Liviu Mihoc

Probabil ați auzit de expresia atât de promovată pe rețelele sociale #efainlacluj. Și nu zic că nu e fain, dar aici mizeria este un pic cosmetizată - și nu doar la Cluj, ci și în alte mari orașe, ba se strecoară și la țară, ultima redută a bunului simț. Căci nu este vorba doar despre mizeria efectivă de pe străzi, ci acea mizerie a lipsei de bun simț, de bun gust, de frumos. Foto: Inquam Photos/ Malina Norocea

Probabil din răutate, tovarășii de cartier ne numeau „frații Petreuș”. (Foto: Getty Images)

Am rămas cu această imagine în minte, când la plecare gazdele ne-au condus până la poartă și ne-au urmărit cu privirea până am dispărut după prima curbă. Am retrăit acele momente când plecam de acasă, iar mama și cu tata mă petreceau cu privirea până dispăream din câmpul lor vizual. (Fotografie generică Getty Images)

După un cartof, câteva linguri de chișleag și două îmbucături de scrob eram plin. Tot învârteam cei șase cartofi rămași și mă gândeam cum să scap de ei. „Lasî dragu´ lu´ tătaia, cî ț-or trăbui mai târzâu”, îmi spune bunicul cu un subtil zâmbet în colțul gurii.

Cam pe la jumătatea întâlnirii, ca „ovreiul” din povestea noastră, trece agale pe bicicletă, un pic ciupit de două rachiuri, nea Ion a lui Ciughi, din capătul mahalalei. (Foto: Profimedia)

Era obiceiul ca în dimineața Duminicii Învierii, copiii să meargă din poartă în poartă și să strige „Hristos a înviat!”, iar la acest anunț minunat mirenii după ce răspundeau cu Adevărat a înviat, îi răsplăteau pe copii cu un ou roș, ori o prăjitură, ori o bomboană sau fruct. (Foto: Klaus-Dietmar Gabbert/ AFP /Profimedia)

Acum, după mulți ani, în plină pandemie, îmi scrie Cristinel un mesaj de ziua mea „La mulți ani vechi și drag prieten!”. Un mesaj simplu, dar care pentru mine înglobează toate momentele prieteniei noastre.

Bun! Acum sunt mai în formă să scriu post vaccinare... (Foto: Getty Images)

„Gata băieți, la scris!” ne îndeamnă Șeriful. Și începem să scriem pe asfatul curții cu litere cam de jumătate din înălțimea noastră: JOS CEAUȘESCU! Ne poticnim la final căci Bulion întreabă „Băi, Ceaușescu sau Ceaușescul?” (Foto arhiva personală)

Poate nu era o mare problemă că eram percepuți ca ieftini, dar acestă perspectivă de low cost inducea că și munca noastră era considerată ca low, adică la un nivel satisfăcător. Mai mult, echipa simțea această percepție. Inevitabil interacționau cu alții din celelalte clădiri de sticlă care erau sub influența aceleași idei. (Foto: Guliver/Getty Images)