Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Alexandra a murit singură

Negru, doliu

Un copil a chemat statul român în ajutor. Nu o dată, de trei ori. Se afla în primejdie de moarte.

Acest stat, în care trăim cu toții și pe care îl plătim ca să trăim, nu să fim uciși, a acționat ca un complice al criminalului sadic din Caracal.

Faptul că au trecut atâtea ore, zile, până când Poliția a intrat în casa omorului, faptul că ucigașul nu a fost prins la câteva luni după ce mai răpise și măcelărise o fată, nu sunt câtuși de puțin întâmplătoare.

De câțiva ani încoace, ideea pe care puterea aleasă de noi s-a dat de ceasul morții să o injecteze în Poliție, Procuratură, instanțele de Judecată este: Justiția, zeița protectoare a criminalilor, hoților, corupților, violatorilor, pedofililor... De fapt, nu-i interesa decât hoția și corupția, pe care le practică ei pe scară mare, dar dacă și criminalii pot să acționeze nestresați și nestingheriți, pagubă-n ciuperci.

Procurorii și polițiștii, care ore în șir nu au intrat în casa unde Alexandra era torturată și țipa, n-au avut ca prim gând să-i salveze viața, ci să se țină tâmp și laș de ce credeau ei că e buchia legii, ca să nu aibă probleme.

Aceasta este filozofia care le-a fost turnată în cap de sus.

Nu mai sunt în stare să privesc fotografiile Alexandrei.

Nu pot să mă gândesc decât că a murit singură.

Noi, adulții acestei țări, în care ea a avut încredere când a sunat la 112, i-am înlesnit chinul și moartea.

Și ce vom vedea acum, e poate la fel de înspăimântător ca bucățile din trupul Alexandrei, și ale altor victime, răspândite prin curte: efortul supraomenesc, sau subomenesc, pe care îl vor face toți ca să se scoată nevinovați.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult