Foto: Twitter Malmo FF
Am fost pe stadion la meciul Malmo FF cu CRF. Nu sunt fan CFR și nu mai urmăresc de mult meciurile de fotbal, dar era o echipă românească venită să joace în orașul în care locuiesc.
Trebuie să recunosc că am avut o mică reticență când am cumpărat biletele la galerie, mai ales că am fost patru femei, dintre care două colege de altă naționalitate. Dar am zis ca sunt ardeleni de-ai mei, deci sigur va fi bine.
Spre surprinderea mea, nu a venit galeria CFR. La începutul meciului probabil că eram vreo 20 de persoane strânse într-un colț al locului rezervat pentru *Visitors team*. Până spre final ne-am mai adunat, tot români care trăiesc în Suedia și am încercat să ne facem auziți printre 18.000 de suedezi. Grea misiune. Dar atmosferă plăcută.
Un mic incident cu un banner care copia mesajul de pe niște plăcuțe de înmatriculare. Dat repede jos la intervenția calmă a unui român care explica că nu e locul pentru așa ceva și a oamenilor de la securitate (tot într-un mod calm).
Fanii suedezi m-au surprins prin organizare, coregrafii și mai ales participarea întregului stadion. Nu că nu aș fi văzut înainte prin oraș mulți oameni în tricouri și fulare alb/albastre în zile cu meci. Dar nu am crezut că va fi chiar așa. În ultimele minute ale meciului parcă era un fel de competiție, care sector de stadion cântă mai frumos *Malmo FF*. Si suedezii au talent muzical! A fost hipnotizant, după un timp îmi venea să cânt cu ei.
Surpriza a venit la final, când după un egal prin care s-au calificat, am plecat toți pe la casele noastre. Și oamenii mergeau pe jos sau își luau nelipsitele biciclete, se salutau cu cunoscuți, discutau liniștit de una, de alta. Totul normal, dar parcă nu, ceva era ciudat. Până la urmă mi-am dat seama ce era: lipsea exuberanța, bucuria exprimată vizibil, tare. Încă un exemplu a blestematului concept suedez de *lagom*. Zic blestemat pentru că un străin, mai ales unul cu sânge balcanic, are momente când ar vrea mai multă exuberanță și trăire. Așa cum o definim noi.
Nu există o traducere exactă a acestui cuvânt în alte limbi. Înseamnă moderat, suficient, nici prea mult, nici prea puțin. Cam așa îmi traduceam până acum conceptul și uneori îmi venea să îi învăț puțină exagerare. Dar de ieri am o altă traducere: cumpătare.
Și brusc e mai aproape de casă, are mai mult sens. Îmi dau seama că a făcut parte din valorile cu care am fost crescută. Dar cumva parcă a dispărut din ce văd în jur acasă, în special din ce citesc legat de România. Și îmi e dor de mai multă cumpătare în acțiuni și dialog. În cum abordăm situația unor plăcuțe de înmatriculare sau orice altă temă lansată în spațiul public. Ne vedem pe 10 August!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vă spuneam încă din campionatul trecut că acest individ face parte din "Statul paralel" cu fotbalul autentic. Portarul Calancea, era și el un umil membru al aceleiași conjurații. Nu mai reiterez motivele pentru care italianul trebuia îndepărtat, cu șut, în partea dorsală. Odată cu vânzarea celor doi cai putere ai echipei, Băluță și Gustavo , devine tot mai evident faptul că singur, Mitriță nu poate face jocul pe care-l presta alături de cei doi. Situație analoagă cu jocul lui Messi la Barcelona și cel de la naționala Argentinei. Conducerea administrativă a clubului CSU, în loc să fie preocupă de aducerea unui vârf autentic la echipă, să facă performanță în Cupele europene sub bagheta unui antrenor competent, a căzut pradă banilor obținuți rapid. Aici, o contribuție nefastă cred că o are și Marcel Popescu. Tare mi-e teamă că sub comanda lui Devis Mangia-Mac Popescu, CSU Craiova va ajunge să se bată pentru evitarea retrogradării din prima ligă. Proxima dovadă o vom avea la meciul cu berlinezii.
Trebuie să înțelegi societatea suedeză, psihologia poporului suedez și apoi realizezi că e uneori diametral opusă de cea românească. Eu, unul o găsesc mai apropiată de cea japoneză, cu valori civice, organizatorice, profesionale similare.
Acea exuberanță de care vorbește Adina(care oricum nu prea mai există în România), e înlocuită de analiză, "team work", empatie, respect reciproc.
Suedia este de foarte mulți ani laboratorul social al Europei, cu încercări/proiecte/modele mai mult sau mai puțin reușite. Relevant este că există pasiune, preocupare pentru o lume mai bună, mai dreaptă și mai eficientă, respectând tradiția umanismului european.
Nicola Mindu
Malmö