Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Matematica fotbalului – povestea unei campanii care a făcut înconjurul lumii în jumătate de zi

Să pui „matematică” și „fotbal” în aceeași propoziție este o aroganță, dar să dezvolți și o campanie socială plecând de aici pare deja o fantasmagorie. Și totuși, dacă ai câteva cifre percutante, o poveste și câțiva oameni creativi și vizionari poți ajunge acolo unde vrei: în mințile copiilor și ale părinților.

În preziua meciului de fotbal România – Spania de la Cluj, tricolorii au ieșit la antrenamentul deschis presei în tricouri cu formule matematice în loc de numere de joc. Vreo 2-3 jurnaliști s-au uitat ei mai lung, dar au abandonat rapid dilema în favoarea descifrării schemelor tactice ale lui Nea Puiu.

A doua zi, într-o conferință de presă, s-a devoalat misterul: este o campanie a Federației Române de Fotbal pentru combaterea abandonului școlar. Iar la meciul cu Spania, jucătorii României au ieșit pe teren cu tricouri de încălzire „matematizate”. Acesta e storyboard-ul. Filozofia „Matematicii fotbalului” e un pic mai complexă.

Mai întâi, dai peste niște cifre: practicanți de fotbal în România – 0,5%; media UE este pe la 2,5%, cu vârf în Danemarca de 12%. Eurostat-ul are și alte statistici. De exemplu, rata abandonului școlar. România – 18% (în creștere), media UE sub 15%, cu lider Croația – 2,7%. Sigur, cifrele nu prind viață singure. Dacă vrei să îți asumi însă că fotbalul este fenomen social în România, așa cum se tot zice, trebuie să-l și faci să fie așa. De aici a plecat FRF cu proiectul. Ar vrea mai mulți practicanți de fotbal la nivel juvenil, să mărească baza de selecție a marii performanțe. Și nu, nu este cum se crede: copiii nu abandonează școala ca să joace fotbal, se duc direct în stradă. Îi selecționezi la fotbal din școli, nu de pe stradă.

Acum, că ai niște premise pentru o campanie, îți trebuie și o poveste. Și aceasta se cheamă Claudiu Keșeru, jucător de valoare al echipei naționale a României. Nu este un mit, chiar a fost olimpic la matematică în gimnaziu. Și povestea lui e de poveste: a ajuns olimpic pentru că îi plăcea fotbalul la nebunie, iar mama sa nu-l lăsa la antrenament dacă lua vreo notă mai mică de 9. Și a trebuit să învețe de 10 ca să facă fotbal! Poți crea ușor modele în fotbal, poți pune reflectoare pe idoli, depinde ce vrei să obții tu ca mass media, ca formator de opinii. Cu Claudiu, FRF vrea sa treacă dincolo de... „come si dice?”... zona mondenă.

În fine, dacă ai toate ingredientele, îți trebuie oamenii. Creativii, vizionarii, investitorii. Aici s-au întâlnit oameni din FRF, agenția Geometry Global Bucharest și Editura Niculescu. Intuitiv s-a depistat matematica drept „resortul” principal al abandonului școlar și s-a conturat un manual alternativ mai atractiv, ce conține probleme și exerciții inspirate din lumea fotbalului. Editura Niculescu l-a adoptat și l-a integrat în linia sa de cărți școlare ce vor fi pe băncile elevilor din toamna aceasta. Enunțurile problemelor nu vor mai fi abstracte, ci vor avea viață, cu nume de fotbaliști din Națională, număr de goluri, clasamente. Deocamdată sunt manuale de clasa a IV-a, cu șanse de declinare în gimnaziu în caz de reușită.

Dacă va fi o campanie reușită, timpul ne-o va spune. Dar că a captat atenția media, asta am văzut deja. În mai puțin de 12 ore, „Matematica fotbalului” a dat titluri în SUA (Washington Post, ESPN), UK (Daily Mirror, Daily Mail, BBC, The Guardian), Franța (Le Parisien, Le Figaro), a ajuns în Australia și Japonia și a poposit și la Huffingtonpost. Este o performanță de palmares, dar adevărata satisfacție ar fi ca măcar 1% dintre copii să nu mai părăsească școala pentru că se împrietenesc cu manualele unde își găsesc idolii de la televizor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este o idee foarte buna, chiar ma bucur !!!
    • Like 0
  • :-))
    • Like 0
  • Excelenta ideea !
    • Like 0
  • Sa lutară ideea. Felicitări și succes!
    • Like 2
  • bravo Razvane, excelenta idee, excelent concept creativ si excelenta executie! cum ai zis si tu, acum astetpam REZULTATE EXCELENTE privind diminuarea abandonului scolar :-)
    • Like 3


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult