Foto: George Călin/ Inquam Photos
Și asta nu este ceva rău.
Mie mi-a plăcut meciul. Am nimerit pe el din întâmplare și nu m-am mai putut desprinde. Copiii din tribune au fost magici, chiar dacă mulți adulți din fața micilor ecrane i-ar fi trimis la culcare amintindu-le că a doua zi au școală. Pentru ăia micii care au cântat „Deșteaptă-te, române” cu atâta însuflețire și au susținut echipa până când au căzut lați de epuizare, mi-aș fi dorit „să batem”. Sau să mai înscriem, doar ca să aud 30.000 de voci pițigăiate urlând de fericire „Goooooool!”
Copiii ne-au amintit că, de fapt, e vorba de un joc. Și, ca orice joc, el e gratuit și se face de plăcere. Când uităm de calcule, de banii din spate, de încrâncenare, de „jocul rezultatelor”, de calificări putem juca chiar și fotbal, deși nu suntem prea buni la sportul ăsta. Au fost momente în care fotbaliștii din teren au jucat cu bucurie, cu inima, e drept că uneori ca... în curtea școlii.
Dar de-aia mi-a plăcut meciul din seara asta. Că ce face Suedia și cum ciupim noi un egal în ultimul meci cu Spania a părut să fie strict problema adulților care au comentat de pe margine. Copiii erau prea ocupați să se uite la meci.
Am închis televizorul și am visat apoi partidele de totul sau nimic din fața blocului, din copilărie, când toți eram Lăcătuș.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.