Perioada aceasta a alegerilor m-a trimis către anul 1996, mai exact 17 noiembrie 1996 când a fost al doilea tur de alegeri prezidențiale dintre Ion Iliescu și Emil Constantinescu, care s-a încheiat cu victoria celui de-al doilea.
Eram student la Iași. Era prima dată când aveam drept de vot. Am participat cu entuziasm la ambele tururi de vot. Mai ales la al doilea. Educația politică o primisem de la bunicul meu, care legat de glia strămoșească, pentru care a și luptat în al doilea război mondial, era de orientare național țărănistă. Nu neapărat că m-a prins această orientare, dar cu siguranță m-a învățat valoarea și importanța votului meu.
În dimineața de 18 noiembrie 1996, am pornit cu febrilitate către holul în care erau la dispoziție ziarele zilei. Două le rețin: Ziarul de Iași și Monitorul de Iași. Eram nerăbdător să văd primele rezultate ale alegerilor din turul doi. Ce îmbulzeală era! De obicei, în zilele normale, apucam să citesc singur un exemplar în liniște. Dar nu în 18 noiembrie 1996. Eram câte cinci, șase pe un exemplar de ziar. Așa printr-o deschizătură dintre capurile a doi colegi am văzut rezultatul: Emil Constantinescu câștigase. Câte euforie era în jur! Tot chinuindu-mă să mai citesc câteva rânduri, ochii mi-au căzut pe o caricatură. Am încercat să o găsesc în arhiva ziarelor de atunci, dar nu am reușit. Așa că voi apela la imaginația voastră, iar eu mă voi strădui să v-o descriu cât mai bine posibil.
În centrul caricaturii era statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza din Piața Unirii din Iași. Era înconjurată de o mare mulțime de oameni cu drapele care sărbătoreau rezultatul votului.
Din această mulțime, mai mulți cetățeni erau urcați pe statuie dintre care unul, foarte euforic, care avea pusă mâna stângă de după umerii statuii domnitorului iar în mâna dreaptă flutura un drapel și cu fața tot un zâmbet exclama „Constantinescule, am învins!”
O referință cu subînțeles la asemănarea mustății cu cioc dintre Cuza și Constantinescu. Am râs copios de această reprezentare caricaturală foarte inspirată și reușită. De câte ori am mai trecut prin Piața Unirii din Iași am rememorat singur sau împreună cu cine eram acea caricatură.
În perioada dintre cele două tururi din acest an, i-am descris unui coleg mai pesimist acea caricatură din 1996. Cumva să-l mai scot din scenariile negre care îl copleșeau.
„Bă Mihoc, îmi replică, să fie așa cum îmi descrii tu acum, dar tare mă tem că nu va mai fi la fel.”
Rezultatele i-au demonstrat contrariul lui și multor altora. Nu voi intra într-o analiză a factorilor care au schimbat situația din primul tur, trezirea românilor în ultimul ceas, motivarea altora de veni la vot, etc. Eu m-am trezit căutând prin Cluj-Napoca o statuie care să se potrivească unei reeditări a acelei caricaturi din anul 1996. Ar fi câteva posibilități. Dar voi lăsa această provocare celor care au calități artistice să deseneze. Și foarte obiectiv, am căutat o statuie care să se potrivească și cu celălalt scenariu. Eu nu am găsit. Și cred că nu există nicăieri în România, pentru că cel mai probabil cele care s-ar fi potrivit au fost date jos după Revoluția din 1989.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- Victorieee ! strigă un oștean din mocirla de sub podul peste Neajlov.
Aproape instantaneu, 4 săgeți se înfing în el, curmându-i scurta bucurie.
Ca să nu mai pomenesc de finalul filmului, cu Mihai răpus de trădarea nobililor..
Poate că "urmașii urmașilor noștri" vor putea vedea un film cu happy end despre Nicușor Dan, Președintele. Nu c-ar fi dispărut nobilii trădători și urmașii urmașilor lor..
Cât despre caricatura marelui voievod.. mă abțin.
Apropo, mai nou nici nu tre' să ai "mână", ca să pocești moaca cuiva. Există softuri care permit schimonosirea fizionomiei, la modul exrem de facil și cu rezultate haioase..