Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Notti magiche, mulțumim copii pentru regăsire!

Echipa României U21

Foto: Guliver Getty Images

Când copiii mei țipă „Hagi, Hagi” mie mi se pare că a stat timpul în loc și eu n-am îmbătrânit nici măcar cu o zi. Pentru noi, cei care am învățat să o rupem pe italiană cu „Notti magiche” și Coppa del Mondo, meciul din seara asta are gust de gumă Turbo cu surprize. Pe Hagi, Răducioiu, Dumitrescu îi aveam deja, dar pe Pușcaș, Radu, Cicâldău, Man, Coman nu-i aveam la colecție și sincer nici nu prea știam că există.

Când un stadion întreg strigă „România, România” la Bologna, în Italia, timpul redevine brusc în matca lui și-mi dau seama că au trecut totuși 30 de ani. În 1990 românii erau prezențe exotice pe stadioanele lumii, azi românii sunt italieni, spanioli, britanici sau francezi. Au cucerit continentul, acești navigatori tenace și muncitori ai lumii postcomuniste. Tribunele pline de români sunt imaginea perfectă a țării din afara țării și explică ce s-a întâmplat cu noi între cele două nopți magice italiene. Mă uit în jur și-mi dau seama că cei cu care am văzut Coppa del Mondo din 1990 nu mai sunt pe aici: îi văd pe unii pe Facebook, strigând „Hai, România!” din Anglia, America și chiar Noua Zeelandă. Unii sunt chiar pe stadion, norocoșii naibii!

Îmi scrie Nicu prin minutul 43: „Florine, ieșim în Piață dacă îi batem?” Aprob cu condiția să facem baie în fântâna de la Universitate. N-a mai intrat nimeni dintre noi în fântână de la World Cup-ul din 1998. Suntem la o repriză distanță de fericire…

Se termină meciul. Îl sun pe tata: „Am pierdut”. Comentăm împreună, ne amintim cum strigam „Hagi, Hagi”. Cu tata n-am mai vorbit de fotbal de ani de zile, subiectul ne jena pe amândoi, deși îl suspectez că s-a tot uitat în anii ăștia, așteptând telefonul victoriei.

Pentru noi, seara asta nu e despre înfrângere sau victorie, ci despre regăsire.

Mulțumim, copii!

PS. V-am povestit de fularul de la Hagi; în seara asta mi l-am scos din dulap. Până acum o săptămână și ceva, pentru mine nu exista decât un Hagi. Știam că are un băiat talentat, pe care-l văzusem pe viu la Gala Hagi (de unde am și fularul cu autograf). Avea vreo 3 ani și-l ținea taică-su de mână. Mi s-a părut atunci frumos să ai băieți, să-i duci la stadion, să le spui, uite, tată, ăla-i Hagi, Regele, ăla-i Lăcătuș, Fiara, să le iei un suc și să-i înveți să cânte… Dar mândria din sufletul lui Hagi tatăl n-o poate simți decât el. Azi, în tribune, l-a urmărit pe fiul său, dar și pe ceilalți copii ai lui crescuți la Academia pe care a construit-o de la zero într-un câmp, urmând un vis care li se părea tuturor nebunesc. Reverența de azi e și decontul unui pariu cu viitorul făcut de Gică Hagi atunci, când și-a pus ghetele în cui. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Copii"
    Mi aduce aminte de Ana B.
    "Bravo, copii"
    Noi plantasem juma de padure ore ntregi , flamanzi de pe la jumatea efortului (drum lung , panta nasoala, frig, lipsa de pricepere, indrumare, etc etc)
    Facusem poze ca sa vada lumea ce FACEM, cine SUNTEM, ca nu s doar vorbele de noi.
    Si apoi... "Bravo, copii".
    • Like 0
  • Sunt fericit că am ajuns ca cei doi Hagi să mă bucure!
    Abia aștept să-i pictez fiului meu tricolorul pe față și să-i spun că acum mulți ani tatăl meu, bunicul lui, mi l-a pictat mie!
    • Like 1
  • Da,m-am uitat la fotbal iar,impresionata de acesti tineri si spiritul de echipa!Succes in continuare,mai bucurati-ne!
    • Like 2
    • @ Delia Olaru
      Tineri
      Frumos cuvant
      Sarumana
      • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult