Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Pentru că am citit numai impresii pozitive despre Budapesta, m-am dus să văd cu ochii mei „miracolul maghiar”: ce (nu) mi-a plăcut în capitala Ungariei

Budapesta - Foto: Guliver/Getty Images

Foto: Guliver/Getty Images

Pentru că nu ajunsesem până acum să vizitez Budapesta și fiindcă auzisem, citisem numai impresii pozitive, m-am hotărât să petrec câteva zile de vacanță în capitala Ungariei. Și s-a confirmat ce auzisem, a fost chiar peste așteptări. Un oraș extraordinar, cu foarte multe clădiri vechi, dar restaurate, cu arhitecturi deosebite, cu o infrastructură bine gândită cu un secol în urmă, linii de tramvai pe ambele maluri ale Dunării, chiar lângă apă, șosele, poduri spectaculoase de traversare. Piațete, trotuare, zone pietonale, toate pavate cu materiale de calitate, mobilier urban de bun gust. 

Totul este gândit pentru a atrage turiști, promovându-se orice produs autohton, punându-și foarte bine în valoare istoria locală și națională, speculând poziționarea orașului la Dunăre cu oferte de croaziere de zi și de noapte. De altfel, cinstirea eroilor este o preocupare a națiunii, este în educația lor, la tot pasul vezi statui impresionante, alături de clădirile impunătoare ce datează din perioada imperiului austro-ungar. 

Transportul public funcționează „ceas", mijloacele de transport sunt în majoritate noi, iar tramvaiele au un aer retro, dar sunt reabilitate și foarte îngrijite. Domină liniștea, curățenia și impresia de siguranță. 

În legătură cu curățenia m-au impresionat în mod deosebit halele pieței centrale, unde se perindă mii de oamenii. Vitrinele de sticlă și lemn aveau un aer proaspăt, iar gresia de pe pardoseală strălucea, degajând un miros plăcut. Existau două utilaje care curățau, periau, spălau culoarele de trecere printre standurile cu exponate cu aspect de vitrine. Când traversam faimoasa Vaci Utca, pentru a ajunge într-o stație de autobuz la 5:45 a.m., la întoarcere spre aeroport, într-un magazin renumit angajatele curățau de zor vitrinele, iar alături, la o terasă, două persoane verificau copertina terasei. La toaletele aeroportului domnea igiena, pur și simplu lucea totul, mirosea plăcut. 

Foto Guliver/Getty Images

Impresia generală a acestei vacanțe a fost una de stat funcțional și civilizat, a unei națiuni care știe ce vrea și în ce direcție se îndreaptă. 

Cu toate acestea, nu afirm că totul este perfect. De exemplu, ce nu mi-a plăcut a fost faptul că, deși este un oraș invadat de turiști, unii dintre locuitori nu au nicio problemă în a-și păstra tradiția de a scoate în weekend ce au de aruncat la colțul străzii, strângându-se mormane de vechituri. Pe care apoi le „vizitează” alții, care încep să scurme, căutând una, alta și creând un spectacol nu prea plăcut ochiului. Dar locuitorii nu au nicio problemă în acest sens, peste tot vezi grămezi de lucruri vechi. Într-adevăr, a doua zi apare serviciul public de salubrizare și curăță, dar preț de câteva ore bune, chiar o zi, aceste vechituri zac pe trotuare. 

În contradicție, întorcându-mă cu un microbuz de la aeroport către casă, probabil și pentru faptul că nu șofam și fiindcă veneam dintr-o țară în care am remarcat curățenia, am avut timp mai bine să analizez marginea drumurilor noastre. Peste tot, dar absolut peste tot, o mizerie de nedescris. Pe toată distanța de 230 de kilometri, gunoaie de tot felul, sub parapeți, pe margine, în păduricile de lungă drum, la intrare, ieșire din localități, în localități. PET-uri, doze de aluminiu, pungi, sticle, ambalaje, cârpe, toate care se descompun în zeci și sute de ani. Un aspect îngrozitor, cu efecte nocive asupra naturii și sănătății noastre.

Un aer de țară abandonată de noi toți, noi cei care aruncăm orice, oriunde fără să ne gândim la consecințe, noi cei care avem lacune în educație în legătură cu protecția mediului și în înțelegerea normelor de conviețuire. Problema este că nu intervenim, iar mormanele de gunoi cresc până ce probabil, la un moment dat, ne vor acoperi.

Acțiunea domnului Lucian Mândruță „cu drumurile curate" este salutară, cred că este singura soluție ca să schimbăm în bine situația tragică în care ne aflăm. Cu sprijinul autorităților, evident. Dar apoi apare o altă problemă. După ce curățăm, cine păstrează?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Thank you for the article.
    • Like 0
  • Nu va placut datorita conceptului romanesc "capra moare de raie dar tine coada in sus" sau "vulpea care nu ajunge la struguri zice ca sunt acrii". Diferenta dintre Budapesta si Bucuresti nu consta in terminatiile "esta" sau "esti" din pacate ci doar de CIVILIZATIE. ( ma rog ne-important )
    • Like 1
  • Germana se invata in scoala, cam toti inteleg. Engleza.... mai putin.
    Eroii sunt reali, ultimul exemplu, in '56.
    Se respecta ca natie pentru ca sunt invatati cu asta.
    Educatia e ok, scolile au functionat pe langa biserici, au avut universitati pe vremea cand ai nostri umblau cu tzepe. Cam ca acum dealtfel.
    Au cred vreo 19 laureati ai premiului Nobel, ceea ce pentru o tara mica....e enorm!
    Fudulia e sora mai mare a prostiei!
    • Like 2
  • Din cate citesc, un oras curat si elegant, cu oameni primitori.
    Obiceiul lor e bun, ar trebui adoptat si de romani.

    Doua lucruri nu le-am inteles.
    Daca ati fost pe acolo, in ce limba ati vorbit? Fac la fel ca la noi, doar in maghiara, altfel nu te servesc?
    Am inteles ca au un cult al eroilor foarte dezvoltat. Cum eroii lor au fost invadatori (in majoritate), le-au preluat si ideile? La ei nu e nimeni care sa spuna ca istoria le dezvolta nationalismul (agresiv), deci trebuie scoasa din programele scolare?
    • Like 0
    • @ Munteanu Mongolul Mircea
      check icon
      Îmi permit să vă informez și eu: vânzătorii cam vorbesc engleza sau germana, dar oricum, se vede că sunt interesați să-ți vândă, și știu că prima condiție este să fie amabili cu clientul. Deci, și dacă vine un țigan care vrea să cumpere, va fi servit bine și ajutat să nu se simtă prost.

      Ungurii nu se văd cuceritori, dimpotrivă, se văd mici și f – – uți de alții mai mari. Ferească Dumnezeu să le vorbești înaintașii de rău – te bagă direct în „anyád picsája”. Un lucru normal, de altfel. Din păcate, noi suntem conduși de niște sugători de p – – e străine, care n-au nicio mândrie națională și nu le pasă deloc de noi ăștia, care le plătim taxe, impozite sau salarii...
      • Like 3
    • @
      Din cele citite anterior, banuiam ca asa stau lucrurile. Voiam o confirmare de la un martor ocular. Multumesc, inca o data.
      • Like 0
  • Vechiturile aruncate la sfarsitul saptamanii la coltul strazii sunt tot un semn al civilizatiei, poate ca sunt altii mai nefericiti ce au nevoie de ceea ce abandoneaza altii. Oricum, salubritatea nu le lasa prea mult acolo. Mai bine e la noi ca nu avem nici macar ce arunca, asa ca mukles!
    • Like 6
    • @ Emilian Serbanescu
      in jurul anilor 1990 am vazut acelasi fenomen in Germania si Olanda si mie mi sa parut ca e ok sa "oferi" lucruri (nu neaparat stricate) de care nu ai nevoie celor care au trebuinta de ele. Este o forma de "reciclare" si de "filantropie" in acelasi timp si care il scuteste pe cel care ia anumite lucruri de jena de a cere si accepta un ajutor. Multi studenti luau astfel de pe strada birouri, scaune ergonomice, veioze etc. care le puteau fi de folos la camin.
      • Like 0
  • Partea cu gunoaiele lăsate pe stradă: fiecare district are o zi din an când poate să scoată gunoaiele voluminoase pe stradă, mobilă, electrocasnice, tot, și atunci (și doar atunci) este ridicată de compania de salubritate. În rest trebuie să ducă ei în locurile special amenajate, altfel riscă o amendă.
    • Like 3
  • Eu am văzut Budapesta încă din anii 70 și trebuie să recunosc faptul că nivelul de civilizație era de pe atunci egal cu cel din Europa occidentală. Și nu menționez decât sistemul de recuperare a ambalajelor existent lângă fiecare magazin mai răsărit..
    • Like 3
  • Marci VM Marci VM check icon
    Am stat în Budapesta aproape jumătate de an, și în legătură cu vechiturile menționate vreau să îți spun că din trei în trei luni este o zi (nu mai știu în ce zi era, dar apare și în ziare) cănd îți poți duce jos vechiturile, orice deșeu (de la mașină de spălat stricat sau încă funcțional pănă la mobilier etc) Înseamnă că ai prins fix perioada asta. În cartierele bogate din Buda în jurul vilelor în zori se adună deja de obicei țigani, dar indiferent de etnie oameni săraci să găsească ceva de valoare în cele aruncate. De exemplu ministrul actual de externe și-a aruncat un costum de căteva mii de euro, avea numele cusut în ea, țiganul care l-a găsit s-a dus direct la un ziar să le arată ce a găsit. A ieșit un scandal de proporții, cică are atăția bani de aruncă astfel de lucruri.. Mai mult cănd a ieșit la iveală că costumul a fost cumpărat cadou de către soția acestuia. :D
    • Like 1
  • AlexisZ check icon
    E un subiect vechi si care revine mereu, precum povestea sarpelui de mare. O luam de la capat cu determinismul istoric si geografic, cà da dom'le, ei au fost sub Habsburgi nu sub turci si rusi, că gulas-comunismul lor a fost nițel mai apetisant decât sarma-comunismul nostru, cà ei e ajutati de àia din vest, de papa Pius fiindcà e catolici, etc, etc. Da, e adevarat, în afara de faimoasa confuzie Budapest/Bucarest care ne zgandare periodic, cele 2 orașe nu au absolut nimic în comun. Dar, oricat de patrioti si nationalisti am fi, de vadimisti și funaristi sau nu, trebuie se recunoastem ca o parte din conditiile enumerat mai sus au contribuit la ceea ce sunt acum dar și cà : sunt mai uniți și mai organizați ca noi, sunt ceva mai harnici și mai bine crescuți ca noi, au o imagine mult mai buna ca noi și nu în ultimul rand, fac parte din acele tari care sunt mici dar reușesc sa facă o politică externă mare. Cine ne impiedicà sa facem si noi la fel ? În primul rând noi, iar alte veșnice scuze invocate mereu sunt ca o pomada pe un picior de lemn. Pentru că si ei ca si noi sunt tot în Europa, în aceleași structuri euro-atlantice și trăiesc același context politico-economic ca și noi. Dumnezeu ne dà la toți dar nu ne bagà in straita. Tine de fiecare pâna la urmà dacă în fața unui obstacol alege sa fie un leu și să treacă peste el, sau sà fie un caine si sa treacà pe sub el, ori sà fie un bou si sà se opreascà in fata lui !
    • Like 6
    • @ AlexisZ
      check icon
      Bine spus!
      • Like 0
  • Raul check icon
    Dar cum de este permis sa scoata gunoiul si sa-l lase la colturile strazilor? Mi se pare un obicei cel putin bizar.
    • Like 0
    • @ Raul
      E permis doar o zi sau weekend din an, iar ziua asta e diferită pentru fiecare district. E un mod organizat de a scăpa de deșeurile voluminoase, în rest dacă fac asta, iau amendă.
      • Like 2
    • @ Raul
      AlexisZ check icon
      Raul, nu vorbim de gunoi, ci de obiecte vechi, care sunt coborate din imobile la date fixe in locuri fixe, de regula accesibile serviciului de gospodărire a orașului pentru a le colecta, recicla sau reconditiona si redistribui oamenilor nevoiasi. E un sistem practicat în țările civilizate. Intreaba-i pe românii noștri de afara, câti din ei și-au mobilat astfel locuința, basca au mai trimis și acasă la neamuri.
      • Like 3


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult