victoria. Am plecat la culcare cu obrajii arzând, dar fericit…

Pentru că ai iubit necondiționat România și n-ai rămas pe nicăieri, deși puteai juca în orice campionat, la orice echipă din lume. Te-ai întors mereu la noi, copiii tăi săraci, care, de pe maidanul țării, te iubeau din tot sufletul. Dar știu că, pe unde ai fost, te-ai prezentat mereu „român, de la Craiova”.

Pentru că i-ai respectat întotdeauna pe suporteri. Și când nu-ți ieșea jocul, nu ai păcălit niciodată fotbalul. N-am avut niciodată senzația că joci „la mișto”, „de dorul lelii”. Pentru tine, m-am apucat mai târziu de fotbal „la profesioniști”.

Pentru toate astea, eu, un simplu suporter, îți mulțumesc! Drum bun!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cosmin check icon
    Din ziua meciului cu Italia îmi aduc aminte că am stat vreo două ore la coadă la pâine înainte de meci, făcând calcule de cum poate fi bătută campioana mondială. La acea lovitură liberă, mingea a sărit cu schepsis, chiar in fața marelui Dino Zoff. Echipa Craiovei mi-a urmărit o parte din copilărie.La 3-o pentru Kaiserslautern eram în lacrimi. Stiu și acum pe de rost formația standard:Lung, Negrilă, Ștefănescu,Tilihoi, Ungureanu,Ticleanu,Beldeanu,Donose,Crisan, Geolgău,Balaci si Cămătaru( Boldici rezervă de portar).
    • Like 0


Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Un bătrân de 70 de ani stă pe nisip, cu picioarele încrucișate, după moda asiatică, lângă niște cercuri trasate de el cu bățul. Din când în când, se ridică și se uită la cercuri de sus și învârtindu-se în jurul lor. Din depărtare, se aud catapultele Siracuzei, îmbunătățite de moșneag ca să lovească mai precis și mai departe, dar și mai aproape, când navele romane ajungeau la câteva stadii distanță de zidurile cetății.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Copil furios / sursa foto: Profimedia

Școala românească, deși ar trebui să fie primul spațiu de siguranță, a devenit un loc al performanței mecanice, unde succesul se măsoară în note, nu în caractere. Absența educației emoționale lasă copiii fără cuvinte pentru a-și exprima frustrarea, frica sau nevoia de apartenență, transformând aceste stări în pumni sau în agresiuni online.

Citește mai mult