Am fost studenta lui Alfred Bulai la SNSPA. Și în dimineața asta citesc acest articol cutremurător al colegilor de la Snoop în care mai mulți studenți vorbesc deschis despre abuzurile psihice și sexuale pe care acesta le făcea în timpul sesiunilor de practică universitară. Recunosc că primul sentiment a fost acela de ușurare. În sfârșit, au apărut studente care vorbesc despre asta public! Acum cinci sau șase ani, când am încercat eu să scriu ceva similar despre un coleg al lui Bulai de la aceeași catedră de sociologie a SNSPA, nimeni n-a vrut să vorbească. Nici fostele mele colege, nici studente din anii următori. Al doilea sentiment pe care l-am trăit citind articolul a fost revolta. Da! Revolta aia care te sufocă! De ce? Pentru că abuzurile astea se știu încă de pe vremea când eram eu studenta lor! Și asta se întâmpla acum mai bine de 17 ani!
Încerc să-mi pun ideile într-o ordine cu sens. Și cel mai bine e să încep de la început. Din primele zile în care am început să merg la cursuri. Evident, discutam cu colegi mai mari despre cum sunt profesorii, despre cât de exigenți sunt, despre cât de buni sunt, pentru că la SNSPA fiecare profesor era, de fapt, un personaj. Ungureanu era cel exigent și nonconformist, Miroiu era femeia cu autoritate, Țăranu era eruditul cu grai moldovenesc, la cursurile căruia stăteai cu răsuflarea tăiată, Pârvulescu era cel înțelegea cum funcționează lumea politică de la cap la coadă. Dar când a venit rândul profesorilor de la Sociologie (Bulai și Pieleanu), studentele mai mari ne-au zis scurt: “Aveți grijă cu ăștia! Mai ales dacă vă cheamă în practică! Și să aveți grijă cum vă îmbrăcați la cursuri, că dacă le place de voi, aia e!”
Era un fel de fapt știut, o parte a statu-quo-ului universitar la SNSPA. Era una dintre garanțiile universitare: că dacă cumva le placi ăstora doi, e nasol de tine! Deci trebuia să ai grijă! În ce consta această autoprotecție, nu știu nici acum. Cert e că multe dintre noi, când aveau cursuri de sociologie, aveau grijă să nu se machieze și să nu se îmbrace în vreun fel care ar fi putut fi catalogat drept atrăgător. De-a lungul celor patru ani în care am urmat cursurile la SNSPA și în care am fost studenta celor doi, am auzit zeci de întâmplări. Majoritatea din practică. Se vorbea și despre violuri. Mereu întrebam de ce nu spune nimeni nimic. Motivele erau cam aceleași: nu e bine pentru imaginea unei tinere studente cu o carieră în față să se audă că a fost abuzată sexual, părinții ar fi fost dezamăgiți, mulți plăteau taxe ca să își țină copiii acolo și voiau ca banii lor să se concretizeze în diplome, nu în plângeri penale. Așa că fetele tăceau.
Eu nu m-am specializat pe sociologie, așa că n-am fost în practică la sociologie decât o singură dată și am avut noroc să mă trimită undeva prin Giurgiu cu o colegă să facem niște chestionare în școli. N-am fost în gașca care pleca în Deltă sau la mare. Deci n-am stat cu profesorii în practica aia, ci doar cu colega mea. Dar și la întoarcere am aflat de la cei care au fost în deplasarea cu Bulai și Pieleanu că din nou s-a alunecat.
Acum vreo cinci ani am încercat să iau legătura cu fostele colege care îmi mărturisiseră atunci că au fost abuzate. Cele pe care le-am putut aborda au spus că nu vor să își amintească. Și că, până la urmă, nu va face nimeni nimic, pentru că despre ăștia doi știau toți. Toți știau! Băi, știau de vreo 20 de ani, cel puțin. Și nimeni n-a făcut nimic. Ba chiar îmi amintesc că mi s-a argumentat că Bulai se însurase cu o studentă de-a lui și avea porniri din astea dintotdeauna.
Sigur, dacă conducerea universității ar fi ascultat zecile, ba îndrăznesc să spun, sutele de mărturii despre comportamentul inadecvat al celor doi profesori, fetele acelea pe care azi le vedem în investigația Snoop n-ar fi fost obligate să trăiască cu traumele pe care le au.
Și îndrăznesc să spun că vina pentru traumele lor și ale altor zeci sau sute de studente nu e doar a acestor profesori cu instincte de prădători, care cred despre ei înșiși că sunt zei ai manipulării, ci a fiecărei persoane care a stat la conducerea SNSPA în ultimii 20 și ceva de ani. Fiecare dintre cei care au știut și n-au mișcat un deget. Fiecare poartă vina acestor traume. Pentru că și aici toți știau!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
2. Asa-i romanul... Ceva de genul "Sa faca altii si sa beneficiem impreuna"
Eu nu arunc acuzații gratuite și nici nu o să o fac vreodată.
Pe scurt: fiica mea a absolvit SNSPA ul în anul 2016 . La câțiva ani după absolvire a povestit soției mele despre abuzurile acestui animal cu chip de om - Bulai.
Din fericire pentru el - pentru că l-aș fi pedepsit crunt- fiica mea nu a fost victima lui. Am preferat să uit și regret. Dacă eu și alții care au știut am fi luat atitudine poate că dementul ar fi fost pedepsit mai demult.
Să mă ierte Dumnezeu! Pe el-niciodată!
Cred ca astfel de situatii au dus la extremitati. Ne intrebam de ce se radicalizeaza oamenii? Astfel de „intamplari” ii face sa plonjeze in atitudini radicale.
Mintea fiecaruia e un univers intreg de trairi si emotii si sentimente si complexe si temeri si anxietati si judecati. Abordari diferite ale aceleasi probleme.
Anii ultimi au dus la o rabufnire, societatea actuala a dus la posibilitatea de a spune, de a vorbi.
Sunt oameni (barbati si femei) care au trait diverse traume, care au trecut prin diverse situatii, care au incercat sa iasa din ele fiecare prin modul sau de a fi si de a judeca o situatie. Fiecare cu gandul la viitor, la faptul ca situatia aia urata se va termina si vor scapa. Si aici nu e vorba doar despre sex. Sunt multe lucruri rele care se pot intampla in viata asta. E greu ca cei care au avut norocul sa nu experimenteze o situatie urata sa inteleaga. E simplu sa dai sfaturi si sa paruiesti victima.
Multi dintre cei care detin puterea, indiferent despre ce putere este vorba, profita. Profesori, sefi, patroni, politicieni, politie, justitie. Sunt diverse forme de presiune, hartuire, persecutie aplicate atat femeilor cat si barbatilor, din varii motive, in diverse imprejurari de indivizi care stiu ca pot sa exercite puterea. Sunt atatea cazuri pe care politia nu le ia in seama, ignorarea lor e grava si de multe ori se sfarseste rau pentru victima. Minimalizarea, ducerea in derizoriu, legile foarte permisive cu agresorii fac ca plangerile sa nu mai fie depuse. Atitudinea politiei: „hai, lasati, mergeti acasa ca noi avem treaba” este lucrul cel mai periculos pentru ca totul incepe de la acea plangere depusa la politie. Daca politia ia in deradere, la misto o situatie grava si apoi o tragedeie se produce cine raspunde?
Au fost persoane care au fost omorate de cel pe care voiau sa-l reclame, iar politia le-a timis acasa. A fost cineva tras la raspundere? Nu. Descurajarea victimelor e politica de stat in Romania.
Femeile sunt mai des victime ale acestor situatii pentru ca sunt mai emotive, empatice, credule, naive, mai putin rezistente, mai usor de manipulat, mai impresionabile, mai usor de incantat cu marea dragoste.
Societatile democratice actuale incearca sa aduca in prim-plan aceste fapte, incearca sa ridice un val, incearca sa puna reflectorul pe cei ce sunt pradatori, pe cei ce traumatizeaza, pe cei ce hartuiesc, pe cei ce profita de influenta lor, de puterea lor. De aceea au fost adoptate o serie de legi pentru a inlesni lungul drum de la declaratia la politie la o dreptate ce trebuie infaptuita.
Imi pare rau pentru toate victimele exceselor, abuzurilor, pentru toti cei care au fost/sunt intr-o situatie delicata. Si intr-o dilema: sa spui sau sa taci. Sa te expui sau sa lasi totul in urma. Sa inchizi intr-un sertar al mintii totul sau sa povestesi, sa depui plangere, sa pui capat unei situatii cumplite pentru tine si pentru toti cei care vin dupa tine care vor avea de-a face cu acea persoana si multi vor cadea victime.
„Ei, lasati ca si dvs. ati fost incantata de invitatia in camera” sau „ei, lasati ca si dvs. aveati fusta prea scurta” sunt doua atitudini care arata amortirea mintii in niste idei periculoase si daunatoare.
Si mai e subiectul: copii. In Romania un numar foarte mare de copii este supus unei vieti de cosmar. Pe ei cine-i apara? Autoritatile statului, nu.
Societatile democratice au inventat tot felul de parghii si posibilitati de a preintampina, de a ajuta. Exista acel telefon al copilului. Cand nimeni, niciun adult din preajma minorului nu intervine, nu e nimeni sa-l apere, sa poata singur sa se ajute. Sa dea acel telefon.
Desigur, in buna traditie omeneasca (si copiii sunt tot oameni, nu?) au aparut excesele, minciunile, exagerarile, contestarile mincinoase. Aici doar autoritatile pot stabili ce, cat, cine detine adevarul. Totul e sa avem autoritati moderne, dedicate, implicate, cu stiinta de meserie. Si sa avem si legi.
„Conform studiului Abuzul și neglijarea copiilor:
38% dintre părinți recunosc abuzul fizic asupra copiilor în familie;
63% dintre copii afirmă că sunt bătuți acasă de către părinții lor;
20% dintre părinți apreciază pozitiv bătaia ca mijloc de educație a copilului;
18% dintre copii afirmă că au fost bătuți acasă cu bățul sau nuiaua, 13% cu cureaua, 8% cu lingura de lemn;
corecțiile precum „lovitul cu palma” sau „urecheala” nu sunt percepute de majoritatea părinților, și într-o anumită măsură, nici de copii, ca fiind comportamente din sfera abuzului fizic”. - https://www.salvaticopiii.ro/ce-facem/protectie/protectie-impotriva-violentei
Sunt cifre care impresioneaza. In spatele lor e drama. Maine, acesti copii vor fi adulti.
Cat despre azilele groazei, spre exemplu, tot o forma de violenta si abuz asupra oamenilor, de data aceasta a oamenilor in varsta, numai de bine.
Tanti carmen, 12 clase sunt obligatorii (din pacate). nu ne intereseaza ce ai facut ca sa ajungi sa platesti sa scrii pe republica.
*Mai departe se scrie fără cratimă, Gogu! Virgula se pune doar între cuvinte, niciodată între literele unui cuvânt!
Și ce e rău să faci SNSPA? Adică e mai util să faci școala de covrigărie decât SNSPA? Pe urmă te miri în ce hal a ajuns țara asta.
Atenție, meserii CU VALOARE ADĂUGATĂ, nu viitori bugetari de lux, da?
Cu ce beneficiază poporul plătitor de taxe de pe urma SNSPA-ului?
În traducere "școală de politruci și bugetari de lux", a.k.a. FIX CE ERA ȘI ÎNAINTE DE '89!
Până la urmă cu ce se ocupă sociologii ăștia, că e plină țara de ei ,dar societatea tot la vale se duce..
Și totuși nu a realizat nimeni că ăștia sunt niște securiști nenorociți?