Foto: Profimedia Images
Săptămâna trecută au fost confirmate 8.082 cazuri noi de COVID-19 în România după 8 săptămâni consecutive de creștere accelerată.
Am depășit astfel pragul mediu de 1.000 de cazuri pe zi încă de acum 2 săptămâni, așa cum estimam în februarie tot în Republica. Probabil că încă de săptămâna trecută am înregistrat vârfuri cu peste 1.500 de cazuri pe zi, dar valorile zilnice nu se mai raportează în România și pot fi doar extrapolate. Numărul de decese, internări și internări la ATI înregistrează de asemenea mai mult de 4 săptămâni de creștere. Singura veste bună este scăderea numărului de decese săptămâna trecută, însă acest indicator suferă variații mari de la o săptămână la alta și va reveni probabil pe creștere.
Din acest tablou general este important să reținem este că, în cel mai blând val, COVID-19 a ucis de 7x mai mulți români decât gripa în întregul sezon epidemic 2022-2023. Nu numai atât, dar COVID-19 nu arată nicio tendință de a deveni sezonier, cum e gripa. Din păcate COVID-19 rămâne o boală sistemică și refuză conformarea cu ordinul politic de a deveni „doar o gripă”.
Până acum, faza de creștere a valurilor Omicron nu a depășit 8 săptămâni, deci ne putem aștepta să ajungem la vârful acestui val în 1-2 săptămâni în jurul a 1.500-2.000 de cazuri pe zi. Aceste estimări pot fi însă contrazise cu ușurință de noile versiuni care au fost deja identificate și în România. Răspunsul îl vom afla doar la finalul lunii aprilie.
Chiar și așa, valul 7 evoluează aparent mai lent și mai blând în România decât în restul Europei.
Însă acest aspect se datorează în mare măsură faptului că testam cel mai puțin din pandemie cu excepția valului 1 (când nu aveam capacitate de testare și erau posibile doar teste RT-PCR). Este efectiv rușinos.
Deși acum 80% din testele COVID-19 făcute în România sunt teste rapide, mult mai ieftine și mai simplu de folosit decât testele RT-PCR, facem mai puține teste decât în oricare altă perioadă a pandemiei (în val sau inter-val), mai puține decât atunci când se făceau doar teste RT-PCR.
Așa cum se vede și din următorul grafic (curba roșie = cazuri, curba albastră = teste), valul este astfel artificial aplatizat, pentru că dacă nu testăm, nu confirmăm.
Pe de altă parte, autoritățile ne spun că pandemia a trecut, că boala COVID-19 este „o banală răceală” și trebuie să revenim la vechile noastre obiceiuri, la vechea normalitate. Este ca și cum ai convinge un pacient că e sănătos, pentru că după un set de analize proaste i-ai spus că analizele sunt de vină pentru boala lui și deci soluția este să nu își mai facă analize în viitor.
Poate că pacientul este mai bine, dar fără analize nu poți să ai un diagnostic de certitudine, nu poți urmări evoluția bolii și e clar că scopul tău nu este binele pacientului, ci interesul celor care profită de pe urma lui.
Dacă însă adăugăm în grafic rata de pozitivitate, respectiv câte din teste rezultă într-o confirmare, obținem o imagine mult mai relevantă a evoluției reale a cazurilor (curba mov = rata de pozitivare). După acest criteriu, cel mai bine gestionat a fost valul 3 Alpha și cel mai prost gestionat este valul curent, valul 7.
Faptul că Valul 7 este atât de prost gestionat (nu doar în privința testelor, dar și a disponibilității medicației și vaccinurilor) e cu atât mai surprinzător, cu cât avem același guvern și conducere la Ministerul Sănătății ca în Valul 5-Omicron-BA1, care a fost cel mai bine gestionat val Omicron din toate aceste puncte de vedere.
Nu e deci vorba de lipsa de competență și nu am o explicație medicală pentru scăderea progresivă a calității gestionarii pandemiei, începând cu Valul 6-Omicron-BA5 din vară. Dacă explicația nu poate fi medicală, rămâne să căutăm răspunsul în zona politică, dar nu acesta este scopul acestui articol.
Chiar dacă este puternic subestimat, Valul 7 este indubitabil un val atipic și cel mai blând de până acum (cu excepția valului 1). E păcat că interferența politică nu ne permite să îl monitorizăm fără patimă cu mai mare atenție, pentru că am afla date importante pentru a gestiona atât sănătatea publică, cât și pe cea individuală în România. În plus am putea fi parte din soluție la nivel european în lupta inegală pe care o ducem cu pandemia.
Valul 7 este atipic atât prin evoluție, cât și prin compoziție.
Rata de creștere seamănă mai mult cu valurile care au precedat Omicron și reflectă nivelul ridicat de imunitate din populație dobândit prin vaccinare și/sau (majoritar) infectare.
Infectarea în masă a scăzut bazinul celor vulnerabili, pentru că aceștia au fost eliminați din masă în primii 2 ani de pandemie. Este similar felului în care în urma unui incendiu devastator care a fost lăsat să evolueze liber într-o pădure, scade riscul de incediu, pentru că au ars majoritatea copacilor susceptibili să ardă ușor la incendiu.
Din păcate, mai puțin vulnerabil nu înseamnă invulnerabil. Tot așa cum mulți dintre copacii care au supraviețuit unui incendiu sunt mai vulnerabili o vreme în fața focului, aflăm că și mulți dintre oamenii care supraviețuiesc infectării cu SARS-CoV-2 sunt mai vulnerabili în fața unei noi infectări.
Nu vreau să intru în detalii, doar vreau să sublinez că scăderea maximelor de spitalizare și mortalitate în populație nu înseamnă neapărat că suntem mai sănătoși la nivel individual după ce am trecut prin boală. Pentru aceasta ar trebui să vedem și minimele coborând sub minimele din intre-valurile precedente, lucru care nu se întâmplă încă.
Astfel minimele ratei de pozitivare dintre valurile Omicron au fost mereu mai mari decât cele din 2020 și sunt în continuă creștere. Așa cum se vede și din primul grafic, minimul dintre Valul 6 și 7 a fost mereu peste minimul din inter-valurile precedente.
Tot din graficul ratei de pozitivare putem constata că faza actuală de creștere ar putea fi considerată un debut al valului 8 pe baza ratei de pozitivare, deși aparent numărul de cazuri noi a variat prea puțin între noiembrie 2022 și martie 2023 pentru a justifica diferențierea a două valuri. Dacă luăm în considerare toate săptămânile de creștere începând luna noiembrie 2022, atunci avem 14 săptămâni de creștere și doar 5 de scădere (incluzând cele de sărbători, când testarea și raportarea a scăzut dramatic și în anii precedenți), caz în care valul 7 seamănă mai mult cu valurile ancestrale decât cu cele Omicron.
Valurile care au precedat Omicron sunt caracterizate de perioade de 15-16 săptămâni de creștere întrerupte de scurte perioade de scădere. Din acest punct de vedere, valul 3-Alpha se remarcă din nou ca cel mai bine gestionat val fără carantină, dar cu ajutorul unei rate foarte bune de vaccinare.
Așa cum spuneam, suntem într-un val atipic al pademiei de COVID-19 și prin urmare mult mai greu predictibil fără o monitorizare mult mai atentă.
----------
Faptul că suntem într-o nouă etapă (sau într-o fază de tranziție) a pandemiei este confirmat și de compoziția valului 7.
Din secventierile care încă se mai fac în România, rezultă o diversitate mult mai mare a roiului de viruși aflați în circulație în prima parte a acestui an, față de ultima parte a anului trecut (vezi graficul următor).
Dacă la finalul valului 4-Delta, la nivel mondial erau în circulație câteva zeci de variante, la debutul valului 6 aveam câteva sute, iar la începutul anului 2023 acest număr a depășit 1.000.
Chiar și o scurtă privire în tabelul din imagine, demonstrează cât de mare este și în România varietatea de variante aflate în circulație într-un interval de doar o săptămână!
Printre cele mai neplăcute apariții este varianta XBB.1.9.1 "Hyperion" (sunt deja 3 secvențe confirmate în România) care a început să disloce XBB.1.5 "Kraken" în Anglia.
E însă puțin probabil că XBB.1.9 să devină dominantă, pentru că oamenii de știință monitorizează deja o nouă variantă, XBB.1.16 "Arcturus", care este deja răspândită pe mai multe continente (inclusiv Europa). XBB.1.16 crește mai repede decât XBB.1.5 sau XBB.1.9 și poate produce un nou val de infectări în ciuda imunității ridicate dobândite deja de toată populația globului.
O tendință evolutivă îngrijorătoare este apariția convergentă a unor mutații în afara domeniului RBD (care codifică proteina Spike). Mutațiile în domeniu RBD au un spațiu de evoluție limitat de necesitatea de a se lega eficient de receptorul ACE-2 (care este invariabil) și de eficiența vaccinurilor anti-Spike. Printre altele, mutațiile din zonele ORF permit virusului nu doar să ocolească, ci să inhibe activ răspunsul imun al gazdei, să reactiveze alti viruși dormanti sau să deturneze mecanisme intracelulare.
Astfel diferențele dintre variantele XBB.1.5 "Kraken", XBB.1.9.1 "Hyperion" și XBB.1.16 "Arcturus" sunt predominat în domeniile ORF, ceea ce face mult mai greu de prezis potențialul lor epidemic și/sau clinic.
Din fericire până în acest moment nu există niciun indiciu că noile variante sunt mai virulente decât cele precedente, doar că au o capacitate crescută de reinfectare.
Tendința de inhibare a sistemului imun a noilor variante poate produce însă un tablou clinic înșelător de blând pe termen scurt, dar mai periculos pe termen lung (creșterea incidentei bolilor cardio-vasculare, diabetului, a bolilor sistemului nervos, a cancerelor etc). Este o aliniere surprinzătoare cu tendințele politice globale care descurajează măsurile pe termen lung pentru beneficii pe termen scurt, care justifică analiza pandemiei ca sistem bio-memetic. În termeni simpli, într-o lume în care există vaccin și antivirale eficiente, virusul se adaptează nu doar la spațiul nostru biologic, ci și la spațiul nostru cultural. Astfel epidemiile memetice/culturale (negationism, antivaccinism) trebuie considerate ca elemente intrinseci ale pandemiei.
Un exemplu elocvent este chiar România. Din punct de vedere biologic (medical) disponibilitatea tratamentelor antivirale este esențială până la apariatia unei noi generații de vaccinuri. Singurul, subliniez singurul, tratament antiviral în COVID-19 aprobat de EMA (Agenția Europeană a Medicamentului) este Paxlovid. De aceea este inexplicabil din punct de vedere medical de ce suntem singura (din câte știu eu) țara din Uniunea Europeană care nu are disponibil Paxlovid pentru tratamentul COVID-19.
Având în vedere că:
1) - Molnupiravir este disponibil în România, deși este mai scump și nu este aprobat de EMA
2) - Ministrul Sănătății, dr. Alexandru Rafila, promitea încă din vara anului 2022 că Paxlovid va fi disponibil pentru pacienții din România
3) - Informația despre Paxlovid este disponibilă și în română (inclusiv pe site-ul EMA), deci poate fi folosit imediat
rezultă că explicația trebuie căutată în zona culturală, mai precis în cultura clasei politice.
E un caz clar de conflict între narativul politic și cel medical, în care cei care plătesc majoritar cu sănătatea și viața sunt chiar oamenii care aleg narativul politic și îl contestă pe cel științific.
Din păcate, în ciuda narativului politic liniștitor, riscul de infectare și de a face boala COVID-19 s-a dublat în martie față de luna februarie și va rămâne mai ridicat și în luna aprilie, deci necesitatea accesului la Paxlovid va continua să crească în următoarele săptămâni. Absența acestui medicament (care ar fi putut salva vieți și evita multe cazuri de Long COVID) merită investigată cu mai multă atenție.
Evident, cel mai bine este să nu avem nevoie de acest medicament (care nici nu există în România) evitând infectarea (prin măsuri non-farmaceutice: mască, etc) și scăzând riscul de face o formă gravă de boală cu ajutorul vaccinului bivalent actualizat.
Referinte:
https://www.ema.europa.eu/en/documents/overview/paxlovid-epar-medicine-overview_ro.pdf
https://www.nature.com/articles/s41586-020-2286-9
https://github.com/jbloomlab/SARS2-mut-fitness/issues/21
https://www.cnscbt.ro/index.php/informari-saptamanale/gripa/
https://www.ms.ro/ro/de-interes/buletine-de-presa-covid/
https://twitter.com/RajlabN/status/1638528874152615936/photo/1
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.