Foto: Getty Images
Sunt în concediu, zilnic trezire la 6 dimineața, alergătură, ce sa mai, „vis”! Exact „așa” îmi propusesem să petrec o săptămână. De fapt, cele cinci zile s-au transformat în vreo două și jumătate. În fine, după câteva zile în care mai mult am alergat prin Constanța pentru a rezolva diverse probleme birocratice, am plecat din oraș. Unde? Cât mai departe. Spre Timișoara.
Dar… tragedia bateriei descărcate a telefonului a lovit.
Conducând mașina pe o distanță de câteva sute de kilometri, am rămas fără baterie la telefon. Cel sau cea căruia nu i s-a întâmplat, să ridice două degete. Știți acel moment, în care mai ai 2% și începi să te gândești că nu ai cum să îl încarci. Dar cauți o soluție. Și soluția a venit mergând și privind în dreapta. Evrika!
Parchez mașina, cobor, ajung în magazin. Intru și încep să scanez rafturile magazinului de electrocasnice din Sibiu. Aventura mea de abia acum începe.
Eu, tricou roșu pe mine. De asemenea, cei de la magazin au tricouri roșii, uniformă standard. Eu eram în căutarea unui încărcător auto. Îi abordez pe băieți, îi simt comunicativi, păream deja că ne știm de ceva vreme. Amabili, bine dispuși, genul de oameni cu care chiar merită să socializezi. Îmi indică amabili unde pot găsi un încărcător de mașină. Magazinul plin de clienți.
De la 5-6 metri observ cum o doamnă mă „scanează” și se îndreaptă spre mine.
Mă abordează cu genul acela de amabilitate caracteristică unui om educat: „Bună ziua, mă scuzați, îmi puteți recomanda un frigider?”
Hmm, tricoul roșu este de vină. Îi intru in joc. Continui să îi prezint oferta, clasa energetică, îi recomand LG. Mă întreabă unde sunt produse. Îi spun că în Polonia. Adaug că sunt produse foarte bune. Am deja acasă un produs LG și cunoșteam detaliile tehnice.
Ea, foarte mulțumită completează: „Da, mai am și o mașină de spălat și un televizor. Foarte bune, într-adevăr”.
Se îndreaptă către casele de marcaj pentru a comande frigiderul recomandat de mine.
În tot acest timp angajații, luați prin surprindere, asistau uimiți la ce se întâmplă. Tocmai reușisem să vând un frigider, client fiind.
La final îi spun: „Știți, eu sunt tot client, la fel ca dumneavoastră, dar mă bucur că v-am putut ajuta”.
Doamna se uită la mine, își pune mâinile la gură, uimită, se uită la tricou și spune râzând: „Daca nu lucrați aici, înseamnă că lucrați la Lotto?”
Da, turist fiind și client al unui magazin, am reușit să vând un frigider. Atenție mereu la ce tricouri purtați. Această poveste ar trebui să se termine cu un smiley face.
Text apărut inițial pe site-ul autorului.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.