Am renunțat la mască imediat după rapel. Experiența mea în țara care merge înainte cu viteza vaccinaților

Desen de Florina Olariu, după o idee de Mihai Schiau

În decembrie, relatam pe Facebook o întâmplare la care am fost martor la coadă la supermarket: casierița îi spunea clientei din față, cu care se cunoștea, că ea nu se vaccinează, pentru că „vor să ne omoare ăștia". Deja o clasificasem drept o cauză pierdută, când s-a întâmplat un lucru remarcabil: odată ajunse produsele pe bandă, mi le-a scanat pe toate, inclusiv 5-6 sticle mari, le-a pus în plasă, a luat banii și mi-a dat restul în mai puțin de jumătate de minut. Morala pe care am extras-o atunci, aceea că „dacă ne-am vedea fiecare de felia pe care o stăpânim și am avea încredere în ce spun și fac cei care stăpânesc alte felii, România ar fi departe", este mai actuală decât oricând.

Apartenența la Uniunea Europeană și libertățile pe care le-am dobândit după Revoluția din 1989 nu permit, nici măcar pentru o scurtă perioadă de timp, instaurarea „dictaturii medicale”, care poate ne-ar aduce mai aproape de ieșirea mai rapidă din criza sanitară. 

Pe de altă parte, atunci când vine vorba despre știință, nu e loc de păreri, cu atât mai puțin ale celor complet neavizați. Nu degeaba doctorii fac șase ani de facultate, încă minimum trei de rezidențiat și apoi învață în fiecare zi din viața lor profesională, trăind permanent cu teama că, într-o singură secundă de neatenție sau oboseală, ar putea omorî pacienți în loc să-i facă bine.

În condițiile date, am fost hotărât încă de la început să mă vaccinez împotriva Covid, mai ales că am trecut prin boală în octombrie și, la vremea respectivă, mă consideram „norocos că aceasta nu s-a comportat în niciun moment altfel decât previzibil, în ciuda spaimei de necunoscut și a fricii că lucrurile se pot înrăutăți pe neașteptate". Practic, am vrut să elimin din start orice posibilitate de a contracta virusul a doua oară, știind că există riscul să fie mult mai rău, nu doar pentru mine, ci și pentru cei din jur. În afara unei oboseli mai rapide și a unei reglări mai lente a temperaturii corpului, efecte care nu pot fi puse exclusiv pe seama SARS-CoV-2, nu am rămas cu sechele, recuperându-mi complet gustul și mirosul la câteva zile după testul pozitiv, cât încă eram în carantină.

M-am programat la vaccin la începutul lunii martie, înainte de startul oficial al etapei a treia, atât pe mine, cât și pe mama, care a trecut și ea prin boală. Am prins locuri la Brașov, cu Astra Zeneca, după mai bine de o oră de resetări de filtre și căutări prin județele relativ apropiate de București, pe platforma guvernamentală. Faptul că atât de multă lume își dorea serul, în ciuda valului de „săraci cu acul" de pe Facebook, m-a mirat, bucurat și ambiționat în egală măsură. Am primit întâia doză pe 20 martie, iar efectele adverse, patru episoade de frisoane, letargie, durere musculară și la locul vaccinului, s-au instalat în 7-8 ore de la administrare, dispărând complet după o zi și jumătate. La momentul scrierii acestui articol, au trecut 48 de ore de la rapel, pe care l-am făcut în București, întrucât am putut să schimb cu ușurință programarea inițială. Simptomele au debutat după același tipar, cu noi tremurături puternice, care s-au domolit însă după câteva ore de somn.

Am terminat schema de vaccinare exact pe 15 mai, zi cu o puternică încărcătură simbolică, prima în care purtarea măștii în aer liber nu mai este obligatorie, după luni întregi. Pentru intrarea în vigoare a acestei hotărâri, îmi arog merite egale cu milioanele de români care s-au vaccinat, zecile de mii de doctori care își merită titulatura și sutele de reporteri care s-au ocupat numai de pandemie și de îndemnuri la administrarea serului, în ultimul an și jumătate. Toți cei enumerați anterior fac parte din categoria celor care au înțeles. De altfel, faptul că și anti-vaxxerii au dreptul de a umbla demascați printre noi, pe afară, este cea mai bună dovadă că, în ciuda zgomotului pe care aceștia îl fac, lucrurile merg în direcția pe care o stabilim noi, cei cu doza deja administrată. În lumea animală, turmele se deplasează cu viteza celui mai slab; în lumea noastră, în care există știință, înaintăm cu viteza sa și a adepților săi. Și mergem cu toții, chiar dacă unii nu vor, iar această idee, că îi luăm după noi și pe cei mai puțin adaptați și care nu știu să răspundă corect provocării pandemiei, este înduioșătoare pentru mine.

Trebuie să recunosc că aș fi fost frustrat dacă, și după rapel, ar fi trebuit să îmi mai acopăr nasul și gura în spațiile deschise. În urmă cu o săptămână, când am mers să îmi susțin iubita și unul dintre cei mai buni prieteni la maratonul organizat la Sala Palatului, unde au primit prima doză, am făcut gestul simbolic de a-mi coborî pentru o secundă masca pe bărbie, în fața camerelor de filmat. „Pentru asta ne vaccinăm, practic: călătorii, concerte și... fără mască", i-am spus jurnalistei care m-a întrebat de ce sunt acolo. În aceste condiții, coincidența relaxării fix din ziua rapelului meu a fost foarte binevenită. Iar prima dată când am simțit beneficiile vaccinării a fost chiar în după-amiaza dozei doi: am ieșit fără mască pe străduțele din jurul blocului, la un ping-pong și o plimbare. Pe lângă ușurare, m-a încercat și un sentiment de mândrie, văzându-i pe alții în aceeași situație și gândindu-mă că, dacă sunt nevaccinați, au scăpat de materialul textil de pe față datorită mie și a celorlalți care au făcut ce trebuie.

Am pus bine documentul care atestă completarea schemei de vaccinare și aștept să mă bucur de avantajele pe care mi le va oferi: primul meci al echipei favorite pe noul stadion, după promovarea în Liga I, un nou concert al artistului preferat, la aproape doi ani de la precedentul, și întâia vacanță de anul acesta, în țară sau în străinătate. De altfel, cea mai pregnantă trăire care mă încearcă în urma rapelului este aceea că, de acum încolo, nu va mai trebui să îmi fac griji legate de îmbolnăvirea cu Covid și pandemie în general, întrucât sunt protejat de un scut. Totuși, voi fi atent în continuare la restricțiile aflate încă în vigoare, cum ar fi portul măștii în spațiile închise, până când vor fi eliminate și acestea și vom reveni la viața de dinainte. Cât despre un eventual val patru, dacă acesta va fi să vină, cu siguranță restricțiile li se vor aplica numai celor nevaccinați.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp