”Să nu aud de politică! Toți sunt la fel. Numai puși pe furat. E suficient să deschizi televizorul și vezi. Țara asta nu mai are nici o șansă.”
Taximetristul meu conduce și vorbește aproape mecanic cu privirea goală îndreptată înainte. Deja pentru mine nu mai conta să câștig dezbaterea, ci să-i dau omului un pic de optimism. Să îi mai ridic moralul înainte să mi-l tuflească el de tot pe al meu.
”Suntem cu toții niște ... Cum am ajuns în halul ăsta după 25 de ani?” Și era om de treaba. Singurul care a acceptat să mă ia murat de ploaia rece cu care a început toamna asta și să mă ducă în cartierul meu total neinteresant pentru alți 10 taximetriști dinaintea lui.
Dar câți dintre noi nu am vorbit sau gândit ca el?
”Câte semnături au strâns ”aștia noi” de la USR? 30 de mii. Și cât timp mai au? Nici o șansă să ajungă la 200 de mii!
Și peste o săptămână auzeai: ”65 de mii? Nici nu există. PSD au 40% în sondaje. Cu ALDE fac majoritate. Ăștia suntem. Si se pare că ne place.”
Și într-o zi, S. mi-a pus o listă USR sub nas. Strângea semnături pe cont propriu. De obicei conversam cu pasiune despre fotbal sau viniluri și pentru mine era ceva nou să schimbe placa: ”Păi ăștia vechi ne-au tras-o 25 de ani din toate părțile și combinațiile eșicherului politic. Cât de masochiști să fim să nu le dăm o șansă ăstora noi?”
Și atunci am zis - am de ales: ori intru în corul plângerii, ori fac și eu ce pot. Și ce puteam în momentul ăla era să dau o mână de ajutor la strâns semnături pentru ”aștia noi”.
Acum ce să zic, și pe mine mă enervează că ți-ai găsit de lucru tocmai la Londra și împreună cu tine încă vreo 3 milioane de români care lucrează afară, produc valoare ieftin, pe care ai lor din țară o cumpără scump din import cu banii trimiși din diaspora. Probabil că dacă ne interesa mai mult politica, acum munceai în țară, ne vedeam mai des, ne enervam mai rar
Doar că atunci când m-am apucat de strâns semnaturi, nu știam că o să fac și un studiu antropologic în care o să mă întâlnesc în diferite forme cu taximetristul meu cumsedace și trist.
O amică ce muncește în Londra m-a cenzurat din scurt: ”nu mă interesează politica. Mă enervează.” Acum, ce să zic, și pe mine mă enervează că ți-ai găsit de lucru tocmai la Londra și împreună cu tine încă vreo 3 milioane de români care lucrează afară, produc valoare ieftin, pe care ai lor din țară o cumpără scump din import cu banii trimiși din diaspora. Probabil că dacă ne interesa mai mult politica, acum munceai în țară, ne vedeam mai des, ne enervam mai rar.
Alții m-au intrebat ”dar ce câștigi tu la afacerea asta și de la cine? Că politica la noi e lucrurul ăla din care câștigi de la alții. Nu muncești pentru alții.” Nu câștig nimic am zis. Dar nu mai vreau să pierd ca-n ăștia 25 de ani: timp, bani cheltuiți aiurea, autostrăzi, doctori plecați sau 3 milione de români buni de muncă, dar afară.
Și toamna și studiul meu mergeau mai departe, doar că - vorba cercetătorilor britanici, din care probabil jumate or fi români la muncă în diaspora - am început să mă întâlnesc cu altă tendință. Oamenii nu semnau pentru simplul motiv că semnaseră deja. Fiecare cu motivele lui.
I. nu numai că semnase, dar strângea deja semnături pe stradă în weekend. Că la corporație politica e strictă în timpul programului de birou – care durează până seara târziu că e perioada aglomerată. ”Mai ții minte ce făceam înainte de BREXIT? Protest împotriva dezincriminării abuzului în Parlament și că i-au scăpat bazma curată pe cei care au sabotat alegerile prezidențiale în Diaspora. Și după aia a venit Brexitul, lovitura din Turcia, Rio și ne-am trasformat cu toții din cetățeni în telespectatori. Și ne uităm cu gura căscată cum au dat pensionarii din UK cu Brexitul in UE, dar uităm că noi pățim asta o data la patru ani.”
F. strângea deja semnaturi într-o mare firmă de IT. La C. s-au apucat inginerește din primele zile – aveau peste suta de semnături. ”Nu știu de ce ne tot plângem atâta. Sondajele noastre s-au mai dat o dată peste cap cu peste 10 la sută la ultimele alegeri prezidențiale.”
O întreb și pe M. dacă a semnat. M. strânge demult semnături. Lucrează în ONG și o enervează la culme ”campania pe care o fac ”ăștia vechi” cu ONG-urile trădătoare plătite de Soros. Habar nu au ce înseamnă să muncești în ONG și chiar ne jignesc inteligența. Au exact aceleași minciuni obosite ca în anii '90.”
Vineri 20 octombrie cei de la USR s-au dus cu mult peste 350.000 de semnături la Biroul Electoral Central. Cred că ne-am întrebat cu toții de unde și mai ales cum de aproape au dublat pragul de 200 de mii cu o săptămână înainte de termenul final. Răspunsul lor a fost simplu. Atât de simplu că îl știam deja: ”...mai multe mii de cetățeni au contribuit strângând pe cont propriu între 10 și 100 de semnături.”
Probabil a fost cea mai mare mișcare de voluntariat civic - politic din Romania ultimilor ani. Probabil și pentru că mulți români s-au săturat să piardă. Dar uite că nu și-au pierdut și speranța. Probabil pentru că ne judecăm mai puțin și sigur pentru că ne gândim mai mult ca în anii '90. Și nu numai că ne gândim – istoria a consemnat: și facem. Și dacă facem, asta înseamnă că mai avem o șansă, domnule, taximetrist cumsecade: Românii se transformă din telespectatori în cetățeni.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„Opposition MPs, along with youth and labour advocates, are hitting back at federal Finance Minister Bill Morneau [,] for suggesting millennials should get used to working precarious jobs. [...] "How do we train and retrain people[,] as they move from job to job to job [sic!] ? Because it's going to happen. We have to accept that", Morneau said during a question-and-answer session.”
Norocul vostru că românii nu vă iau la întrebări - nu-s chiar atât de francofoni pe cât se laudă!
Like-uri și prietenie.
P.S.
Și asta fără să mai spun că nimeni nu pare să vă întrebe ... dacă n-ar trebui să vă amânați planurile salvatoare până după ww3, ca să nu cheltuiți banii de pomană ...
@Ionel: problema nu este că nu avem / aveți bani să cumpărăm / cumpărați din import. Problema este ca cei peste 3 milioane de români produc valoare în străinătate și nu acasă. Zeci de mii de copii sunt separați de părinții lor. Vreți să știți mai mut despre drama celor plecați? vă rog: https://republica.ro/zana-tu-esti-sclava-noastra-dintre-sutele-de-femei-care-au-plecat-din-schela-cladovei-sa-ingrijeasca-batrani
Și să nu-mi ziceți că sistemul politic care a condus țara vreme de 25 de ani nu are nici o responsabilitate - că nu știu cine mai crede.
Iata discursul lui Nicusor. Foarte "altfel" dpdv politic, nu-i asa? Aceleasi referiri de defăimătoare la anumite zone geografice, minorități, categorii sociale pe care le intalnesti la oamenii "destepti".
Cu alte cuvinte, Romania e asa din vina "prostilor" si nu din cauza impotentei "desteptilor", care mai apoi gasesc o scuza pentru propria neputinta in "prostia" altora.
Pentru genula asta de gandire si de discurs, Nicusor merita un NU!